Dimineţile...

dimineţile..., dimineţile sunt asemeni unor ferestre ce se deschid din noi
ca nişte pleoape adormite
pe care soarele dansează lumini şi umbre făcând piruete în ritmuri de balet
ferestrele se deschid încet, încet... doar o părere,
iar noi,
visăm iubirea proaspătă care ne mângâie până în suflet
ca şi pe-o floare...,
un boboc cutremurat de-un bob de rouă
născut parcă să o iubească de fiecare dată altfel

o răsuflare poveste între două vise ce aleargă libere
prin lanuri mari şi nesfârşite de culoare
prinzând în pălmi curcubeele lumii
şi lăsându-le libere roiuri de fluturi lumină

dimineţile..., dimineţile sunt invenţia cea mai frumoasă
a Dumnezeirii
ele ne învaţă să răsărim din noi în fiecare zi asemeni păsărilor
ce ţâşnesc din mări ca un ţipăt săgeată
şi revin ca şi o mângâiere ce pluteşte mai departe către un alt
orizont



dimineţile..., dimineţile sunt asemeni unor ferestre ce se deschid din noi
încet, încet... doar o părere,
o răsuflare poveste între două vise ce aleargă libere
cu vântul sub tălpi
şi nasc roiuri de fluturi lumină
invenţia cea mai frumoasă
a Dumnezeirii

(Sursa fotografiilor: internet)

La pas prin Vrancea ! - Rezervatia naturala Lacul Negru

Rezervatie naturala de tip mixt, desemnata prin HG 2151/2004, este situata pe versantul sud estic al Dealului Negru, ocupand sectorul superior al bazinului hidrografic al Paraului Lacului Negru. In complexul geologic al regiunii ce impune o mare diversitate a peisajului, in care elementul central il constituie lacul propriuzis si zona de turbarie activa .Lacul Negru cu interesantul si valorosul sau potential stiintific. Aria protejată este situată pe versantul sud-estic al Dealului Negru, ocupând sectorul superior al bazinului hidrografic al Pârâului Lacului Negru.

Rezervatia naturala Lacul Negru se suprapune sitului Natura 2000 cu acelasi nume si reprezinta parte a reţelei ecologice locale de protecţie a carnivorelor mari din judeţul Vrancea. Acest sit adaposteşte pe lânga cele 8 tipuri de habitate de interes comunitar (din care unul prioritar), populatii reprezentative de carnivore mari din speciile Ursus arctos, Canis lupus si Lynx lynx, prioritare pentru desemnarea de arii de protecţie conform Directivei Habitate 92/43/CEE.

In cadrul Reţelei ecologice locale de protecţie a carnivorelor mari din judeţul Vrancea, situl este desemnat ca Zonă de protecţie insulară cu rol de coridor ecologic (de tip stepping stone) şi face parte din Zona de securitate pentru carnivore mari Condratu.

Punctul central al acestei arii protejate îl constituie Lacul Negru remarcabil prin turbăria activă care-i acopera jumatate din luciul de apă. Situat la altitudinea de 1250 m, lacul are o suprafaţă de cca. 1 ha si o adâncime maxima de 7,5 m. Habitatele specifice turbăriilor montane alpine conferă unicitate acestui sit si adapostesc elemente de floră si faună, deosebite, o serie de specii relicte, endemice sau de interes comunitar.

Deasemenea foarte important este faptul că în acest sit au fost identificate numeroase specii de floră si faună endemice sau de interes comunitar precum: roua cerului (Drosera rotundifolia), plamâna (Menyanhtes trifoliata), bumbăcărţta (Eriophorum vaginatum), tritonul de munte (Triturus montandoni), salamandra (Salamandra salamandra).

Cai de acces
Drumul judeţean Dj - 205 D, Focşani - Nistoreşti - Herăstrău, ce se continuă cu drumul forestier din lungul Vaii Nărujei, până în zona bazinului de receptie al "Izvoarelor Nărujei". Din vecinatatea cabanelor forestiere se desprinde pe versantul stâng al Nărujei, traseul turistic marcat (cruce roşie) care conduce la Lacul Negru. Si in continuare in Culmea Dealului Negru unde intersecteaza marcajul turistic "banda rosie" ce urmareste Creasta Vrancei.

Limita de nord:
are o orientare generală nord-vest spre sud-est înscriindu-se pe culmea Dealului Negru.

Limita de est
Din culmea Dealului Negru se orinteaza către sud–vest, pe o culme secundară până în albia Pârâului Lacului Negru.

Limita de vest
sesuprapune unui sector al albiei Pârâului Lacului Negru continua pe versantul drept al pârâului pe o culme secundară până în creasta Dealului Negru.

