(Sursa foto: internet)
Am să aştept cuminte sub florile inimii tale.
Am să mă bucur de ploaia lor peste anii mei. Ai noştri. Am să le culeg
în inima mea petală cu petală şi-am să te refac în sufletul meu până la
rădăcini. Să-mi fii! În viaţă şi dincolo de viaţă. Singurul
copac în care am crezut de la prima adiere peste viaţa mea. Eşti
singurul plăsmuit tot din iubire. Cu tine, pământul din jur e mereu
verde precum dragostea la început de viaţă. O primă iubire fără de
sfârşit. Şi vom fi stele, iubite, dar acolo, în jurul acelor rădăcini va
creşte un codru frumos de emoţii şi suflete...

Şi ce dacă pleci în Canada, o să mai scrii pe blog şi, măcar aşa, tot o să mai citesc ce scrii !
RăspundețiȘtergereUite, am scris, chiar dacă fără talentul tău, pe blogul meu, de ce ţin eu la tine !