- iubito, ce ai vrea sa facem in noaptea aceasta alba?
- sa desenam ingeri! sa facem ingeri in zapada, iar apoi sa tacem!
- sa tacem iernii?
- sa ne tacem noua pe pleoape, pe buze. sa ne iubim alb.
- dar din priviri de ce ti se topeste zapada?
- acela e doar un prim fulg!
ai zambit si egoist l-ai cules.
sa nu mi se topeasca pe obraji - mi-ai spus.
m-ai dezbracat frumos de aripi, de ganduri, de temeri si m-ai conturat cu mainile tale, cu privirea, cu buzele pana cand amandoi am devenit aceeiasi cu iarna - noi doi si o noapte frumoasa si alba care canta.
cand ne-am ridicat, in zapada stateau cuminti doi ingeri si se tineau de mana.
te-am privit.
- de ce ti se topeste zapada din priviri? te-am intrebat.
- e fulgul de la tine! cred ca vrea acasa!
ai luat lacrima pe deget si ai asezat-o pe obrajul unui inger din zapada.
- asa, acum e acasa!
- da..., acum stiu de ce plang ingerii!
- de ce?
- din prea multa iubire!
ai zambit.
in zapada stateau cuminti doi ingeri si se tineau de mana.
numai ingerul tau...plangea!

ce frumos!!!
RăspundețiȘtergeremultumesc olgina si...te mai astept. sper sa fiu unul dintre oamenii care "nu mai au scapare" de tine :).
RăspundețiȘtergerete-am citit. esti un om frumos si deosebit. ma bucur ca ne-am intalnit in multitudinea de oameni :).