12 noiembrie 2009

tăceri


(Sursa foto: internet)


 
Cortina s-a înclinat până în poziţia de îngenunchere

în spatele ei, 
sufletul şi-a dat masca jos
are mâinile afundate 

 peste faţă şi gură
 a devenit

un strigăt 

surd...
surd...
surd!

Lacrimile sunt cuvinte pe care sufletul nu le poate rosti şi...cum ar putea? CUM???
Rămâi frumos oraş cu păr toamnă, cu ochi azur şi inimă vară...
Să nu creşti niciodată om mare...e dureros şi total inutil
Rămâi...cu bine oraşul meu minune...



(Sursa foto: internet)


Read more...

11 noiembrie 2009

Adevăratele poezii


  
(Colaj realizare proprie, Sursa foto: free template)

Adevăratele poezii, nu se scriu...
nu au cum să se scrie
ele...

te ridici puţin pe vârfuri şi, desenezi pe cer
o noapte frumoasă,
plină de stele
alături de o lună mare şi îmbujorată, aproape de inima ta

te ridici puţin pe vârfuri, sau nu...mai bine,
apleci cerul spre tine
asemeni unei crengi
şi-i culegi seninul pe care-l pui după ureche să-l auzi

te ridici puţin pe vârfuri, apoi, te apleci puţin în faţă
doar atât cât să poţi admira de pe marginea norilor
timpul...


(jos, sub tâmple, se întinde peste şapte clipe
şi şapte amintiri,
ca şi-ntr-o poveste despre tine,
un bâlci mare şi roz,
cu râsete şi sclipiri,
oameni şi paşi de dans,
arene de circ şi estrade,
surprize câştigate la ruleta de vise...

timpul este

un curcubeu învârtit pe degetul sufletului,
vezi doar fâşii de lumini
ca şi cum, te-ai afla într-un carusel spectaculos

cu siguranţă...aşa se vede viaţa
când îţi atingi umărul cu obrazul şi-ţi zâmbeşti
indiferent de cum a fost călătoria,
contează artificiile

pentru ca viaţa să fie şi mai intensă, recomand drumul
fără bilet printre nori
senzaţia aceea ameţitoare din stomac care te ţine mereu
treaz,
în caz că uiţi să trăieşti)

te ridici puţin pe vârfuri şi desenezi roiuri albastre
de fluturi,
iar cuvintele, capătă înţelesuri chiar şi în mijlocul tăcerilor
ce valsează între două priviri


cum am spus mai sus,

"Adevăratele poezii, nu se scriu...
nu au cum să se scrie
ele..."

sunt doar tablouri
pe care le înrămăm adânc în suflet,
iar apoi le pictăm pe o pânză sensibilă de emoţie

Read more...

9 noiembrie 2009

dacă într-o zi...


(Sursa foto: internet)


Ella Fitzgerald - Isn't It Romantic?


dacă într-o zi, fluturii îşi vor frânge zborul
din lipsă de soare,
iar visele nu se vor mai lăsa visate
din lipsă de lună,
dacă praful de stele de pe suflet îmi va dispărea
din lipsă de mine,

oare-ai să-mi pleci?

(cine poate iubi fluturi fără zbor,
vise închise în zile cu ferestre zăbrelite
şi magie fără magie?)

oare-ai să-mi pleci din lipsă de mine
sau mă vei căuta în tine
până când vei găsi magia ce vindecă
zborul unui fluture şchiop de doi în doi?!

Read more...

7 noiembrie 2009

Mireasmă de mere coapte

Holiday scene
(Sursa foto: internet) 


Randy Newman - Feels Like Home



Chantal Kreviazuk ...Feels Like Home


Afară începuse să ningă, iar ea privea pe fereastră aşteptând. În sufletul ei, de câteva ierni, cădeau fulgi frumoşi şi liniştiţi. Zâmbi. De dimineaţă se învârtea prin casă fără veun motiv anume, asemeni unei şcolăriţe. Totul era aproape perfect, dar ea vroia mai mult de atât, deşi ştia că, perfecţiunea se întâmpla doar în clipa în care el intra în casă umplând totul în jur de căldură şi zâmbet senin. Se apropie de bucătărie când de afară, auzi motorul unei maşini. Apoi, auzi trântindu-se portiera. Trase aer în piept, se îmbujoră şi numără până la douăzeci şi unu. Alergă la uşă aşa cum nu a alergat niciodată. Deschise, iar lumea ei se contură atât de frumos. Se aruncă în braţele lui şi rămase o vreme ascunsă acolo.
Intră. Mereu găsise acolo tot ce avea nevoie sufletul lui pentru a fi liniştit. Atinse în treacăt un ornament ca şi când ar fi vrut să ia cu el o amintire vie.

