Bruno și Zuza

Prietenia este un sentiment nu un fapt. Este o stare. Un fel de a fi. Este sau nu. Ca în iubire. Uneori, ea este dincolo de cuvinte... Bruno și Zuza (iar afară plouă, plouă...)

Mulțumesc, Andrei...!

Ieri, am primit vizita unui prieten drag. O vizită pe care am așteptat-o cu mare emoție. Ca un copil. Un om pe cât de talentat, pe atât de frumos sufletește. În urmă cu ceva ani, am găsit întâmplător, ceva scris de el. E uimitor ce se întâmplă cu oamneii când sunt atinși de un text de al său. S-a lipit de mine precum un timbru. Un timbru pentru totdeauna. Mă regăsesc până în carne în tot ce scrie. Până în suflet. Și e bine. E bine deoarece răscolește, trăiește și smulge din noi emoții pe care nu știm că le avem. Se joacă cu ele și le învie. Când l-am citit prima oară și apoi de nenumărate ori, nici nu aș fi visat să ajung ziua în care să stau cu el la o cană de zâmbet, vorbe, povești și cafea columbiană :)))! Să legăm o prietenie frumoasă. Dar e așa cum am simțit că e...un om remarcabil, a cărei nestemată valoare e umanul, frumusețea interioară și el însuși. A fost ceva atât de firesc, încât acum mă întreb de ce am avut emoții emoticon smile, deoarece am stat la masă cu prietenul meu cel mai bun și a fost atât de natural până la mirare și minune.

Mulțumesc pentru cadoul minunat pe care mi l-ai făcut îmbogățindu-mi biblioteca, sufletul și viața cu prietenia și cadoul minunat pe care mi l-ai făcut...cărțile tale! Mă voi bucura mereu că viața aceasta mi-a dat ocazia să te cunosc și personal! Mi-ai umplut ziua și viața de senin și prietenie frumoasă!

Mulțumesc, Andrei...!

Când viața e o lecție...

(Sursa foto: facebook)

Lecție...de prietenie, iubire, sănătate și viață!

"Let`s "BREATHE" to Copenhaga!!!"

Pe 1 martie vor fi selectiile melodiilor participante la Eurovision! "Let`s "BREATHE" to Copenhaga!!!"

http://eurovision.tvr.ro/noutati/selectia-nationala/finalisti-selectia-nationala-2014/

Family is all... Love ya my kids! - Revelion 2013-2014

 

 

  Sunt o mamă mândră și fericită de copiii ei...Ei sunt lumea mea! Îmi dau un rost, mă fac un om mai bun, mai frumos și alături de ei sunt mereu invincibilă!

 

Un prieten adevărat îndură tăcerea alături de tine ...

(Sursa: internet)

"Sunt clipe în care îți dorești să fii singur, doar tu cu gândurile tale și să lași liniștea să-ți țiuie în urechi. Probabil că în acele momente puțini înțeleg că de fapt liniștea pe care o cauți nu înseamnă singurătate. Un prieten adevărat îndură tăcerea alături de tine și îți oferă un umăr pe care să-ți sprijini gândurile. - Sursa: Naivul"

Sărbători Fericite!

Vă mulțumesc pentru tot ceea ce mi-ați fost toți și fiecare în parte! Vă mulțumesc pentru bucuriile, urările, gândurile bune și dragostea voastră! Pentru sprijinul moral și sufletesc acordat de fiecare dată, pentru prețuirea și aprecierea voastră, fapt care a făcut ca textele mele să fie publicate și să existe! Vă doresc numai bucurii, fericire și iubire! Să aveți alături oameni frumoși, care să vă iubească și să vă rămână până la capătul capătului, deoarece nimic nu este mai dureros decât să te părăsească oamenii iubiți! Vă doresc să vă bucurați de familiile voastre, de cei apropiați și să învățați că adevăratul cămin se naște în voi! Crăciunul să vă sărute sufletele cu magia sa și să vă amintească despre ceea ce sunteți voi cu adevărat!

Sărbători Fericite, dragele și dragii mei!

O prietenie dincolo de cuvinte...

Fotografii de arhivă sufletească...alături de Augusta și Diana Georgia — la Casa de Cultură Constanţa.

