14 octombrie 2014

și încă o viață fără tine



și încă o zi ploioasă
fără tine
și încă o toamnă rece
fără tine
și încă multe vise ucise
fără tine
și încă un dor prelung
fără tine
și încă o clipă și alta și alta
fără tine

și încă o viață
fără tine

la ce bun speranța asta iubite?
nu durerea ne rănește,
nu dorul,
speranța

de ce oi mai fi sperând când știu
că nu vei veni niciodată
să ne împlinești?

degeaba cuvintele și sufletul cald
dacă viața asta deja ne taie
de singurătate rece precum gheața!!!

și încă o zi ploioasă
fără tine
și încă o clipă și alta și alta
fără tine

și încă o viață
fără tine

(și încă o viață fără tine, Ramona-Sandrina)

O altă dimineață de toamnă...

(Sursa foto: Pinterest)

O altă dimineață de toamnă. Soare timid, aer curat și proaspăt, păsări și liniște, gânduri asemeni unor păsăsri călătoare. Pleacă unde le este cald. Într-un suflet! Se apropie sfârșitul unui an, dar în fiecare dimineață ne așteaptă o nouă zi. Schimbare! Începuturi noi! Totul este un cerc care nu se poate sfârși. În mine, totul începe și se sfârșește cu tine. Ești cercul meu firesc! - Ramona-Sandrina

O zi de toamnă minunată vă doresc! Dați norii într-o parte asemeni unei perdele de gânduri, zâmbiți soarelui cald din voi și începeți o zi nouă !

13 octombrie 2014

Mi-am limitat lumea doar la sufletul tău!

(Sursa foto: Pinterest)

Te caut peste tot, de parcă alt drum. alte gânduri, alt univers nu aș avea, iar cele existente ar fi deja limitate. Oarecum sunt. La tine. Mi-am limitat lumea doar la sufletul tău! - Ramona-Sandrina

Noapte lină și frumoasă vă doresc tuturor...

oriunde...

 
(Sursa foto: Pinterest)

Oriunde vei zbura, cuibul sufletului meu va fi mereu primenit pentru tine! - Ramona-Sandrina

Te-am adunat în căușul palmelor mele!



 (Sursa foto: Pinterest)

Te-am adunat în căușul palmelor mele! Al sufletului meu! Te-am iubit, te-am sărutat, te-am plâns și am făcut dragoste cu tine în fiecare cuvânt! Tu ești toate cuvintele mele. Toate poveștile povestite și nepovestite. În inima mea am scris un roman cu tine, iar dragostea noastră îl citește și îl rescrie mereu! - Ramona-Sandrina ♥~♥

Nu există copii cu dizabilități!

 

Nu există copii cu dizabilități! Există doar părinți, profesori și societate nepregătită pentru ei! Există teama de ceva ce nu e ca tine. Există lipsa de educare a oamenilor în acest sens. Există lipsa de compasiune, umanitate și dragoste! Poate că nu pot vorbi la fel ca noi. Poate că nu pot face multe lucruri la fel ca noi. Dar râd, plâng și iubesc la fel! Și înainte de toate...au suflet și sunt oameni. Ar trebui tratați ca atare! Indiferent de problema unui copil, de culoare sau rasă, ar trebui să învățăm să îl respectăm, să îl ajutăm și să îl iubim ca pe copilul nostru. Doar atunci, lumea ar deveni un loc mult mai frumos, mai plin d erespect, de compasiune și iubire! Eu într-o astfel de lume îmi cresc fata! Într-o lume unde doar iubești fără să te întrebi: "de ce?". Fără de ce!!! IUBIȚI!!! - Ramona-Sandrina

E frig în mine

 
 (Sursa foto: internet)

E frig în mine, frig, iar cerul mă fulguiește cu stele! Într-o zi, din mine va crește o inimă de zăpadă din care va curge soare, iar diminețile se vor adăpa din ea prin albii sărate! - Ramona-Sandrina

Ca să ne regăsim pe noi și drumul către noi...