(Sursa: ACDB)

"Aria protejata La-cul Negru este una dintre cele mai frumoase zone din judetul Vrancea, care merita sa fie vizitata. Aceasta se situeaza in bazinul superior al Narujei, la Sud de Dealul Negru, si este o rezervatie naturala mixta, cu un potential stiintific foarte mare. Denumirea de „Lac negru“ se datoreaza intunecimii padurii de molid inconjuratoare, care se reflecta in apele lacului. Acesta mai este cunoscut in rindul satenilor si sub numele de „Lacul cu Plamina“, asa cum este denumita popular specia de planta Menyanthes Trifoliata. De asemenea, tot in popor, se spune ca aceasta planta are carac-teristici curative pentru bolile de plamini. Lacul se afla la o altitudine de 1.250 de metri si s-a format in urma unor alunecari, avind acum o adincime maxima de 7,5 metri. Luciul de apa se intinde pe o suprafata de aproape un hectar. Trunchiurile de molid scufundate in lac, care este foarte transparent, amintesc de alunecarile care au dus la formarea lacului.
Pe linga populatiile de carnivore mari, Aria Protejata Lacul Negru adaposteste planta carnivora Roua Cerului. Asadar, daca vreti sa uitati, intr-un weekend de zgomotul urbei, traficul aglomerat si caldura excesiva, Lacul Negru poate reprezenta o adevarata oaza de liniste si relaxare. - Un articol semnat de: Sorin TUDOSE, Monitorul de Vrancea "

La pas prin Vrancea ! - Rezervatia naturala Focul viu de la Andreiaşu de Jos

(Sursa Foto: Realitati Inchipuite)

Rezervatia naturala Focul Viu de la Andreiaşu de Jos a fost infiintata prin Legea 5/2000 si este situata pe versantul drept al Milcovului în spaţiul localităţii Andreiaşu de Jos, ocupând un sector al versantului nordic al Culmii Titila, afectat pe o arie extinsă de alunecari de teren active. Structura geologică este marcată de falia Caşin - Bisoca, prin ale carei fracturiprofunde hidrocarburile gazoase ies la suprafaţă şi se aprind spontan, cu flăcări înalte pâna la 30 cm, Debitul emanaţiilor de gaze este influenţat idirect de nivelul precipitaţiilor atmosferice, gazele naturale intersectând pânze de ape freatică, pe care o antrenează in drumul lor spre suprafaţă. In zona punctelor cu emanatii de hidrocarburi s-a amenajat o infrastructura de vizitare

Cai de acces
Drumul judeţean Dj 205 A, Focşani – Andreiaşu de Jos care urmăreşte albia Râului Milcov, în continuarea căruia se afla drumul comunal Andreiaşu de Jos - Andreiaşu de Sus.

Limita de nord:
se suprapune unui sector al vaii Milcovului situat in sudul localitatii Andreiaşu de Jos urmand in continuare limita fondului forestier, pana la drumul local dintre Andreiasu de Jos si Andreiasu de Sus.

Limita de est
se desfasoara in lungul drumului forestier local.

Limita de sud
se desfasoara la limita nordica a localitatii Andreiasu de Sus de la drumul local pana la albia unui organism torential .

Limita de vest
se desfasoara intre albia unui torent şi continuă către nord – vest până în albia Milcovului.

AICI puteti viziona un clip de la Focul Viu

Asociatii care sustin ariile Vrancei sunt:

Asociatia pentru Conservarea Diversitatii Biologice

Asociatia Pentru Dezvoltarea Durabila "Focul Viu"

Salut Atitudinea si simtul Responsabilitatii Durabile!

De la mine pentru voi - Poveste cu pădure şi prieteni

Aşa cum i-am spus nu demult unui prieten bun, mereu mi-am închipuit că sunt un elf şi m-am născut într-o pădure bătrână şi umbroasă, unde copacii îşi vorbesc, iar animalele trăiesc nestingherite, unde basmele sunt încă tinere, iar eu locuiesc într-o scorbură magică înconjurată de ape şi timp bătrân, bătrân…

Uneori, vântul de miazăzi îmi aduce veşti de pe tărâmuri uitate, iar eu cânt şi dansez pe muşchi verde de arbore vorbitor, iar el îşi râde-n barbă de bucurie şi reânvie o bucată de visare în sufletul unui om mare.

Alteori, când mă trezesc în mijlocul unei lumi parcă înghesuită într-o cutie de conservă...fără aer. fără oprire, fără râsete, fără bucurii...doar grăbită şi nepăsătoare, încerc să visez şi să mă pierd în gânguritul unui copil care poate da viaţă poveştilor.