Amintiri de la mare... Seria I...

La mulţi ani, Paul!

Astazi este ziua de Sf. Petru si Pavel, de aceea, m-am gandit sa ii uram impreuna lui Paul tot ce este mai frumos si mai fericit! Eu...am inceput prima, iar acum, va astept pe voi cei dragi :). Paul ne-a daruit...Paul ne daruieste... E randul nostru, nu e asa?

La multi ani tuturor celor care azi isi serbeaza ziua de nume!
Cuvintele m-au ajutat de cand ma stiu. Am alergat printre ele ca printr-un lan de flori mereu proaspete. Am zburat alaturi de ele si am adormit alaturi de ele ca intr-un cuib de linisti. Mi-au fost de toate in clipe de restriste. Nord si sud. Acum insa...tac. Desi intre noi cuvintele mereu se tes, se tin de mana si se rostesc frumos...acum, nu stiu ce sa iti doresc dragul meu Paul... Este ca si cum m-as fi aruncat intr-un ocean de cuvinte si in valtoarea acelor emotii nu gasesc calea de a le lega. Un roi de fluturi peste tot cerul. Si...cred ca am gasit calea. Cerul. Este o zi sfanta, iar eu am sa amintesc doar o "scrisoare cu lacrimi"...o epistola paulina. Una care este asemeni tie. Plina de daruire, de caldura, bunatate si frumusete umana.

"Întâia Epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. "

Asta esti tu, Paul! Dragoste. Dragostea in cele mai minunate, blande si neasteptate feluri in care ea te poate atinge. Si pentru ea ai suferit, te-ai ridicat si ai mers mai departe. Ai crezut. Ai crezut si mai mult de atat...nu ai incetat niciodata sa o daruiesti. Sa o daruiesti celor bolnavi de ea. Celor saraci de ea. Celor care o asteptau ca pe o paine calda la colt de viata. Vindeci si incalzesti. Iar dragostea te iubeste. Oamenii se lasa atinsi de tine. Nu se tem sa ii privesti pana adanc in suflet. Pentru ca oamenii raniti pot recunoaste asemeni pruncilor caldura unei priviri sincere.

Iti doresc sa nu uiti niciodata cat de frumoasa si darnica este inima ta dragul meu! Sa nu pleci sufletul in fata furtunilor din viata si sa nu uiti ca intotdeauna Dumnezeu ne deschide ferestre nebanuite catre noi, catre fericire si impliniri! Sa nu uiti ca oamenii se straduiesc mereu sa ne arate ca sunt rai, egoisti si lasi, dar defapt ei sunt plini de teama si de iubire neimpartasita. Sa nu uiti sa zambesti, deoarece zambetul este cheia catre sufletele oamenilor si calea ingerilor catre Dumnezeu. Sa stii ca esti un om deosebit chiar daca altii se vor chinui sa iti arate ca nu este asa! Sa nu uiti! Sa nu uiti ca oamenii ca tine au la baza lor o mare dragoste. Dragostea unei mame deosebite. Si...sa nu te schimbi. Imi doresc ca mereu sa pot gasi calea catre sufletul tau bun de unde sa imi iau gura de aer curat si lectia de cuviinta sufleteasca.

Sa zbori! Sa fii fericit! Sa fii iubit si sa iubesti... Sa ai o viata plina de bucurii. O poveste frumoasa scrisa intre copertile sufletului tau pe care mereu, mereu, sa o recitesti cu emotie alaturi de cei dragi...dragul meu!

La multi ani, de SF. Petru si Pavel! La multi ani, Paul!

Fiecare om are un loc al lui unde pleacă...

Fiecare om are un loc al lui unde pleacă în clipe grele sau fericite. Un loc unde simte că niciodată nu poate fi trădat. Un loc unde niciodată nu este în plus. De unde niciodată nu va trebui să plece. Un loc unde mereu găseşte zâmbet, senin, energie, dăruire şi multă, multă iubire. Un loc unde nimic rău nu se poate întâmpla. Pentru mine, acest loc este în braţele prietenei mele, Andreea. Singura fiinţă de care sunt mai sigură decât sunt de mine. Ea mă cunoaşte când eu mă uit. Ea mă găseşte când eu mă pierd. Ea mă aduce mereu acasă. Habar nu am cum. Bănuiesc doar că iubirea, prietenia şi preţuirea noastră funcţionează ca un GPS sufletesc. Nu ne putem pierde oriunde ne-am fi. Ea este căminul meu adevărat! Am să plec un timp la ea, pentru că am nevoie de mine înapoi. Nu ştiu cât va dura şi nici dacă am să mă mai întorc. Acum ştiu doar că vreau la prietena mea în braţe să mă vindece de mine, pentru că numai ea poate...numai ea mă iubeşte ca nimeni altcineva!!!