(Sursa foto: Pinterest)

...Așa sunt eu. Am nevoie să dau tare de tot cu sufletul de pragul vieții ca să simt totuși că merit ceva bun. De regulă, simt asta doar pentru alții. Mi-am făcut o cafea, mi-am așezat câteva valuri peste glezne, m-am întins pe nisip și am meditat. Evident briza, soarele și păsările au avut un efect benefic asupra mea. M-au ajutat. M-au făcut să realizez că îmi place și mie să fiu alintată, tratată ca o ființă umană, iubită, mângâiată, ascultată. Am închis multe capitole în clipa aceea. Definitiv.
Știți voi… infecția se scoate brusc, altfel îți intră în sânge și mori. Așa că, am făcut disecția direct în minte și suflet și am operat pe cord deschis. A mers. A durut ca naiba, dar trăiesc. Și trăiesc liniștit și frumos. Dovadă că uneori disecțiile sunt bune. Rupem din noi pentru noi și pentru cei pe care îi iubim. Când iubești, trebuie să fii sănătos și întreg sufletește. Pe jumătate, nu dăruiești nimic.
Mă recuperez. Încă sângerez. Într-o zi însă, voi fi completă. Știu asta...

Avem toţi darul ăsta al iubirii...



Avem toţi darul ăsta al iubirii, dar iubirea e ca o plantă preţioasă. Nu poţi s-o accepţi doar şi apoi s-o laşi în dulap, gândindu-te că se va descurca singură. Trebuie s-o uzi. Trebuie să ai grijă de ea şi s-o hrăneşti. - John Lennon

Când viața e o lecție...

(Sursa foto: facebook)

Lecție...de prietenie, iubire, sănătate și viață!

Te-ai ascuns în fiecare frunză...


Te-ai ascuns în fiecare frunză și clipă trecută, în nuanțele lumii, în cuvinte, în cântecul toamnei și nimic nu are grația tăcerii tale! Poate doar același vânt tomnatec care mi te-a adus și mi te duce, fără să știu sau să pot afla vreodată tot ce ar fi putut fi! ♥~♥ - Ramona-Sandrina

Muzică și necuvinte... ♥~♥

Muzică și necuvinte... ♥~♥

Cel mai mare vis - cutiuța cu citate


Cel mai mare vis al meu s-a împlinit: fetița mea! De câte ori mă uit la ea și ori de câte ori îi aud râsetul, viața mea se umple de rost și bucurie! - Ramona-Sandrina

Viața nu înseamnă singurătate

Viața noastră, cea de toate zilele.

Indiferent cât de multă iubire avem în noi, ne este din ce în ce mai greu să o dăruim. Și să o primim. Ne temem de oameni. Ne temem de sentimente. Ne temem din ce în ce mai mult de relații.
Ne plac relațiile fără complicații, prin telefon sau chat. Nu față în față. Resprirație în respirație. Ochi în ochi. Responsabilitate în responsabilitate. Acestea, nu dor atât de mult când se rup.
La urma urmei, am îmbrăcat un suflet în cuvinte și l-am văzut doar cum am dorit noi. Poate niciodată cum a fost el. Dar e mai accesibil așa. Și mai ușor de iubit. Este mai impersonal, deoarece după ce închidem chatul, ne putem vedea de viața noastră. E ca și cum ai putea da delete și accept cuiva în viața, în gândurile și trăirile tale. Atât cât vrei. Atât cât simți. Atât cât vor mușchii tăi. Cardiaci sau restul.
Cuvintele însă, nu ne țin de singurătate. Nu ne țin de frig noaptea când ajungem acasă. Nu ne țin de mână când suntem bolnavi. Nu ne privesc în ochi. Nu se plimbă cu noi prin parc, pe malul mării. Ne dăruiesc aproape totul, dar ne lasă atât de goi. Ca o Fata Morgana: o simți că e acolo, o vezi oarecum, dar nu o vei avea niciodată. Va fi mereu o himeră dulce, frumoasă, care va naște în tine roiuri de emoții, dar atât.
Bineînțeles că poți trăi și astfel o viață întreagă, dar viața înseamnă mult mai mult. Înseamnă să poți să te scalzi în privirea cuiva, să îl poți alinta, să vă certați, să vă împăcați, să poți clădi, să poți avea copii, să poți avea o familie. Să poți sta seara pe terasă și să privești în aceiași direcție. Mână în mână. Să simți căldura palmelor cuiva cuib ție, nu doar să îți induci o stare! Să râzi, să te bucuri și să îți împarți viața cu cineva. Să fii și să devii martorul vieții și sufletului cuiva. Și viceversa.
Viața înseamnă să înveți să dăruiești, să faci compromisuri, să clădești, să primești, să trăiești înainte de toate! Da, e mai bine în doi și în mijlocul unei familii decât singur. Sunt multe greutăți și responsabilități, dar e mult mai frumos să privești în urmă și să vezi cât de multe vieți, clipe și amintiri au răsărit acolo. Și au crescut. Și au dat mlădițe.
Și totuși, oamenii aleg să devină impersonali.  Au ales să devină litere nu oameni. Au ales să transforme viața într-un alfabet nu într-o familie. Pentru că teama de viață e mai mare decât dorința de a trăi.

