5 iulie 2010

O altă faţă a Insulelor Feroe...

 (Sursa foto: Olavur Photos - Bird Cliff)

(Sursa foto: Olavur Photos - Fiskatorgi)
 
(Sursa foto: Olavur Photos - Gjógv)

(Sursa foto: Olavur Photos - Hestur)
 
 (Sursa foto: Olavur Photos - Jens Kristian Vang)
 
(Sursa foto: Olavur Photos - Kirkjubø)
 
(Sursa foto: Olavur Photos - Leitisvatn)
 
  (Sursa foto: Olavur Photos - Mykines)
 
 (Sursa foto: Olavur Photos - Prince Henrik of Danmark)
 
 (Sursa foto: Olavur Photos - Tindhólmur)
 
 (Sursa foto: Olavur Photos - Vestmannabjørgini)
 
 (Sursa foto: Olavur Photos - Viðalundin in Tórshavn)
 
În data de 9 martie 2010, am scris un articol referitor la feroezi. Pe atunci nici măcar nu am ştiut că ei se numeau feroezi. I-am numit danezi şi i-am numit animale. I-am jignit şi i-am etichetat fără să încerc măcar o clipă să caut şi alte materiale sau să încerc măcar să cunosc un feroez. 
 
Asemeni italienilor şi spaniolilor, a englezilor şi francezilor când ne-au etichetat pe toţi românii ca şi ţigani...aşa am procedat şi eu. Am generalizat, am lovit în sufletul multor persoane şi am fost ignorantă! Îmi pare rău!
 
Pentru prima dată în viaţa mea simt că îmi este ruşine de lipsa mea de obiectivitate şi de ceea ce am spus! Am făcut pentru a doua oară în viaţă ceva ce nu mă caracterizează: am etichetat şi nu am chibzuit!
 
Nu ştiu câţi feroezi vor citi aceste rânduri şi nici câţi cititori vor reuşi să vadă aici ceea ce am văzut şi eu şi să constate că s-au înşelat, dar îmi doresc ca aceste rânduri să fie un zâmbet acolo unde am vrut eu să fie... la Andreea şi familia ei. Poate că ei vor spune mai departe că măcar unul dintre acei străini obtuzi şi lipsiţi de obiectivitate au înţeles şi au văzut frumuseţea de dincolo de feţele acelea aparent nepăsătoare şi reci.
 
"Daca ii vezi te uluieste cat de insensibili par, dar sub o fatada pe care rar citesti emotii se ascund oameni de o frumusete sufleteasca deosebita. Nu se plang, nu se lamenteaza, isi poarta necazurile si durerile in suflet, considera ca nu trebuie sa ii incarce cu povara lor si pe cei din jur. Asta poate ii face para far"reci", dar nu este asa. Sunt doar altfel decat noi, mult mai retinuti."

În data de 2 iulie 2010, o femeie care trăieşte printre efroezi, iubeşte şi suferă printre feroezi şi este căsătorită cu un feroez la fel de frumos sufleteşte ca şi sufletul ei...mi-a scris asta:

"Am crezut ca romanii au mai mult intelepciune si nu se lasa inselati de asa-zisele stiri despre asa-zisa cruzime din insulele Feroe. Vad ca si tu ai publicat pe blogul tau informatii complet eronate dintr-un mail ignorant si rau-voitor care a circulat pe net. Da-mi voie sa vin cu cateva explicatii si informatii, pentru ca vad ca multi se arunca sa judece fara sa inteleaga.

