când mă voi întoarce am să ştiu
am să adorm undeva departe, într-o mare bleumarină aruncată de Dumnezeu
undeva în mijlocul unui coşmar
când mă voi trezi,
peste faţa mea va adia un vânt cu gene întoarse precum ochii florilor de cireş,
soarele va răsări albastru, iar cerul va fi de un verde crud
norii vor fi greieri micuţi şi firavi,
iar perdelele îmi vor gâdila privirea până în suflet de locul acela atât de firesc
denumit "acasă"

Microuniversul de acasă este cel mai dulce, întotdeauna...
RăspundețiȘtergereNe jucăm prinselea :). Eu la tine pe blog, tu aici...
RăspundețiȘtergereDa. Mi-e dor de acasă. De acel acasă...pe care toţi ni-l dorim.
Mulţumesc de vizită.
Mai, mai, suntem cam telepatice in ultima vreme, cu acest "acasa". Da, toti tanjim sa fim "acasa"......
RăspundețiȘtergere:)
Bine te revăd Crengu...
RăspundețiȘtergereLa mine deja este o necesitate acută :(((.
>:D<
Cand spun "acasa"... mi se umple sufletul de fericire...
RăspundețiȘtergereBine ai venit Wanna... :)!
RăspundețiȘtergereDa, cred că acest cuvânt are o magie aparte care ţine de suflet şi de atingerea unui loc de care ne ataşăm cu toată fiinţa noastră.