cerul meu e o lebădă care doarme
între aripi albastre mă frâng
ca şi cum aş sta afundată cu fruntea între genunchii gândurilor,
un trosnet surd
şi
o tresărire de ape peste un senin cu îngeri care nu ţipă
din nou linişte
cerul meu e o lebădă care doarme
am să las un semn:
"ocoliţi zona! aici nici măcar nu se poate muri din atât de multă graţie!"
cerul mă priveşte din apă,
iar lebăda mă tace cu ochi senini
Minunata poezie lady Allia! Pe cand un volum de versuri?
RăspundețiȘtergereFoarte frumos poemul, titlul este extrem de bine ales... O săptămână bună să ai şi numai bine, la bună recitire!
RăspundețiȘtergere"cerul mă priveşte din apă,
RăspundețiȘtergereiar lebăda mă tace cu ochi senini"
- frumoase imagini. O stare de liniste profunda, de parca se anticipeaza sarbatorile pasnice ce urmeaza sa vina. Imi place mult!
S-ar putea să scot un volum în curând, dar nu ştiu cât succes va avea dat fiind că voi folosi o editură online şi cartea va trebui cumpărată în dolari sau euro...
RăspundețiȘtergereMulţumesc din suflet pentru cuvintele frumoase!
Nu prea le-am avut eu cu titlurile, dar am învăţat din mers :D. Mulţumesc de trecere Lisandru şi o săptămână frumoasă şi ţie!
RăspundețiȘtergereE linişte...oarecum, dar este linişte :). Mulţumesc!
RăspundețiȘtergere