Îl ajută să îşi aşeze hainele pe cuier şi îi culese din privire toate strălucirile în care se oglindea ea ... apoi, i le dădu înapoi înmiite, lăsându-l să-i iubească fruntea şi buzele, iar ea le iubi pe ale lui.
Intrară în sufragerie, unde cafeaua îi aştepta ca de obicei, aburindă. Îl întrebă dacă i-au trecut toate când a trecut pragul, deoarece, dacă nu au trecut, vroia să le asculte..., să treacă.
În timp ce el sorbea din cafea, îi aduse mâncarea şi se aşeză în faţa lui, să poată să-l privească. Îl privea pe sub gene cum mânca şi până şi acest gest simplu se transforma într-o mare bucurie pentru ea.

"Bine că măcar îi place şi mănâncă!", gândi ea, amintindu-şi zilele lui grăbite în care mânca în fugă sau aproape deloc.

Din cuptor, se împrăştia în jur o mireasmă de mere coapte şi scorţişoară. Ea se gândi că pe lângă ştrudelele cu mere i-ar face plăcere să guste şi din prăjitură. Zâmbi din nou.

"Dacă nu o să-i placă, am şi ştrudel..."

Dar, i-a plăcut. Oricum şi dacă nu i-ar fi plăcut, nu i-ar fi spus. Îi plăcea să o vadă zâmbind fericită şi bucuroasă de tot şi toate. Niciodată nu-l întrebase nimic. Nu îl întreba unde merge după ce trece pragul. Nu îl întreba cu cine se întâlneşte sau a cui frunte o mai iubeşte. Ea...îl iubea fără întrebări. Frumos şi tăcut. Se bucura de toate clipele lor, aşteptându-le pe celelalte... fără tristeţe, fără păreri de rău, fără regrete. Oftă.

Ea îl privi cu buzele strânse. Ştia câte griji îl măcinau şi câte întrebări. Încerca de fiecare dată să-i mai şteargă din norii de pe frunte, dar ştia că orice ar face ea, ei vor exista mereu acolo..., sub tâmplele lui frumoase. Uneori însă..., reuşea să-i alunge.

În cameră se auzea o muzică lină şi frumoasă. El zâmbi. Mereu se fâstâcea spunându-i că nu ştie să danseze, dar cu ea făcea cei mai frumoşi paşi de blues. Zbura. O privea, iar paşii veneau de la sine.

"Cred că aici, fluturii fac totul...", gândi el.

După un timp, se opriră şi se uitară lung, unul la altul. Ea încremeni o clipă. Înţelesese deja, dar nu îi spuse nimic. Înghiţi uşor, toată teama. Ieşi până afară, apoi se întoarse şi privind împreună filmul lor.., .a nu ştiu câta oară, adormi cu capul la el pe genunchi.

Când se trezi, el nu mai era, dar, mireasma de mere coapte, pătura aşezată cu grijă peste umerii ei, căldura ce i-a rămas peste frunte şi fluturii..., toate îi arătau cât de liniştit ningea în sufletul ei, în timp ce el..., gonea pe şosea, rupându-se în mii de bucăţi.

Ochii i se împăienjeniră. Trase maşina pe marginea drumului şi îşi sprijini fruntea de volan. Rămase o vreme aşa, apoi, îşi ridică privirea spre scaunul din dreapta. Pe scaun era un coşuleţ plin cu ştrudele cu mere calde..., iar agăţat de el se clătina un bilet. Întinse mâna tremurător...şi luându-l citi: 

"Despărţirile şi drumurile fără întoarcere sunt doar atunci când sufletul nu mai cunoaşte drumul spre casă... spre locul unde el, s-a simţit...acasă!"