Asta este el...un dresor de fluturi, emoţii şi cuvinte !

(Sursa foto: internet)

Poate vă întrebaţi...de ce Paul? De ce l-am ales pe Paul pentru a scrie o carte. Nu eu l-am ales. Întâmplarea ne-a ales pe amândoi pentru asta. Însă, trebuie să ştiţi că şi cei care scriu au preferaţii lor. Au apele lor de linişte şi cuvinte în care le place să se arunce, să stea şi de unde ştiu că vor ieşi senini. Şi cei care scriu simt nevoia unui loc intim în care să intre cu înfiorarea cu care intri într-o Biserică şi unde să îşi lase ei însuşi toate, uitând până să şi respire. Şi cei care scriu au nevoie de cuvintele şi sufletul altora să poată să se golească de ei înşişi până la pielea sufletului pentru ca apoi să poată scrie. Noi, ne dăm hrană unii altora şi puterea de a găsi rădăcinile frumoase ale gândurilor. Aşa cum i-am spus şi lui, noi doi suntem două izvoare pornite din acelaşi loc,care la un moment şi-au despărţit apele pentru a se întâlni mai târziu. În această fericită afluenţă ne-am amestecat şi am revărsat din noi ploi de emoţii în care vă regăsiţi voi. Probabil, într-o zi, apele noastre se vor separa din nou. Dar până atunci, vom curge ca nici o apă, aşa cum ştim noi mai frumos. De ce Paul? Deoarece, pentru mine, Paul nu scrie...El îşi coboară toate gândurile în suflet, le îmbăiază în cerneala lui şi apoi le lasă să zboare.

Asta este el...un dresor de fluturi, emoţii şi cuvinte ! Lumea ar trebui să îl citească mai des. Vindecă.

 

Nu mi-am impus niciodată limite cu oameni!

(Sursa foto: internet)

Am spus cândva că eu sunt omul din care pleacă toţi oamenii şi mă lasă goală precum un mormânt. Este doar pe jumătate adevărat. Ce am spus este doar durerea, golul care rămâne în fiecare dintre noi când cineva pleacă. Adevărul este însă că mă bucur că la un moment dat în viaţă ei au decis să poposească alături de mine, să mă atingă, să îmi dăruiască şi într-un fel sau altul să schimbe ceva în mine. Să schimbe în mod unic şi frumos. Pe unii dintre ei, i-am iubit nefiresc de mult. Nu pentru că au apărut într-o anumită perioadă din viaţa mea, nu pentru un motiv anume, un gest sau o aşteptare...ci doar pentru că au fost şi au rămas în sufletul meu semne de gânduri la care mă opresc adeseori. Nu voi intra cu forţa în inima şi viaţa nimănui deoarece fiecare are dreptul la propriile sale alegeri care îl ajută să evolueze ca om şi care îl fac să se simtă mai fericit. Dacă nu au rămas, înseamnă că eu nu am fost un astfel de om şi mă voi bucura mereu să îi ştiu fericiţi. Am încetat demult să mă mai întreb de ce în fiecare zi viaţa mă uimeşte parcă tot mai mult. Pentru că aşa este să fie. Pentru că oamenii sunt mereu în căutarea a ceva, a altceva. Pentru că poate eu sunt prea constantă, previzibilă, iar uneori oamenii nu au nevoie de asta. Nu mai contează. Mă bucur doar că inima mea nu va uita niciodată inimile care au adăpostit-o şi că indiferent de ce simt acum rămâne câştigul unor experienţe, schimbări, amintiri, oameni. Mă bucur că uneori sunt o gară prin care trenuri de suflete trec, se opresc, rămân şi pleacă! Dar cel mai mult mă voi bucura de cele care vor gara în viaţa mea pentru totdeauna. Ele sunt cele care pe lângâ schimbarea care au produs-o în mine şi asupra omului care sunt îmi vor dărui bucata de pământ care nu se va cutremura niciodată sub mine, iar eu am să ştiu că voi fi în siguranţă cu ei oriunde, oricum şi orice ar fi! În sufletul meu va fi întotdeauna loc pentru toţi oamenii care mi-au fost, îmi sunt şi vor fi. Nu mi-am impus niciodată limite cu oameni!

