Îmi amintesc de timpul în care stăteam în grădina bunicii întinsă pe o pătură, cu picioarele sprijinite de trunchiul unui păr bătrân, în al cărui scoarţă anii lăsaseră brazde adânci, dar frumoase. Atunci mi-am spus prima oară că şi oamenii ar trebui să fie la fel. Ar trebui să lase să treacă timpul prin ei, frumos şi senin. ...
De câte ori trec prin oraş pe lângă un copac, îmi amintesc de zilele acelea. Cum aş sparge eu bariera regulilor şi m-aş tolăni lângă un copac, sorbind din cupa cerului şi trăgând perdeaua peste soarele toropitor. Apoi m-aş descălţa şi le-aş aminti oamenilor de copilul din ei. Poate am învăţa să alergăm împreună, iar străzile nu ar fi numai nişte locuri pe unde umblăm. Ar deveni locuri unde poposim frumos prin noi. Nu ar mai fi locurile pe unde ne alergăm toată ziua prin noi. Ar deveni un parc al timpului unde am avea timp să ne cunoaştem.
Text: Lady Allia; Foto: Dungha
Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds ARTE Zinnaida
De câte ori trec prin oraş pe lângă un copac, îmi amintesc de zilele acelea. Cum aş sparge eu bariera regulilor şi m-aş tolăni lângă un copac, sorbind din cupa cerului şi trăgând perdeaua peste soarele toropitor. Apoi m-aş descălţa şi le-aş aminti oamenilor de copilul din ei. Poate am învăţa să alergăm împreună, iar străzile nu ar fi numai nişte locuri pe unde umblăm. Ar deveni locuri unde poposim frumos prin noi. Nu ar mai fi locurile pe unde ne alergăm toată ziua prin noi. Ar deveni un parc al timpului unde am avea timp să ne cunoaştem.
Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds ARTE Zinnaida
Frumos e textul tau si atat de sugestiv!
RăspundețiȘtergereCred ca cei din ziua de azi nu prea se mai pot lauda cu astfel de amintiri..:)
RăspundețiȘtergereFelicitari pentru articol!!
RăspundețiȘtergeresi bunica mea avea la tara la poarta un copac foarte mare sub care stateam zi de zi dar acum 2 ani cand a fost o vijelie mare copacul fiind prea batran s-a rupt si acum cand ma duc in locul unde era el e totul atat de pustiu.era copacul copilariei mele :(
RăspundețiȘtergereDin pacate oamenii au uitat de mult de copilul din ei..:)
RăspundețiȘtergereImi place articolul
RăspundețiȘtergeresi eu mai trec pe la bunica pe la tara si imi amintesc de copilarie si chiar imi este dor :(
RăspundețiȘtergereCe amintiri frumose
RăspundețiȘtergereImi e atat de dor de copilarie..:)
RăspundețiȘtergereFoarte frumos Articolul!! Crede'ma k ai trecut de barierele sufletului trezind multe simturi si amintiri ale copilariei :) In fiecare om trebuie sa existe un copil pe care sa nu'l lasam sa moara :)
RăspundețiȘtergere