Oamenii vorbesc tot mai mult de sfârşitul
lumii, dar uită de câte ori s-au năruit lumile în ei. De câte ori au
murit şi şi-au murit. Trec pe lângă oameni morţi în fiecare zi. Oameni
cărora le-au murit gândurile, speranţele, visele. Oameni cărora
le-a murit sufletul. În fiecare dintre noi un mayaş a ghicit
apocalipsa. Ne purtăm în inimi mormintele şi le acoperim cu zâmbete. Să
nu vadă cineva cât pământ este adunat sub pleoapele noastre şi câtă
disperare. Cum spuneam, oamenii vorbesc despre sfârşitul lumii. Eu
vorbesc despre lumi în care uităm să ne mai fim unii altora, să ne oprim
din mers pentru a întinde o mână cuiva, să nu mai alergăm într-una după
bani cu care nu învăţăm să vindecăm răni. Eu vorbesc despre cât de
multe apocalipse am lăsat în inimile părinţilor noştri când i-am uitat
pe la casele lor bătrâneşti. Sau în inimile copiilor noştri când am
alergat după ţările binecuvântate unde aleargă câinii cu covrigi în
coadă şi plouă cu miere. Şi toate pentru ce? Ca să ridicăm morminte şi
mai mari în noi şi în cei pe care îi iubim. Apocalipsa şi sfârşitul
lumii este în fiecare zi când uităm să fim oameni şi să ne bucurăm de
viaţa asta aşa cum este ea...bună, rea, uşoară, grea! Nu contează câţi
munţi urcăm în noi şi câte văi coborâm ci contează cum o facem! La
răsărit se ridică zâmbete de copii pe un soare mare! În brad sunt
aninate amintiri, chipuri dragi în fiecare glob şi un foşnet de zâmbet
sub fiecare ramură de brad. În bucătărie, mama şi bunica frământă
aluatul, iar din cuptor se împrăştie miresme de viaţă şi de senin. Prin
noi, cândva trăiau copiii. Scoateţi-vă haina de om mare preţ de câtva
timp şi resuscitaţi timpul. Trăiţi-l la maxim şi bucuraţi-vă! Daţi
aşadar pământul din voi la o parte şi trăiţi! S-ar putea să rămâneţi
uimiţi de viaţa de dincolo de voi!
Sărbători Fericite!
Vă doresc tuturor, Sărbători
Fericite, pline de lumină, bucurie şi liniştea celor dragi aproape! Să
vă fie sufletul casă iubirii, iar iubirea să vă locuiască neîncetat! Să
aveţi parte de linişte, seninătate şi timp pe care să îl dăruiţi atunci când acesta pare că nu mai vrea să stea!
Să păstraţi mereu în inima voastră Magia Crăciunului şi să nu uitaţi
nici o clipă că adevărata magie a sa constă în iubire! În iubirea pe
care o primim şi o dăruim!
Crăciun Fericit!
dincolo de apele acelea,
de munţii ăia tăioşi,
de prăpăstiile adânci şi reci,
cresc femei cu gândurile lungi
pe care le piaptănă în doruri cosiţe
un dor, alt dor, până cu răbdarea
trec marea în zbor, înot, imposibil
şi toate relele le adună sub suflet
apoi iubind, le frământă în pâine
caldă şi numai bună de pus pe masa
unde viaţa-şi joacă mâna,
iar ele o sărută cu duioşie
pentru toţi cei dragi, pentru ca toţi cei dragi
să fie bine şi fericiţi,
iar zâmbetul să le crească într-o clipă
cât altora într-o viaţă
dincolo de toate este o femeie
o femeie care iubeşte,
dar noi, uneori o uităm
ne amintim doar când ne doare de ea
sub coasta stângă
şi...tresărim!
Eu cred în magia Crăciunului şi acum! Cred în
faptul că Moş Crăciun chiar există...depinde fiecare dintre noi cum îl
percepem! Cred în faptul că de Crăciun oamenii simt nevoia să se
apropie de semenii lor şi de familie! Cred în faptul că în
această zi, toţi ne bucurăm de venirea pe lumea a Mântuitorului, cel
mai frumos cadou făcut nouă de Dumnezeu! Şi, cred că Spiritul
Crăciunului poate exista datorită inimilor noastre care ştiu şi pot
percepe iubirea, aşa cum noi nu vom putea-o face niciodată, iar când
vorbim despre Crăciun, orice vom spune şi în orice vom crede, trebuie să
ştim că este vorba despre puterea şi magia iubirii din noi şi din
ceilalţi! Crăciun Fericit!
linişte nemăsurată îmi eşti
fântână de iubire
îmi las să coboare în tine toate
ştiutele şi neştiutele,
gândurile şi negânditele,
sufletul şi mintea
cercuri, cercuri în fiinţa ta
apoi, senin mie
şi apă proaspătă
tuturor zilelor în care nu îmi eşti
aproape
departe, se mai ridică un soare,
iar în noi se oglindeşte
iubirea!