In primul rand nu este vorba despre delfini, ci despre o specie de balene mici,in engleza se numesc "pilot whales". Stiu despre ce vorbesc, pentru ca traiesc de foarte multi ani in Feroe si ma insulta ignoranta cu care este tratat acest aspect. Insulele Feroe au o suprafata de 1400km2 (adica cam de 5 ori cat Bucurestiul) din care daca 5% este pamant cultivabil. Nu exista decat cateva ferme care cultiva, in general, fanete pentru oi si vaci, nu creste absolut nimic, iar in afara de carnea de oaie si somon, absolut totul este importat. Si acum vin pun o intrebare retorica: sunt vegetarieni cumva cei care protesteaza? Cred ca pungile acelea cu carne din supermarketuri se materializeaza brusc acolo? Cum cred oare ca se taie o oaie, un porc sau o gaina? Nu incerc sa fiu impertinenta si nici nu atac pe nimeni, a nu ma intelege gresit.

In Feroe, balenele sunt ucise in aer liber pentru ca nu pot fi tarate intr-un abator si transate acolo,in spatele cortinei, ca sa nu tipe strainul oripilat. Si intr-adevar, nu este o minciuna, animalele chiar mor rapid, ba chiar mai rapid ca o gaina caruia i se taie capul si se zbate pentru cateva minute sau ca un porc caruia is e taie jugulara. Instrumentele utilizate pentru vanatoare sunt un carlig bont care nu raneste balena si cu care o agata, si un cutit extrem de ascutit care le taie coloana vertebrala, fapt care le face sa moara in cateva secunde. Au fost ambele proiectate special ca sa nu chinuie animale inutil.

Cand un kilogram de carne costa 35€, o vanata 5€, un kilogram de cartof 4€, este normal sa incerci sa gasesti si alte surse de hrana, iar pentru feroezi, marea a fost intotdeauna o sursa de hrana. Traditia vanarii de balene nu spune nimic despre "procesul de maturizare", nu este vorba despre barbati care trebuie sa isi arate barbatia, nu mai spun de ineptia cu ziua libera pe care oprimesc copiii de la scoala ca sa se duca sa se uite cum se vaneaza balenele. Ma doare atata rautate aruncata pe siteuri de oameni care nici macar nu stiau unde sunt insulele Feroe pe harta si care isi fac un tel din a ataca ceva ce nu inteleg.

Si am o mare rugaminte, populatia este feroeza si nicidecum daneza. Este o foarte mare diferenta. Si de limba si de obisceiuri, cultura sau mentalitati. A nu se face confuzie. 
 
Mai am ceva de adaugat, daca mi se permite. Insulele Feroe au fost declarate de un studiu facu de National Geographic drept "Cele mai interesante insule din lume", exact datorita respectului e care oamenii de aici il au pentru natura in general. Sunt multe de povestit,nu vreau sa sun ca si cum incerc sa le gasesc scuze, dar trebuie tinut minte ca sa cum nu toti romanii sunt niste criminali sau hoti, asa nici feroezii nu sunt bestiile fara suflet portretizatein articol. Seara buna! Andreea"

apoi...mi-a scris asta:

"Iti dau, intr-un fel, dreptate in ceea ce priveste vanatoarea de balene. Si mie mi s-a parut greu de suportat cand am ajuns, accidental, intr-unul dintre satele izolate, dupa ce avusese loc. Este socanta tocmai pentru ca se intampla in aer liber, dar te asigur ca in niciun caz nu e vorba de cruzime, poate cel mult de o detasare. 
 
Din pacate, viata de aici nu a fost niciodata usoara, a devenit comfortabila in ultimii 30 de ani, iar genul asta de viata lasa amprente. Feroezii s-au bazat pe mare dintotdeauna. Ea le-a oferit mancare, lemn pentru constructii, ea le-a adus bani. Si tot ea le-a fost sfasitul. Femeile sunt obisnuite sa fie tari tocmai pentru ca au trebuit sa se descurce singure, de multe ori cu 4-5 copii (familia obisnuita feroeza are 3, dar sunt multi care au si 6-7), fara barbatii plecati pe mare si care, de multe ori, nici nu se mai intorceau.