Acest prieten, locuieşte la o aruncătură de peniţă fermecată mai departe, într-o căsuţă împletită din gânduri şi cuvinte frumoase...

Uneori, de pe pervazul ferestrei sale se revarsă câte o liană ţesută din fire strălucitoare îmbibate în praf de stele, iar eu o apuc şi o continui în gândul meu, pentru că îmi place să mă joc cu ideile şi cuvintele, pentru că îmi place să ţes poveşti şi să văd cum se naşte câte o magie între pleoape de copii mari.
Alteori, din căsuţa lui frumoasă ţâşnesc vise şi licorni sălbatici ce nechează cer senin şi ape cristaline.
Iar...în alte dăţi, copacul în care se află căsuţa sa, plânge tăcere, întrebări şi frustrare, iar din lacrimile lui, cresc noptiţe.

Aţi văzut vreodată o noptiţă?

Doar în poveşti poţi găsi o floare mai fragilă sau în tristeţile lui. (Oare cine e? :D)

Un alt prieten, care se află la o aruncătură de rouă de barba arborelui vorbitor, naşte curcubee magice într-un ochi fermecat de aparat.
Vrăjitorii spun că el este cel mai bun dintre toţi, pentru că el este singurul care a făcut aparatul să simtă, iar fotografia să trăiască...
Şi...a mai făcut ceva! A plăsmuit din dragoste şi magie, împreună cu draga sa, un Prinţ Albastru, o Găluşcă mică şi minunată, care în fiecare zi ne arată cum creşte de frumos,i cum transformă privirile pierdute în zâmbete, strălucire şi zbor de zână proaspăt născută!
(Oare cine e? :D)

O prietenă dragă, care e la distanţă de o visare, locuieşte pe o planetă albastră, plânge albastru, râde albastru şi are o fetiţă Maya...albastră şi frumoasă.
Despre ea, zânele spun că ar fi o sirenă...care plânge cuvinte fermecate ... aşa cum nimeni alta nu ar putea să le plângă. (Oare cine e? :D)

Dincolo de dincolo, sau mai bine spus la un răsărit frumos distanţă de curcubee şi de fata albastră, se află povestea fără de sfârşit a unui prieten care întinde oceane de cuvinte şi ţine pe palme ţipetele şoimilor.
El ştie să facă timpul să rămână şi-l desenează în tablouri perfecte care nu au nevoie decât de tăcere frumoasă. (Oare cine e? :D)

La o cărare verde depărtare de scorbura mea, într-un cuib făcut din cuvinte flori, trăieşte o fată măiastră, cu suflet cald şi vorbă dulce. De la ea putem învăţa cum tăcerea iubeşte, zâmbeşte, trăieşte...ea este fata ce a îmblânzit tăcerea.
Tăcerea s-a transformat într-o salcie cu ramuri albe ce desenează în ape şi pe nori un balet al literelor. (Oare cine e? :D)

În pădurea mea, unde vântul stă tolănit şi toarce poveşti sîsîite..., iar bufniţele se sperie şi de umbra lor...veţi mai cunoaşte câteva suflete frumoase...

dacă am fi o poveste

(Sursa: Internet)

câte anotimpuri cărunte au căzut peste noi şi câtă viaţă ruginie
câte cuiburi goale au rămas în copacii noştri bătrâni iubite
şi cât de verde ştii să-mi rămâi
sub fereastra sufletului unde nici vântul nu mai adie ca altădată

dacă am fi o poveste,
am începe atât de frumos cu: "au fost odată ca şi niciodată...",
dar suntem o viaţă cu început şi sfârşit,
asemeni unei pânze de paianjen care se împrăştie în noi ca o molimă
de care depindem să putem respira

uneori, te simt ca pe-o durere în partea stângă a pieptului
o anghină care nu mă ucide ci mă lasă vie,
vie,
prea vie,
potecii aşteia atât de întunecată şi fără întoarcere unde tu umbli
fără urme alături

te port în mine peste tot
oriunde m-aş afla, cu oricine aş fi, orice aş face
m-am obişnuit să trăiesc cu tine sub piele, în carne, în sânge,
în inimă, în suflet... adânc
o comoară doar a mea,
fără hartă desenată,
fără cheie,
fără semne

în clipe de seară, te respir liniştită în timp ce numărăm constelaţii,
desenăm lacrimi şi câmpii pe lună,
ne vorbim despre ce am mai făcut astăzi şi adormim ţinându-ne de mână
într-o cochilie scorojită unde nu există uitare

unde dacă am fi o poveste,
am începe atât de frumos cu: "au fost odată ca şi niciodată..."