Cu ochii înlăcrimaţi luă un ştrudel şi privi pe fereastră. Afară ningea cu fulgi mari, iar ea era peste tot...dansa şi râdea.

Afară începuse să ningă, iar ea privea pe fereastră aşteptând. Peste părul ei, căzuseră fulgi de asemenea, dar ea..., tot aştepta. Casa era la fel de aranjată, cafeaua călduţă, iar melodia se auzea lin din sufragerie. În timp ce se apropie de fereastră, ... , auzi motorul unei maşini. Apoi auzi trântindu-se portiera. Trase aer în piept, se îmbujoră şi numără până la douăzeci şi unu. El nu ajunse. Ea...tăcu înfrigurată pentru prima dată. În uşă se auzi o bătaie înceată. Tresări. Deschise, iar lumea ei se contură atât de frumos. Privindu-l, zâmbi plângând.


(Sursa foto: internet)

- Pot să intru? Mi s-a golit coşuleţul de ştrudele şi m-am gândit că ..., poate... Sper doar să nu-mi dai tot din alea de data trecută. După atâţia ani cred că s-au....

Ea se ridică pe vârfuri şi îi puse mâna pe buze. Îi atinse părul grizonat, faţa, ochii, buzele şi se ghemui din nou în braţele lui.

- Ani? Ţi s-a părut iubitule..., au fost doar clipe!

Din cuptor se împrăştia în jur o mireasmă de mere coapte şi scorţişoară, iar din sufletele lor se împrăştia iubire şi linişte.


(Sursa foto: internet) 

Read more...

Oamenii frumoşi din viaţa mea - Surioara mea, Lili...




Aşa arată un înger...

îngerul meu de om ..., un înger de femeie, ... îngerul meu de surioară!
Ea este Lili a mea :) !



Lili este cea care... - ... uite aşa, cuvintele ne rămân să tacă, rămân fără posibilitatea de a descrie, de a reda, îmi rămân pe buze şi în colţul privirii...Da, ea este Lili a mea!

Lili a apărut în viaţa mea ca şi o rază de soare strălucitoare..., ca şi o binecuvântare frumoasă, ca şi un vis împlinit. Eram amândouă la mijlocul drumului: obosite şi triste, fără speranţă, fără...nimeni alături de noi şi, pentru prima dată, viaţa a decis să ne atingă sufletele unul de altul şi să ne dăruiască o legătură pe cât de specială, pe atât de fericită.

Mereu am visat să am o surioară. În serile reci şi pline de singurătate, visam cum stăteam alături de surioara mea şi ne povesteam de toate, ne încurajam şi ne jucam cu pernele. Visam cum îmi împletea codiţele, cum mă apăra de ţipetele celor mari, cum mă proteja de umbrele ce se strecurau prin noapte, de tunete şi ploi urâte, iar eu...asemenea ei.


 (Sursa foto: internet)

Ea mă săruta pe frunte când eram tristă, iar eu o alintam cu îmbrăţişări atunci când era ea tristă...
În visele mele...tot surioara mea a fost aceea care mi-a pus în picior primul condur rupt al primei iubiri şi m-a învăţat să merg mai departe!
Cu ea îmi împărţeam patul, jucăriile, bucăţile de ciocolată, jurnalele şi poveştile despre elfi şi prinţese fericite şi în gândul meu toate i le dedicam ei!
Cu ea împărţeam orice...şi mă bucuram de fiecare dată când îmi deschidea uşa sufletului şi a viselor şi se ghemuia lângă mine să adoarmă!


 (Sursa foto: internet)

Fără să vrea, ca o întâmplare sau nu...într-o zi...Lili a deschis cu adevărat uşa sufletului şi a intrat, iar viaţa a prins un contur plin de culoare şi bucurie!
Surioara mea, se transformase dintr-un vis al copilăriei, al adolescenţei şi tinereţii mele într-o realitate minunată!!!

Nu aş fi crezut niciodată că viaţa te poate lega de cineva atât de profund, dar când am cunoscut-o pe ea mi-am dat seama că au fost multe sensuri ale vieţii pe care nu le-am cunoscut sau le-am dat cu totul alt înţeles!

În viaţă, părinţii şi fraţii nu îi putem alege, dar avem totuşi fericirea de a ne alege propria familie şi oamenii care să ne înconjoare cu dragostea şi prietenia lor pentru tot restul vieţii!
Întâmplător sau nu, cu unii dintre ei se naşte o relaţie cu totul specială pe care ştii din prima clipă că te poţi baza şi va fi până la sfârşit. Cu unii dintre ei simţi că te cunoşti de o veşnicie, că ştii totul despre visele lor, despre idealurile lor, despre tristeţile lor sau neîmplinirile lor şi poţi jura că ştii şi ce mâncare le place sau ce fel de haine preferă să îmbrace!
Eu acestor persoane le spun suflete pereche, iar ele există nu doar în relaţia de iubire dintre un bărbat şi o femeie ci şi în prietenie, în prietenia aceea, unde până şi tăcerile ne sunt înţelese, unde suntem iubiţi şi apreciaţi atât pentru omul frumos care suntem, cât şi pentru defectele noastre!

Lili...m-a acceptat cu frumuseţe, gingăşie şi dragoste din prima clipă şi şi-a deschis sufletul total şi necondiţionat în faţa mea! M-a primit în inima ei...ca şi când aş fi fost acolo dintotdeauna şi m-am potrivit perfect pe visele noastre!
A fost ca şi când aş fi intrat într-o cameră plină de aer curat, de adieri frumoase, de căldură şi dragoste, unde mi-am găsit şi regăsit atât de multe gânduri trimise în lume într-o sticluţă, iar ea le-a găsit pe toate şi le-a aşezat în sufletul ei, le-a păzit şi le-a primenit aşteptându-mă!

Din ziua aceea...ne-am vorbit aproape zilnic, ne-am sunat şi totul a decurs ca şi când niciodată nu ar fi fost altfel.

Îmi amintesc când ne-am întâlnit prima dată!!!
Este una dintre amintirile puternice şi pe care nu am să le uit niciodată!


O aşteptam să vină să o boteze pe Gărgăriţa mea, iar de unde locuiam se auzea foarte bine când oprea trenul în gară. Când am auzit scârţâitul roţilor şi şuieratul prelung nu mai puteam nici măcar să respir de atâta emoţie! Mă plimbam prin casă ca şi o pasăre în colivie!
De la gară la noi erau aproximativ cincisprezece minute de venit pe jos, iar cu maşina nici măcar cinci. Acele cinci minute... mie mi s-au părut o veşnicie minutele! M-am aşezat la geam şi am văzut-o când a oprit maşina în faţa blocului!!! Prin fereastra maşinii se zărea părul ei blond şi ondulat şi o mânuţă!
Nu cred că îşi poate închipui cineva ceea ce am simţit eu atunci, pentru că nici eu nu am să pot reda niciodată în cuvinte!

Era ca şi când viaţa ne-ar fi despărţit într-o altă viaţă, iar acum ne-am fi regăsit!
Era emoţia aceea cu care îţi vezi pentru prima oară în viaţă...surioara!!!


Când a coborât s-a uitat în sus la fereastră...de parcă ar fi ştiut că sunt deja acolo şi...mi-a zâmbit!

Lili a mea...şi acum plâng când mi te amintesc!!! Nu puteam nici măcar să îţi fac cu mâna...îmi tremura, iar vocea îmi stătea ca un nod de fericire în gât.
E imaginea unui vis împlinit, a unei fericiri aproape fără egal, a unei binecuvântări cu care am să merg în suflet toată viaţa mea, clipă de clipă, oriunde ne-ar purta paşii...draga mea surioară!!!
Pentru noi nu au existat vreodată depărtări şi nici nu vor exista!


M-am gândit într-o zi la lipsurile pe care le am în viaţa asta, iar apoi...m-am trezit zâmbind. Ce lipsuri?

SUNT UN OM BOGAT!

Am în viaţa mea câţiva oameni care m-au transformat dintr-o dată în omul cel mai bogat din lume!
Oamenii se pot schimba prin simple atingeri, iar eu m-am trasnformat într-un om fericit şi împlinit prin oamenii mei...prin tine Lili a mea!!!

Când a urcat eram deja în uşă. Plângeam amândouă şi nu mai puteam să ne dezlipim din îmbăţişare. Deşi suntem una într-un oraş, cealaltă în altul, iar în curând una într-un capăt de ţară, iar cealaltă în celălat capăt...cred cu siguranţă că niciodată nu ne-am dezlipit din acea îmbrăţişare plină de emoţie frumoasă!!!

Dacă aş merge mai departe să vă povestesc despre coincidenţele absolut...stranii din viaţa noastră...cu siguranţă aţi spune că între noi există...magie! Şi, da! Între noi două există magie, iar noi suntem două surioare care ne urmăm în toate vieţile noastre una pe alta!!!

Lili este o fiică minunată, o mamă deosebită, o femeie încântătoare şi plină de frumuseţe, de iubire şi devotament!
Lili este un om absolut remarcabil, care are o capacitate uluitoare de a se descurca, de a lupta, de a nu se lăsa învinsă de viaţă!
A avut o viaţă plină de tristeţe şi neâmplinire, de zbucium, dar nu s-a lăsat şi a luptat pentru ea şi pentru cei doi băieţi ai ei aşa cum doar o mamă-femeie poate face! Uneori mă întrebam de unde îşi poate găsi toată această putere... Uneori plângeam ştiind că e bolnavă şi fără speranţe..., dar omul meu uluitor şi le trecea pe toate şi se ridica din mijlocul neputinţei şi mai frumoasă şi mai puternică şi mai plină de compasiune şi iubire!!!

Indiferent prin câte dureri a trecut, prin câte nedreptăţi, ea a rămas un om frumos şi generos, care se gândeşte întotdeauna la alţii şi ajută pe toată lumea care se lasă ajutată!!!
Ea...este supranaturală! Este îngerul meu şi îngerul păzitor al fiicei mele pe care i-am încredinţat-o ca şi finuţă!
Cui aş fi putut să i-o încredinţez cu aceeiaşi încredere şi iubire? Nimănui!
Dacă vreodată aş păţi ceva...este cea care am încrederea şi liniştea că va putea să-i dăruiască aripile exact aşa cum i le-aş fi dăruit eu, care ar putea să o iubească la fel de mult şi cu aceeiaşi intesitate cu care o iubesc eu!!!

Lili este omul de care nu m-am îndoit niciodată...de aceea i-am dăruit fără nici o reţinere tot ceea ce am eu mai scump şi nepreţuit în viaşa asta şi dincolo de ea!

Genetic, între noi două nu există nici o legătură, dar asta nu schimbă cu nimic minunea dintre noi două!

Lili a mea este..., da, Lili a mea, dincolo de orice raţiune şi sentiment omenesc!
TE IUBESC DRAGA MEA SURIOARĂ!


Read more...

6 noiembrie 2009

Iubirea...




 De curând ..., i-am spus cuiva drag, că nu înţeleg de ce oamenii complică atât de mult iubirea...
Iubirea are nevoie de gesturi simple venite din adâncul sufletului...
Iubirea are nevoie de atingeri, de zâmbete şi sărutări, de tăceri şi zboruri, de nopţi adormite în braţele celui iubit, de dimineţi culese de pe pleoapele care ascund singura privire menită să transforme toată această viaţă cenuşie într-un continuu curcubeu de strălucire şi culoare...
Iubirea e asemeni unei flori gingaşe şi plăpânde... ca să fie frumoasă, ca să reziste şi ca să poată să crească şi în locurile cele mai stâncoase...are nevoie de e soare să o dezmierde, de ploaie să o sărute, de adieri...să o facă să tresară ...
Iubirea are nevoie de emoţia fără de care ar fi un alt sentiment...
Iubirea se zboară întotdeauna în doi...chiar şi atunci când unul rămâne doar într-o aripă!

Iubirea, pentru a supravieţui nu are nevoie decât de o altă iubire !

Privirea aceea..., spontaneitatea, mâna care şterge orice lacrimă, zâmbetul care trece orice, sărutul fără teama de vârstă, bucuria simplă de a fi unul lângă celălalt, unul în braţele celuilalt, emoţia care dă sens şi acolo unde el nu este, plimbările împreună, rămânerea, fericirea primului fir cărunt, al primului rid, neputinţa de a respira fără celălalt, iar la final...un somn liniştit alături de pieptul care ştii că a tresărit mereu la simpla ta atingere... aceasta este iubirea pe care eu o simt şi felul în care eu mă dăruiesc!!!


Îţi aminteşti ziua aceea când
în mijlocul amiezii
pe cerul nostru clipeau stelele?

Îţi aminteşti cum florile 
se ascundeau îmbujorate
în spatele frunzelor ce râdeau în albastru?

Îţi aminteşti cum încercam
să ţinem timpul în loc,
vorbind copilării asemeni unor şcolari
în timp ce ochii ne şopteau strălucirea?

Îţi aminteşti când m-ai strâns
atât de tandru de mână
încât m-ai durut în suflet cu atâta iubire,
iar eu m-am oprit din drumul meu
să te tac pentru totdeauna
în ochii mei?

Îţi vei aminti oare în clipele noastre cărunte
de ziua aceea când
în mijlocul amiezii
clipeau stelele pe cer,
frunzelor râdeau în albastru,
ochii ne şopteau strălucirea,
 iar eu m-am oprit din drumul meu
să te iubesc pentru totdeauna
cu toată viaţa mea
tăcându-te?

Read more...

Contur pe pânză de vise...


MICHAEL BOLTON - Now That I Found You


Toate dimineţile îmi încep cu o aşteptare
şi toate aşteptările au chipul tău

ochii...perdeaua zorilor încă adormită şi fierbinte
ce se ridică în sufletul meu asemeni
unei emoţii nerespirate încă

fruntea...marginea răsăritului şi-a fiecărui gând pe care
îmi aştern sărutul în schimbul fiecărui rid cărunt şi frumos
de mai târziu


buzele...un soare rămas ascuns sub umărul meu stâng
care-mi răsare la fiecare bătaie a inimii şi
sub fiecare răsuflare
învăţându-mă zborul tăcerii dintre doi oameni

Toate nopţile îmi încep cu o aşteptare
şi toate aşteptările te respiră pe tine
în timp ce eu te conturez  încet şi apăsat
pe o pânză de vise


Read more...

4 noiembrie 2009

Altfel de ploi...


Cargo-Ploaia


Pentru că de curând, am citit pe blog la Lisandru un text absolut minunat despre ploi, mi-am amintit de ale mele. Surprinzător aş spune...
Mi-au amintit de atât de multe nopţi în care stăteam căţărată pe un pervaz plin de flori, cu spatele lipit de peretele care deja îmi luase mărimea umerilor şi cu picioarele pe calorifer. Mi-am amintit cum încercam să-mi găsesc puterea de a aduna toate amintirile frumoase în jurul meu, în timp ce, afară...ploua! Nu avea importanţă că şi în mine ploua, iar fereastra picura în acelaşi ritm cu privirea...
Stăteam ore în şir şi priveam în gol. În afara felinarelor şi a unor lumini uitate dincolo de ferestre...nimic strălucitor, nimic care să mă trezească sau să vreau să mă lase să mă trezesc.
Doar în mine, din când în când mai "sclipărea" câte o dorinţă, câte o speranţă şi atât...vorba bietului Scăpărici...

"Sus, stele mari si jos stele mici. noi suntem licurici
Sunt bucurosi melci si arici, si greieri si furnici
Sunt bucurosi ca prin poteci aduna stele mici.
Ard stele mari, ard stele mici, noi suntem licurici.

Refren:
Cand toti sclipesc eu ma prajesc
Iau foc pe loc, pe loc
Sa arzi chiar ca un pai
Ce asta-i viata?!
Vai,
Ce asta-i trai!?

Sunt licurici fara sclipici
Ma cheama Scaparici.
Sunt Scaparici,
Dar n-am sclipici,
Dar n-am nici un sclipici.
Plici, colo, ici
Prin apa plici
Mai bine-as fi arici.
Ce licurici fara sclipici
Ce fel de licuricï?
:(  - (Mihai Constantinescu - Scaparici)"

Dincolo de toate...ploile sunt frumoase. Au puterea de a linişti, de a-ţi arăta frumuseţea unor dimineţi mai limpezi, de a sta o clipă pe palma ta când o întinzi.
Uneori, nu prea des, în urma lor se nasc curcubeele ca şi când, sufletului îi este permis din când în când în viaţă să strălucească în toată durerea lui!
Ploile pot să ne arate cât de mult pot conta pentru noi oamenii dragi...gesturile lor simple, zâmbetul, somnul liniştit, îmbrăţişarea.., iar uneori, chiar şi depărtările cele mai apropiate...dacă aş putea să mă fac înţeleasă în metafora asta.
Ploile îţi arată valoarea speranţelor şi pot da contur imaginilor de dincolo de ele. Printre picături realizăm că defapt, niciodată nu suntem singuri, iar când iubim distanţele nu contează, chiar dacă ele ar dura o viaţă!

