gânduri LXX

Să nu te mai iubesc, nu aș ști! Este ca și cum m-aș descarna de mine fără să mă rup în mii de bucăți! Eu, fără tine, nu pot fi. Nici tu fără mine. De asta, vom fi mereu legați unul de altul prin această iubire!

(gânduri LXX- Ramona-Sandrina)

gânduri LII

Sărut sufletul tău ca și când nimic altceva nu mi-a mai rămas pe lume...

>>> Fragment din cartea "Gânduri în X și O" <<<

tandem

când eu te bat în pieptul tău,
tu te auzi în al meu

ce tandem! - Ramona-Sandrina

îngerii nu ne mint

îngerii nu ne mint
noi ne mințim când uităm să avem răbdare
(ne)iubind - Ramona-Sandrina

taina absolută...

iar taina e absolută
închisă într-un cerc de întuneric
și speranță
lumina..

amalgamuri

mai presus de toate te iubesc,

deși eu sunt o mare în apele căreia se adună viață
uneori îmi sparg sufletul de toate stâncile gândurilor
tumultos,
alteori, îmi plimb apele pe gleznele trăirilor mele
și nasc din mine pescăruși cuminți care doar ating cerul
liniștit,
iar când mă simt tristă, mă închid în mine ca să lupt cu lumea
temerilor din tot ce sunt eu și tu. noi. să o înțeleg de ce uneori
rănește ce iubește mai mult


poate într-o zi, voi ști de ce iubirea e hrană pentru peștii mărilor,
câteodată
și voi afla de ce ne ciugulesc durerile din suflet ca și cum noi
nu am fi acolo!

mai presus de toate te iubesc...

n-ai să mori

n-ai să mori niciodată
pentru că te-am scris în sânge, în gânduri, în suflet
și peste tot îți port semnătura: tu
mi-am făcut din tine un cod genetic

 

 

după chipul şi asemănarea ta,

Dumnezeu m-a făcut după chipul şi asemănarea Sa,
dar m-a dăruit lumii după chipul şi asemănarea ta
de aceea ne potrivim noi atât de bine la suflet
încât nu mai ştiu în care suflet mă scald,
dar bănuiesc că în al tău, deoarece în al meu
nu am fost atât de liniştită şi fericită
nu îmi venea la fel de bine
câteodată mă strângea, alteori nici nu îl simţeam
ce bine e în sufletul tău! înveleşte-mă în tine...
promit să fiu copilul, femeia şi iubita ta
fără de sfârşit!

m-am tăiat la suflet

azi, m-am tăiat la suflet ca să nu vezi că mă dori,
dar tot tu ai curs din rana nouă
fără să știi
îmi ești toate rănile vechi și noi,
dar și vindecarea!

în sufletul gol

un dor nebănuit începe să mă pândească cu toți demonii săi,
o iubire căzută din cer ca un trăsnet m-a lovit în moalele sufletului
unde să mă caut?

sunt plină de păcate de la o vreme, dar nu mă simt păcătoasă
Doamne iartă-mă pe mine păcătoasa aș spune, dar mă tem că și arsă pe rug
nu aș simți că iubirea e păcat - cine nu mă crede, să arunce primul piatra
oricum sunt o casă fără pereți prin care mă plimb goală și plină de el,
iar eu aș sări în față să nu-l atingeți. ori de câte ori or cânta cocoșii
nu mă voi lepăda de el și dragostea noastră. exorcizați-mă și am să îmi
transform demonii în îngeri care vor merge în lume propovăduindu-l în cuvinte

de când m-am dezbrăcat în fața ta și m-ai iubit până în măduva gândurilor,
eu nu mai sunt liberă de tine. m-ai luat ostatică și mă iubești peste tot,
iar eu te las să faci dragoste cu mine la toate orele zilei, nopții, vieții
ni s-au împerecheat deja și celulele încât am devenit unul. și umblăm așa,
mâncăm așa, dormim așa, scriem așa, gândim așa, iar eu mă întreb:
cum ai ajuns în mine? - iar gândul răspunde invadându-mă cu tine într-un țipăt:
dintotdeauna!!!

un dor nebănuit începe să mă pândească cu toți demonii săi,
o iubire căzută din cer ca un trăsnet m-a lovit în moalele sufletului
unde să mă găsesc?

