nameti

te-am inchis intre mii de pereti
captusiti cu zapezi albe
si hainute tricotate la lumina ochilor
intre colinzi murmurate
si iubiri stranse la piept
ca pe-o broboada din mama-n fiica

din locul acela unde-mi stai
cuminte sa-mi mangai zilele amare
te las sa iesi pret de-o lacrima
si sa-mi ramai pret de-o viata
sa ma duci de mana
prin nametii tot mai grei
bunica!