Daca ii vezi te uluieste cat de insensibili par, dar sub o fatada pe care rar citesti emotii se ascund oameni de o frumusete sufleteasca deosebita. Nu se plang, nu se lamenteaza, isi poarta necazurile si durerile in suflet, considera ca nu trebuie sa ii incarce cu povara lor si pe cei din jur. Asta poate ii face para far"reci", dar nu este asa. Sunt doar altfel decat noi, mult mai retinuti. Iubesc locurile astea mai presus de orice, se intorc din toate colturile lumii acasa si nu le pare rau ca au lasat o Australie sau un Los Angeles in urma. Ii admir mult ca oameni pentru ceea ce au reusit sa faca dintr-o tara cu foarte putine resurse si sunt indragostita de natura si frumusetea care ma inconjoara. Reactia mea a plecat de la amaraciunea sotului meu care imi spunea zilele trecute, teribil de afectat: "Uite cum ne privesc strainii! De ce atata neadevar si rautate?" aratandu-mi un grup de pe Facebook.

A fost sansa vietii mele sa ajung aici,si, in ciuda dezavantajelor (care, din pacate, sunt multe), nu am regretat niciodata, nici macar pentru un minut. Viata mai sigura si mai linistita ca aici nu cred ca poate exista si ma simt fericita."

Sper că acest articol să vină ca un zâmbet şi pentru voi cititorii mei dragi şi să vă uitaţi puţin altfel la cei pe care nu demult i-am huiduit şi i-am pus la zid. Îmi menţin durerea asupra faptului că acele mamifere frumoase mor şi marea devine roşie.
 
E dureros şi parcă inuman ce se întâmplă, dar...e oarecum un altfel de abator... Nu e unul închis în care animalele răgnesc şi cad secerate umplând podeaua de sânge ci e unul deschis în aer liber unde oamenii în loc să reflecteze...râd, iar de asta nu feroezii sunt de vină ci latura crudă a oamenilor!

Draga mea Andreea...din clipa în care te-am citit şi am văzut aceste fotografii cu oameni frumoşi şi încercaţi am ştiut că vei intra într-un loc deosebit al sufletului meu şi tu şi feroezii tăi :), iar pentru asta şi pentru faptul că ai avut puterea şi impactul cuvintelor...de a schimba măcar o părere...ÎŢI MULŢUMESC!
 
Te asigur de azi înainte de toată prietenia mea sinceră atât faţă de tine cât şi faţă de feroezi!

3 iulie 2010

în hăul disperării

 

să spunem că astăzi toate lumile vor deveni una
şi durerile
şi lacrimile
şi carnea de sub suflet ne va sângera la fel

oamenii doar se vor atinge,
iar  atunci vor simţi cu adevărat cum toţi sunt plăsmuiţi
din acelaşi Dumnezeu
chiar dacă ei îl strigă sub nume diferite

prin venele tale va curge alt om
şi te va durea mai mult,
gura ţi se va încleşta şi mai tare a nestrigare
şi vei ştii omule...
noi
nu suntem albi,
nu suntem negri,
nu suntem moldoveni,
nu suntem ţigani

suntem doar oameni
cu trăiri şi tenuri diferite
poate doar dansăm altfel
când ne ridicăm
pe vârful speranţei sau al iubirii
sau cădem pe brânci în hăul disperării

să spunem că astăzi toate lumile vor deveni una
şi durerile
şi lacrimile
şi carnea de sub suflet ne va sângera la fel,
iar noi vom înţelege că EI suntem noi
şi...viceversa

.......................



"Apa trece, Romania ramane".
Jurnalistii de la Observator si Antena 3, alaturi de Fundatia „Mereu Aproape", cu sprijinul Carrefour, au inceput campania umanitara „APA TRECE, ROMANIA RAMANE". Victimele inundatiilor se simt singure. Nu sunt! Le suntem, cu totii, aproape. Mai jos sunt conturile in care oricine poate o donatie pentru ajutorarea sinistratilor.


CONTURILE PENTRU DONATII

FUNDATIA MEREU APROAPE
CIF : 18212553
Bdul. Ficusului nr.44A, et. 4, sector 1, BUCURESTI
BANCA : BRD-GSG-SMCC
IBAN LEI : RO05BRDE450SV07295334500
IBAN EURO : RO31BRDE450SV23761534500


............

Acum este momentul solidarităţii. Realitatea TV încearcă să îi determine pe români să nu-i uite pe cei care trec prin grele încercări, pe cei alungaţi de puhoaie.

De miercuri seară, Mihai Tatulici se află printre sinistraţi, în locurile cel mai grav afectate de revărsarea apelor, iar Realitatea TV şi UNICEF au organizat vineri un teledon în cadrul campaniei Digul Speranţei, în cadrul căruia s-au strâns 215.000 de euro. La teledonul organizat vineri seară la Realitatea TV au luat parte şi Felicia Filip, Andrei Gheorghe, Corina Chiriac, Margareta Pîslaru, Cristian Ţopescu, Octavian Belu, Andreea Răducan, Şerban Huidu şi Andreea Marin. Andreea Marin a precizat că donează, împreună cu designerul Irina Schrotter, 500 de haine pentru copiii sinistraţi în urma inundaţiilor din Moldova, iar Cristian Ţopescu a donat 100 de euro din partea familiei sale.

Realitatea TV îi cheamă pe toţi cei care vor să ajute să facă un gest minim de solidaritate şi să doneze 2 euro cu un SMS la 876 sau să sune în reţeaua Romtelecom la numărul 0900 900 760. Serviciile sunt oferite gratuit, nu se percepe TVA. 


Liniile vor fi deschise până pe data de 6 august 2010.

La numărul de telefon 021.20.176.20, cu tarif normal, oricine poate să anunţe o donaţie în cadrul acestei campanii.

Doritorii pot dona şi în contul UNICEF la orice sucursală BRD-Groupe Societe Generale: 


RO10 BRDE 450S V434 6556 4500 (menţionaţi cod 04).
Codul SWIFT este: BRDEROBU . 
Alte donaţii pot fi făcute online pe  www.unicef.ro

.................

Imagine realizată de Gabriela Doboş


Ei cu ce au greşit? Cu faptul că s-au născut români la mal de ape tulburi...?

27 iunie 2010

Implicarea oamenilor mama rezolvarii...

Raspunzandu-i Iuliei, mi-am zis ca as putea sa deschid acest subiect. Care? De ce nu se implica romanul... De ce romanul nu poate fi putin neamt cand este vorba despre civilizatie si educatie, despre curatenie...
De ce romanul asteapta sa fie mereu luat de mana, sa i se explice, sa i se arate ce sa faca, de ce sa faca, unde sa faca... De ce romanul nu iubeste ceea ce face atata vreme cat a stiut de cand si-a luat o anumita responsabilitate ca aceea e remuneratia si acelea sunt beneficiile sau mai bine spus lipsa lor...?!

Deci..., dupa unele exemple, intreb si eu asa...intr-o doara, neasteptandu-ma sa imi raspunda vreo persoana vizata...de ce la noi, patronii cu afaceri bune si profitabile, nu vor sa se implice in orasele unde locuiesc? De ce de exemplu, din profitul acela nu doneaza banci, foisoare, tobogane, leagane, fantani arteziene orasului de unde face parte? Lor nu le place sa stie ca si ei sunt amintiti sau si ei pot sa zambeasca de cate ori trec pe langa ele si vad copii, batrani si oameni fericiti?

De ce la noi exista doar expresia: "si eu ce castig?"

Bucurie...
Implinire...
Poate un pic de senin?

Apoi...administratorii de bloc...daca s-ar implica mai mult in munca lor ar muri? Oare sa fi administrator inseamna doar sa intri pe usa la o ora, sa incasezi bani si sa pleci mai repede cu o jumatate de ora??? Oare inseamna sa te tot plangi la primarii si sa nu incerci sa gasesti solutii?