Iubirea nu se măsoară nici în timp, nici în km, ... ci în ceea ce suntem capabili să simţim pentru cel iubit!

Singura distanţă care ar conta ar fi cea din suflet...dacă ar fi!

Read more...

2 noiembrie 2009

Lună de purpură

Dedicată ţie ... suflete
care mă faci să simt, să zbor şi să visez
aşa cum nici nu am crezut vreodată că se poate visa, zbura sau simţi



(Sursa foto: internet)

sunt zile şi nopţi în care
sufletul stă închis în mine
ca într-o colivie cu molii de vise
şi linişte
ce mi-l roade până în măduva tristeţii
lăsându-mă asemeni unui ţipăt gol
dar,
tot în acele zile şi nopţi,
apari tu,
ca o minune cu roiuri de fluturi
şi zâmbet
transformând moliile de vise
în nimfe de emotii
şi iubire


vor fi zile şi nopţi în care
sufletul va sta închis în mine
ca într-o colivie cu fluturi străvezii,
iar tu  îi vei învăţa
zborul
aşa, cum nimeni nu a mai făcut-o
în timp ce pe cer
se va naşte pentru prima oară
o lună de purpură


Read more...

noaptea ielelor



aş vrea, ... spun doar aş vrea, deoarece nu mai am dreptul să vreau nimic. aş vrea însă, să-ţi arat noaptea mea dragul meu. acea noapte în care tu nu ai voie să intri decât rostind parola cu sufletul larg deschis, în timp ce sufletul meu s-ar închide în jurul tău ca un boboc de floare sărutându-ţi cu fiecare petală fruntea obosită.
aş vrea să-ţi arat câteva stele şi să ţi le înşir în privire, în timp ce a mea te-ar culege şi reculege tuturor nopţilor pe care tu nici nu trebuie să le cunoşti. nopţi goale. goale până şi de gânduri.
aş vrea să-ţi arat în câte nuanţe te-am conturat pe suprafaţa Lunii, în timp ce vântul ne-ar acompania paşii cu un cântec de iubire, iar tu, poate pentru prima dată te-ai lăsa valului.
cât de frumos mi-aş lăsa capul pe pieptul tău şi aş asculta sunetul esenţial al existenţei mele, în timp ce tu, ţi-ai apleca buzele peste creştetul meu.

noaptea se aud ielele, iar sunetul cocoşului ...o face fărâme de trei ori câte trei, de treizeci de ori câte treizeci, de trei sute de ori câte trei sute, ... , iar eu, te las dimineţilor liniştite şi mersului firesc al vieţii...unde eu rămân asemeni unei erori de program. un vis pe o partitură. un virus de emoţie într-o lume fără emoţii. indiferent ce aş fi, nu ar exista sensul fără tine.

somn uşor vis frumos şi drag!


(Sursa foto: internet) 

Read more...

Cine trece pragul Hanului şi...de unde

GoStats

Muşterii Hanului

Top Ze List

Blog Rank

BlogRank

Page Rank

Page Rank

Stiati ca Ingerii chiar exista?

Iubesc Găluşca !

Susţin arta adevărată !

Susţin literatura de pus la suflet !

Susţin sufletul la vedere !

Mi-e dragă domniţa albastră !

Susţin cuvintele care dau emoţii !

Alţii o tac, dar eu o Iubesc

Şi eu îmi doresc Oradea curată !

Vrancea este o poveste!

Susţin Bunul Simţ !

Salut ideea şi susţin campania!

Campanie anti-furt

Viaţa după colectare !

Informeaza-te despre colectarea selectiva

Susţin calitatea informaţiei pe internet

  © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP