Şi e atât de rece şi gol şi trist dintr-o dată. Din clipa în care s-a închis noaptea. Undeva sub inima mea. Şi tu. Nici o literă. Nici un cuvânt. Nici o stea. Totul tace. Se aud doar cocoşii din mine cum mă leapădă a nu ştiu câta oară singurătăţii. Şi ţie. Aşa am să fiu. O bucată de suflet agăţată mereu de gândurile tale. De privirea ta. De surâsul tău. De sufletul tău. Iubirea mea rugineşte odată cu tine. Într-o zi, departe, va fi toamnă. Mă voi desprinde şi am să cad. Liberă. Să fiu zâmbetul tău pereche oriunde vei vrea să fi. Sau nu vei putea vreodată. Te iubesc!
Mi s-a zburlit pielea pe mine de emoţie. Textul acesta, m-a atins pe departe cel mai puternic. Frumos.
RăspundețiȘtergerefoarte frumos scris!
RăspundețiȘtergeresuperba declaratia!
Mircea, ma bucur ca ti-a placut. Ma bucur ca te-a emotionat. te mai astept.
RăspundețiȘtergereLoredana...multumesc pentru fiecare vizita a ta si pentru toate gandurile tale bune si frumoase.
RăspundețiȘtergere