Ramona Sandrinade @, 4 August 2014




Încredințați-vă că încă mai aveți puterea de a spera

Ramona Sandrinade @, 8 August 2014

Nimeni nu își dorește să treacă prin viață singur…

De-a lungul întregii noastre existențe dăruim dragoste. Dăruim bucăți din noi. Vise. Speranțe. Gânduri. Viață. Ne încredințăm altora cu încredere și… sperăm.
Sperăm că nu vom fi împrăștiați în toate colțurile vieții și ale sufletului, fără decență și fără posibilitatea de a ne reculege. De a ne aduna. Sperăm că oamenii aceia chiar sunt așa cum ni se arată și nu avem nici un motiv să ne apărăm. Sperăm că nu vom fi nevoiți să ridicăm scutul suspiciunii. Să ne închidem în spatele unui zid rece unde nimic nu e ceea ce pare. Nici măcar noi, oricât de multă neîncredere au oamenii adunată în ei. Oricât de multă trădare. Nesiguranță. Durere.
Nimeni nu își dorește să treacă prin viață singur. Chiar dacă în spatele unui perete de singurătate și urâciune se află un om care pretinde că îi este mai bine așa, niciodată nu va fi acesta adevărul. Omul este carne și suflet! Sufletul va simți mereu nevoia de a primi și dărui dragoste. Chiar și în clipele în care noi nu mai credem asta.
Vrem să fim martorii vieții cuiva și alții să fie martorii vieții noastre. Vrem să avem cu cine sorbi cafeaua de dimineață, cu cine să stăm la televizor la filmul de seară. Vrem să avem cu cine privi la stele. Vrem pe cineva cu care dacă nu putem avea un copil, măcar să ne naștem o dragoste pe care să creștem și să o protejăm împreună.
De-a lungul existenței noastre, dăruim dragoste. Și de multe ori suntem trădați, înșelați, judecați și rupți în mii de bucăți. Dar, chiar și așa, trebuie să credem în puterea lucrurilor și întâmplărilor bune: mereu va fi un drum nestrăbătut și pentru noi.
Dacă vom sta cu capul în nisip, dacă vom renunța la viața noastră, dacă nu vom lupta pentru ceea ce suntem și ne dorim, niciodată nu vom găsi calea și nu vom știi ce poate fi de-a lungul ei. Dăruiți bucăți din voi. Vise. Speranțe. Gânduri. Viață. Doar așa putem construi. Suflete. Vieți. Iubiri. Cămine.
Încredințați-vă că încă mai aveți puterea de a spera.

WebCultura,  Ramona-Sandrina

4 octombrie 2014

O sâmbătă plină de emoție...

(Sursa foto: internet)

Vă doresc o sâmbătă plină de emoție frumoasă, de dans al sufletului, de iubire și nostalgie în culori exuberante!

Câtă tăcere...

Cât de tare se aud toate zgomotele lumii în mine și câtă tăcere mă inundă când mi se rupe sufletul de dorul tău!!! ♥ ~ ♥ - Ramona-Sandrina :'(

nici nu plâng

cum ni se mai rup aripile Doamne
de parcă am fi fluturi țintuiți în noi
și în cei pe care îi iubim

iubite..
iubite?
iubiteeeeee!
sufletul tău mi-e insectar mie
și vezi? nici nu plâng când îmi
dau jos aripile cu noi

(nici nu plâng, Ramona-Sandrina)