într-un cuib de timp
departe,
departe
două întâmplări s-au ciocnit
banal
întorcandu-ne lumea
pe dos
până în albii de suflet
doua surâsuri s-au sorbit
până la rădăcini
amestecându-şi
gusturile
şi muşcând
două priviri şi-au schimbat
culorile
(nu mai văd viaţa în alb-negru
de atunci
visele mi-s culori...)
doar tu
ai rămas într-un cuib de timp
departe,
departe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu