10 noiembrie 2010

atât de departe...

Kim Nam Gil - Wind flower


seara mi-a adormit încet peste pleoape,
iar tu mi te-ai întins peste tot sufletul

lumina aceea departe,
mare cât o lună
dureros de frumoasă

aş vrea să te privesc măcar o dată
în ochi
să-mi culeg paşii pentru mâine,
pentru viaţa ce n-am trăit-o,
pentru o altă viaţă
aş vrea să te aud fie şi o şoaptă
stingheră
să-mi culeg toţi fluturii pentru zborurile
niciodată zburate

aş vrea să îmi iei mâna doar o clipă
în mâna ta
să nu învăţ a muri vreodată fără tine

atât de departe...

viaţa este doar un orizont
în care fiecare respiraţie
devine o pădure de săgeţi adânci,
adânci
cât o infinitate

unde eu învăţ a muri în fiecare clipă singură

2 comentarii:

cora spunea...

Lady Allia,este superba...imi place poezia in general dar ale tale vorbesc sufletului meu...nu spun asta doar sa te laud ,sunt foarte frumoase.Numai bine tie...

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Cora, nu pot decât să mă bucur pentru că unele suflete se regăsesc în versurile mele. Asta nu poate decât să mă facă foarte fericită...

Numai bine şi ţie fată dragă şi frumoasă >:D<