Oare daca ar strange macar 10 RON de familie pe luna nu ar putea sa faca intr-o luna un spatiu verde..., in alta sa cumpere un tobogan, in alta un leagan, in alata o bancuta, in alta sa amenajeze in jurul blocurilor de care se ocupa?!!!

Iar noua oamenilor daca am vedea ca unui om le pasa de noi, de copiii nostri ne-ar cadea mainile sa facem ceva sa il sprijinim, sa il ajutam sau macar sa nu mai distrugem?

Bineinteles ca nu, dar bineinteles ca romanul va ridica din sprinceana... Noua inca nu ne pkace sa nu ne iasa ceva la afacere...macar asa, de-o bere...

20 iunie 2010

antiteze...


Asculta mai multe audio Muzica

noaptea fara tine pare a fi un tablou neterminat
o pata neagra fara capat peste care azvarlim la intamplare
doua-trei stele fara sclipire,
trasam o linie lactee aproape insesizabila,
iar intr-un loc gol mai la vedere pictam cu degetul aratator
o bila mare galbena cu ochi goi si asteptam
si asteptam sa respire
si...
SI...
si, nimic! era de asteptat!!!
totul pare a fi un film voalat nimic care sa te faca sa tresari
atunci,
se intampla ceva ciudat
o bucata de film se blocheaza si pare a clipi incontinuu
asemeni unei batai de inima
ca si o eroare de program din ochi incepe sa se prelinga ea...,
lacrima

pata neagra incepe sa tremure ca si cum am trece mana incet
deasupra unei ape, iar ea s-ar cutremura,
stelele stralucesc, se inmultesc, se ating, se contopesc cand lacrima
se intinde peste ochi ca o mare de sare si se tine cu aripile de pleoape
sa nu cada...
linia lactee devine dintr-o data vizibila si sidefata...
un sal pe care il putem culege sa ne incingem cu el la brau,
iar bila mare galbena...clipeste odata cu noi
ochii ei nu mai sunt goi...sunt irisi de vise stravezii
zburate in nopti

nu am sa stiu niciodata de ce ea...,
lacrima
o farama de suflet curgator vrea sa iasa din noi sa moara
doar pentru a ne lasa liberi
un fluture sarat din miez de om nascut unui singur zbor
a invatat noaptea sa respire!

si...
SI...
si, nimic! era de asteptat!!!
cum am spus: noaptea fara tine este doar un tablou neterminat
agatat de un nod in gat!

(panza e din nou neagra si goala, stelele nu mai sclipesc,
poate doar ea,...lacrima
se va multiplica repetand tabloul tremurator
pentru ca luna sa ma poata invata pe de rost, iar eu sa invat sa respir)

18 iunie 2010

mormântul cu oameni

mi-au secat toate fântânile Doamne!
oare Cerul Tău uită să mai plouă şi peste sufletul meu?
nu mai am nici un izvor pe dinăuntru de mine
să mă ajute să-mi răcoresc rănile şi urletele,
iar când mă întorc pe faţă să-mi atingă cineva carnea vie
viaţa mă pierde, ei fug...

din ochi îmi curg acum doar mirări triste şi întrebări,
tot pământul l-am adunat cu mâinile sub genunchi
şi râcâi în el cu sânge, cu mătănii şi buze
mă port deja sub unghii şi în dinţi...

din gură scuip tăceri şi ţipete mute...nu mă mai pot rosti,
DAR,
nu mă aude nimeni de aici...din mormântul cu oameni

toţi sunt prea grăbiţi să moară în timp ce sunt vii încă,
iar tăcerea lor nu-mi este decât o altă lumânare
pe-un parastas prea timpuriu...unul între două clipe frânte

până şi Tu Doamne m-ai uitat..., iar Tu nu uiţi pe nimeni!!!