AICI! (aud)
Iar în fața mea, stai tu, în sufletul gol și cu iubirea pe față
ca un copil care își pune inima în mâinile altui copil în semn de eternitate
și totuși, viața, ne ține încă ostatici în cămăși de forță separate fără să știe
că niciodată, nimeni nu ne va putea încătușa sufletele, iar ele, ele fac dragoste
între cuvinte. și dialog când tac!!!

Iubite!!! Bântuie-mă! Oamenii nu citesc în suflete!

până la supradoză

nimeni nu mi-a îmblânzit inima cum ai făcut-o tu
și nimeni nu mi-a sălbăticit simțurile cum o faci tu
am devenit o felină îmblânzită de glasul tău chiar și când taci
și aduni sub pielea mea, în sângele meu herghelii de roibi
pe care îi faci să necheze atingându-i doar cu gândurile
ar fi în stare să se arunce în ocean de pe stânci singuratece
dacă te-ar auzi strigându-i din ape; dorințele mele au devenit sinucigașe,
nebune, animale de pradă domesticite de dragostea ta,
ce te urmează peste tot doar ca să le stăvilești foamea,
iar tu, ca să le potolești freamătul mă arunci în mijlocul lor împreună cu tine
și îmi ceri să te țip tuturor simțurilor mele ca să audă tot universul
ce îngerii și demoni întemnițați s-au dezlănțuit în mine până la eliberare,
iar eu te strig pe toate octavele și sunetele lumești și nelumești
până ajung să te scriu și să te consemnez în mine că te-ai întâmplat
pâna la ultima mea celulă ca eu să te simt mereu, oricând umblu
și mi se ating picioarele și inima de piele
ești drogul meu, iar eu am să-mi injectez viața direct în vene cu tine
până la supradoză chiar dacă am să mor de atâta dragoste
mai bine mor de ea decât să mor stupid în somn, de netrăire!

cruce amară

mai scrie pe pielea mea niște păcate apoi,
trece peste ele cu degetele gândurilor ca într-un alfabet Braille
și mai fă vreo două rugăciuni la mijlocul sufletului, să ne fie!
să ne fie în vreme de cruce amară iubite!

moarte fără înviere

- cum este când iubind nebunește îi spui iubirii să mai aștepte?
- ca și când ți-ai bate cuie singur în mâna dreaptă, iar în stânga, le-ai înfige
cu dinții până la sângerarea inimii, apoi ai sta de bunăvoie pe crucea aceea mare
și rece până la moarte fără înviere

dor

așteptarea de tine este ca și cum aș locui într-o rană
mereu deschisă care de atâta dragoste nici nu poate sângera
decât iubire

și mi-e un dor de noi de plânge lumina

există un Dumnezeu al îndrăgostiților

acum, nu mai am nici o îndoială
există un Dumnezeu al îndrăgostiților, doar că nu dă credite anticipat
decât pentru acte de iubire adevărată și necondiționată
mulțumesc, Doamne! începeam să mă simt cel mai păcătos copil
al Tău, doar pentru că mi-am permis să iubesc un bărbat interzis.
a durat ceva până să-mi răspunzi că oamenii nu sunt ipoteci pe viață
sau posesii, ci suflete în stare pură, cu drept de vot și decizie în viața lor.
începeam să cred că ții cu gardienii, Doamne. nu că ar fi fost rău, dar nu
în cazul în care iubirii i se pune cătușe și i se aplică corecții
când ea, nici nu mai poate să se manifeste în acele condiții.
bine Doamne...o cafea? știu că e post. de aia am lăsat-o neagră.
știu, mereu spui că nu bei, dar în urma Ta, cana e întotdeauna goală
semn că te mai scot din suflet lângă mine uneori. la o cană de vorbe ca de
la Tată la fiică. cu mine nici un Tată nu își bea cafeaua.
acum, nu mai am nici o îndoială
ești în primul rând un Dumnezeu al iubirii. al iubirii mele.
mulțumesc, Doamne! un cubuleț de zahăr totuși? nu? ziceam și eu
un altfel de Te Iubesc în timp ce semnam condica zilnică către Tine!

noapte în doi

când ne suntem prea departe şi nu ne putem atinge,

ne folosim de muzică. o lăsăm să curgă prin sânge

şi ne lăsăm gândurile libere ca şi cum,

am desena în noi o hartă după care ne regăsim

oriunde ne-am fi pierdut, apoi, facem din viața noastră

o noapte în doi. etern.

o inimă cu licurici

Ramona Sandrina

mi-e dor de tine în toate clipele mele:
când visez, când umblu, când mă gândesc, când ascult muzică,
când dorm, când mă trezesc,
mai ales când adorm și mai ales când mă trezesc
e atâta minune cu tine în mine, în inima mea, în zâmbetul meu,
dar când întind mâinile să te caut, nu găsesc decât parfumul
gândurilor tale pline de drag, de dorință, de mine cu tine, de noi,
atunci, mă ia dorul și mai tare și mă strâng în brațe ca un copil mic,
dar știi, scumpule? nu mă doare inima de acest dor, nu e un chin,
nu e o anghină...e atât de multă fericire încât, în inima mea,
s-a născut o inimă cu licurici!

soarele meu

(Sursa: Ramona-Sandrina)


m-aş acoperi cu tine de ploaie
şi mi-aş dori să plouă mereu

soarele meu

dialoguri I

Ramona Sandrina

cum se poate aşa ceva scumpo?
cum poţi respira cu alt om în locul tău şi asta
să îţi fie pur şi simplu de ajuns?

nu ştiu, scumpule, dar eu când respir cu tine
îmi intră în plămâni atâta aer,
încât simt că zbor


trăiesc respirând prin tine! atât de mult tu în mine,
încât privindu-mi mâinile,
îmi vine să le iubesc!

scumpo, în pieptul meu se aude inima ta
atât de frumos, de adevărat şi cald
încât îmi vine să o iau în mâini şi să o sărut

iubitule! vino-mi! am să îţi ţin eu inima în palme toată viaţa
şi te voi iubi în fiecare zi cu alt dor
mai mare, mai altul, mai frumos!

tu îmi vei fi mereu altarul

(Sursa: Ramona Sandrina)

nimic. nu mai vreau să pierd nimic din ce ne aparține.
atât de multe clipe ne-am fost plecați, uzi, goi și departe!
nimic. nu mai vreau să pierd nimic din ce putem trăi.
atât de multă viață am uitat să trăim, să murim, să existăm!
nimic!!!
vreau să vii acasă!
aici, în mijlocul brațelor mele care s-au născut să îți fie cămin,
în inima mea unde totul te cântă, te amintește și te primește,
în viața mea care te va trăi, povesti și iubi tot restul ei!


nimic!
nu mai vreau să pierd nimic din basmul nostru iubite
chiar dacă l-au tot scris și șters alții pentru noi, uneori anulându-ne
cuvintele ne-au găsit ca două inimi rătăcite, sângerânde și amestecate
și ne-au redat nouă. vino! să ne scriem viețile în dragostea noastră împreună
nu plânge...zâmbește-mi cu inima ta și bucură-ne. ce-a fost, e bun fost!
de azi, suntem doar noi și cartea asta ce se așterne în fața pașilor noștri!

nimic. nu mai vreau să pierd nimic din ce ne aparține.
nici măcar acest "Te Iubesc!" pe care am să ți-l spun
de câte ori nu ți l-am spus în această viață.
ți-l voi cânta în Biserica noastră pe care am ridicat-o împreună,
iar tu îmi vei fi mereu altarul!