 

Deoarece...

 Prin sufletul ei, eu mereu voi fi mult mai frumoasă... Mulţumesc, Lil! ♥

Ştefan Stan va lansa albumul "Un simplu om" pe data de 23 Mai

 (Sursa foto: internet)

Aşa cum aţi aflat, pe data de 23 Mai, Ştefan îşi va lansa în sfârşit mult aşteptatul său album care se va numi..."Un simplu om"! Îi doresc din tot sufletul să fie într-un ceas bun, binecuvântat şi fericit! Să se bucure de fiecare notă muzicală pe care a pus-o acolo din tot sufletul său, iar cei care vor avea parte de acest album să primească în sufletele lor cu mult drag şi emoţie...muzica aceea în care au crezut şi pe care au iubit-o de la prima atingere!

Aşa cum am spus-o de multe ori...Ştefan este doar...un om. Un simplu om. Cu bune, cu rele, cu căderi, cu zboruri frumoase. Ceea ce îl face special însă este talentul său, iar noi, cei care îl iubim şi apreciem...ASTA va trebui să susţinem până la capăt. Astfel, vom susţine şi omul şi artistul care întotdeauna îşi va trage energia, puterea şi frumosul din dragostea cu care este înconjurat, care îi este oferită şi pe care o oferă la rândul său!

Alături, de Ştefan...toţi învăţăm că oamenii nu sunt decât...iremediabil oameni!
Felicitări, Ştefan! La cât mai multe albume, zboruri minunate şi liniştite, om frumos şi prieten drag ce îmi eşti!

Melodia "Un simplu om" - AICI!!!

De ce scriu? De asta scriu...

 Astăzi, am primit un buchet de flori neaşteptat! Flori semănate dintr-o întâmplare aproape întâmplătoare, când sufletul meu s-a oprit pe un blog anume şi a citit ceva. O întâlnire a cuvintelor. A sufletelor între cuvinte. Flori născute, crescute şi îngrijite  apoi din atingerea aceea specială care naşte prietenia. Azi, prietenul meu a simţit să rupă din el un buchet mare şi să mi-l dăruiască... Îi mulţumesc!

Unii se întreabă mereu de ce insist să scriu. De ce cred în oameni. De ce vorbesc mereu despre iubire şi prietenie. De ce, de ce... Unii mi-au spus că sunt dăţi în care simt că tot ce scriu ar fi prea personal, ca şi cum mi-ar deschide scrisorile.

Eu, am ascultat mereu cuminte, am încercat să răspund aşa cum am crezut de cuviinţă în speranţa că poate voi fi înţeleasă.

Nu cred că a vorbi despre ceea ce simţi, despre dragoste sau prietenie sunt subiecte tabu. Cred însă că da, sunt lucruri care vor rămâne mereu între mine şi oamenii pe care îi iubesc, între mine şi bărbatul pe care îl iubesc. Sentimentele şi emoţiile noastre cele mai intime. Personale. Acelea mereu sunt între două suflete. Acelea nu mi le va fura nici măcar puterea cuvintelor!

Scriu pentru că multă lume se regăseşte în ceea ce eu scriu. pentru că primesc mesaje, telefoane şi mailuri în care aomenii mă roagă să scriu, să nu îii părăsesc, să nu le abandonez aşteptările. Şi nu o voi face, deoarece oricine scrie ştie că fără un ecou al cuvintelor sale, al sufletului său...scrisul nu are nici un rost. Ar fi doar o boabă de apă într-un lac adânc care niciodată nu naşte cercuri de emoţii!

Zilele trecute chiar mi-a spus cineva să scriu în continuare, deoarece sunt asemeni unei fântâni din care el vine să se adape când simte că nu mai poate. Că eu scriu despre ceea ce mulţi alţii se sfiesc a spune, a scrie, dar pe care toţi le simt. Eu aş spune că scriu doar cele fireşti. Cele naturale şi normale în inima şi viaţa oricui.

Totuşi...Cătălin, alias Căpcă...mi-a oferit din nou un motiv în plus să o fac.

Scriu pentru că scrisul îmi oferă mereu alte şi alte bucurii. Funcţionează asemeni unui boomerang de suflete. Scriu şi primesc înmiit, iar asta pentru că îmi permit să fiu eu însumi...fără perdea, fără teamă, fără inhibiţii. Scriu, deoarece aşa m-am "pricopsit" cu nu foarte mulţi, dar destui oameni frumoşi în viaţa mea pentru care merită să devin un om şi mai bun decât sunt şi un scriitor şi mai talentat decât mi-aş fi propus. Scriu, pentru că iubesc să scriu. Sper să pot face asta până în ultima clipă. Măcar aşa, m-aş despărţi d eviaţă în cel mai natural mod posibil. Unii respiră, eu scriu şi respir.

I-am răspuns şi pe blog, dar am să îi răspund şi aici...:

"Tu întotdeauna ai să-mi atingi inima aşa cum numai un om drag, un prieten de demult poate să o facă. Pentru că ai un mod al tău firesc, natural de a percepe şi de a fi. Puteai să taci la fel de bine cum ai scris, iar eu tot aş fi ştiut că unele legături sunt făcute să nu se deznoade niciodată. Pentru că sunt...fireşti şi din suflet. Din păcate...aşa a fost viaţa mea. Plină de tristeţi şi neprevăzut, dar nu mă plâng! Mă bucur că încă mai sunt sănătoasă pentru a mă bucura de fetiţa mea şi de cel pe care viaţa mi l-a luat în urmă cu 20 de ani. Indifernet însă de distanţă, eu voi fi mereu femeia îndrăgostită pe viaţă de Focşani şi Vrancea. Acolo, am trăit clipe frumoase, am legat prietenii şi mi s-a născut fetiţa. Pe străzile Focşaniului mi-am găsit mereu liniştea şi seninul. Mă simt acasă. Asta este. Cum am spus însă mereu...depinde de fiecare ce aşteaptă de la viaţă, ce îl bucură şi ce îşi doreşte de la un loc. Eu îmi doresc decenţă şi să mă regăsesc în acel loc. Clădirile frumoase, forma aparentă de civilizaţie din alte oraşe mai mari, mie demult nu îmi spune nimic. Las însă pe toată lumea să descopere. Spun doar că nimeni nu are dreptul să ceară de la un oraş şi nunumai ceva sau prea mult, atâta timp cât nu se implică şi nu oferă nimic. Nici măcar minimul de sentiment! Mulţumesc, Cătălin! Mulţumesc pentru prietenia ta, pentru înţelegere şi ceea ce eşti ca om! Să scrii mereu, deoarece deşi tu simţi că o faci fără talent, noi ăştia pe care tu îi consideri talentaţi, avem multe de învăţat de la tine! Să fii fericit, prietenul meu drag! Cu siguranţă ne vom revedea!

Aici mai adaug doar atât...te-am iubit ca om şi prieten d ela prima citire şi te voi purta cu mare drag şi dor în inima mea oriunde viaţa mă va purta! "

Cătălin a scris despre mine astfel...

"19.04.2013

Lady Allia

Uite, la postarea asta nu o să pun poze, aşa cum (m-am) (v-am) obişnuit.

Postarea , care va fi scurtă, este pentru o prietenă, îndrăznesc s-o numesc aşa deşi nu sunt sigur că şi ea mă consideră chiar prieten...oricum Ramona, să nu te ofensezi !

Ramona- Sandrina este cea care, acum vreo 4 ani, când am scris eu  prima oară pe blog, m-a încurajat atunci cînd mi se făcuse ruşine de ce am scris. Mi se părea, atunci ca şi acum, că textele mele sunt de-o stupizenie acută şi că, în cel mai scurt timp, urma să fiu batjocorit public, prin dare de şuturi în fund...

Ramona mi-a scris, atunci, că, dacă ceea ce scriu este decent şi exprimă trăirile mele, atunci merită să le fac publice...deci, din cauza ei, de 4 ani de zile vă toc nervii, pentru că, da, mereu am scris sincer, chiar dacă fără talent ! Vreţi talent, duceţi- vă la adresa de pe link !

Lady Allia scrie mai uşor decât respiră, are o sensibilitate a ei, pe care, probabil, puţini o vom înţelege, dar care ne va fermeca pe toţi. Mă includ aici şi pe mine, ca fiind cel care o înţeleg...s-ar putea să mă laud c-o înţeleg , dar, cert, sunt fermecat de cum scrie !!! Scrie atât de frumos că intru pe blogul ei cu sfială, ca atunci când nu vrei să deranjezi ceva ce-ţi este peste puteri să repari dacă strici!

 Cert este că face parte din oamenii despre care-mi face mare plăcere şi onoare să ştiu că i-am cunoscut!

Acuma, de vreo trei zile, am aflat că nu vom mai fi vrânceni; culmea, ea se consideră vrânceancă deşi e născută-trăită în Oradea !!! Este alegerea ei, o să i-o respect, deşi o regret !Viaţa ne duce ,de multe ori, în tot felul de locuri  !

Mai mult, înţeleg că în foarte scurt timp va emigra: din nou,. e alegerea ei şi o respect . Vreau doar s-o anunţ că, chiar dacă va trece balta, tocmai prin continentul ăla de-l găsi Columb, eu o s-o am la inimă, în cel mai decent şi prietenesc mod cu putinţă ! Şi o să-i urez, mereu, tot ce-i mai bun şi o să mă bucur dacă binele ăsta i se va împlini !

Sărut mâna, Ramona !

Cu respect şi prietenie, Cătălin"

Mă bucur că în viaţă mi-a fost dat să cunosc şi astfel de oameni care când te ating...schimbă ceva în mine pentru totdeauna! oameni de excepţie umană! :) Mulţumesc, Cătălin! Prietenia ta nu mă ofensează, ci mă face să mă simt deosebită şi privilegiată!

De aici, aş mai adăuga faptul că unii oameni, dacă au suficientă încredere, maturitate, pot depăşi ideea de virtual şi pot lega prietenii pe viaţă. Natural însă, că ele vor continua şi în real. Totuşi, rădăcinile unei astfel de prietenii mi se par mult mai puternice, deoarece citindu-ne unii pe alţii zi de zi, discutând, putem să aflăm detalii, putem să ştim cum gândeşte celălalt şi ne cunoaştem sufletul înainte de toate. Când ne vedem în real este ca şi cum ne-am întâlni cu un vechi şi bun prieten! Mie, aşa mi s-a întâmplat cu Cătălin!

Ca într-o căsnicie a sufletelor!

(Sursa foto: internet)

"Te-ai gândit vreodată că nu îţi spun ce simt pentru că nu vreau să îţi umbresc sau să îţi împovărez fericirea şi sufletul?"

NU! Nu m-am gândit. Am crezut doar că suntem prietene. A fi prieten presupune să îţi fii alături şi la bine şi la rău. Să te susţii şi să te ridici unul pe altul. Înseamnă să simţi să împarţi cu celălalt toate. Ca într-o căsnicie a sufletelor! Asta văd şi înţeleg eu prin prietenie! Aşa cum înţeleg că tăcerea e doar tăcere şi nimic mai mult. Aşa cum înţeleg că uneori prea multă tăcere înseamnă timp aruncat peste noi, distanţare şi răceală! Iar uneori, înseamnă egoism. Egosim faţă de tine. Pentru că eu te voi iubi oricum. Sufletul meu aşa este construit. Cine intră în el, nu mai iese niciodată, chiar dacă a lăsat pâraie de lacrimi. A fi prietene înseamnă să nu menajezi. Să spui ce simţi, pentru că dacă prietenia e reciprocă, cealaltă parte va ştii de ce i-ai spus ce i-ai spus! Va înţelege că a greşit, iar dacă simte, va îndrepta. Ce să mai spun? Nimic! O să scriu până va curge tot sângele din mine afară prin cuvinte şi mă va lua vântul!

 

Viaţa îmi tot dăruieşte fără încetare...

 

 (Sursa foto: Thomas Kinkade)

De la o vreme, fără să îmi dau seama de când exact, viaţa îmi tot dăruieşte fără încetare. Clipe de frumuseţe, de linişte, de fericire. Mă recompensează aşa cum nu aş fi sperat vreodată. Mi-a umplut existenţa şi sufletul de oameni dragi şi frumoşi. Nu mai sunt singură. Nu mai suntem singure. Mereu mi-am dorit o familie de care să mă bucur şi pe care să o simt a mea. Acum, o am. Am nişte copiii minunaţi...de care sunt nespus, nespus de mândră şi fericită! Pe care îi iubesc din toată inima mea şi pe care nu am să îi părăsesc niciodată, nici când nu am să mai fiu, iar ei vor fi mari şi la caselele lor fiecare. O dragoste aşa cum le-o port eu...nu mai poate trece cu nimic! Iar ei...ştiu! ASTA mă face deosebit de fericită. Că ei ştiu! Nimic nu poate bucura o mamă mai mult. Am un om alături care mă iubeşte, mă înţelege şi în clipele în care sunt o pacoste şi nu e nimic de înţeles la mine şi pe care îl iubesc din toată inima mea de-o eternitate şi încă multe eternintăţi. Am o prietenă...care se gândeşte la mine şi îşi face grijhi pentru mine şi în toiul nopţii şi pe care eu o iubesc şi o visez mereu, mereu când nu suntem împreună...pentru că dorul de ea nu trece şi o vreau mereu aproape. Am în soţul ei cel mai bun prieten pe care nici nu l-am sperat şi de a cărui prietenie sunt mândră! Iar fiica lor...este soarele care răsare mereu în mijlocul inimii mele. De la zâmbetul şi minunea ei îmi iau eu mereu ora exactă şi aerul curat! Visez de când mă ştiu o casă de lemn albă, împrejmuită de flori de liliac şi iasomie, cu grădini pline de flori...bujori, crini, trandafiri, margarete...cu o curte mare, plină de iarbă şi copăcei din care să răzbată triluri de păsări. În timp ce copiii noştri "balerinează" prin curte...noi stăm toţi pe terasă bându-ne cafeaua, ceaiul, povestind, amintindu-ne şi râzând. De când i-am cunoscut şi i-am adunat în sufletul meu, dimineţile mele sunt altfel. Pline, întregi şi rotunde! Viaţa mea are un sens şi mă simt împlinită! Unii au nevoie de lucuri materiale care să îi completeze şi să îi împlinească...eu, am nevoie de ei ca să fiu întreagă! Fără ei, nu aş fi decât un om gol, singur, deprimat care ar căuta întotdeauna...acel ceva fără de care niciodată nu ar fi complet! Vă iubesc nespus de mult...Augusta, Cosmin, Andreea, Lucian, Diana, Stefan, Adi, Ramona, Aloma, Liliana...! Voi, sunteţi cu adevărat familia mea...şi, ştiţi la ce visez eu acum? La un Crăciun împreună.... ♥!!! 

 Bună dimineaţa, dragii mei... ^_^ !

Am crescut într-o zonă unde sunt mulţi maghiară şi am învăţat că omenia, sufletul şi prietenia nu au etnie. Unde am crescut eu, Ioşka bacsi şi bunicul meu Dumitru nu s-au certat niciodată pentru nimic. Au fost prieteni buni o viaţă întreagă. Şi-au povestit amarurile şi bucuriile, iar politica li s-a părut o mare prostie, numai bună de dezbinat oamenii. De aia nici nu au luat-o în seamă şi nici nu au făcut parte din vreun partid! Spuneau însă că orice naţie îşi are ciurucurile sale, dar ceea ce contează cu adevărat sunt cei care fac diferenţa. Iar ei, au făcut diferenţa cu siguranţă. Şi-au apărat amândoi ţara pe al cărui pământ s-au născut.


Astfel că, astăzi, dragii mei oaspeţi, cititori catolici si reformaţi, eu vă urez un Paşte Fericit alături de toţi cei dragi! Vă doresc multă sănătate, bucurie şi o sărbătoare Luminată şi cu vreme frumoasă să aveţi!

Kellemes húsvéti ünnepeket!