Informaţii generale:
Coreea de Sud, oficial Republica Coreea (coreeană 대한민국) în coreeană „Daehan Minguk, este o ţară din Asia de Sud-Est, cu capitala la Seul, a doua mare metropolă din lume [1] şi un important oraş pe plan mondial. Se învecinează cu Republica Populară Chineză la vest, Japonia la est şi Coreea de Nord la nord.
Conform Constituţiei adoptate la 25 februarie 1988, Coreea de Sud este republică prezidenţială, unde preşedintele şi Cabinetul (Consiliul de Stat) exercită puterea executivă, iar cea legislativă de un Parlament Unicameral (Adunarea Naţională). Mandatul preşedintelui este de 5 ani, acesta fiind ales prin vot direct. Cele mai importante partide politice sunt: Partidul Democrat-Milenium, Partidul Liberal Democrat Unit, Partidul Oamenilor Uniţi, Partid Marii Naţiuni.
Drapelul:
Coreea de Sud ocupă teritoriul sudic al Peninsulei Coreea care pătrunde în mare aproximativ 1 100 km. Această peninsulă muntoasă este înconjurată la vest de Marea Galbenă, la est de Marea Japoniei şi în sud de Strâmtoarea Coreea şi Marea Chinei de Est. Suprafaţa totală a ţării este de 99 617,39 km².
Coreea de Sud poate fi împărţită în patru mari regiuni:
* partea estică cu munţi înalţi şi câmpii litorale înguste;
* partea vestică cu vaste câmpii litorale, râuri şi dealuri domoale
* partea sud-vestică cu munţi şi văi
* partea sud-estică dominată de întinsul bazin al Râului Nakdong.
Teritoriul ţării este predominant muntos şi este, în mare parte, neutilizabil în agricultură. Zonele de şes constituie doar 30% din suprafaţa totală.
Aprope 3 000 de insule, majoritatea nelocuite, aflate pe coasta vestică şi estică, intră în componenţa teritoriului Coreei de Sud. Insula Jeju se află la aproximativ 100 kilometrei sud în largul Mării Chinei de Est. Este cea mai mare insulă, cu o suprafaţă de 1 845 km². Aici se atinge cea mai ridicată altitudine, de 1 950 metri pe vulcanul stins Halla-san. Alte insule mai sunt Ulleungdo şi Liancourt Rocks, care este situată la cea mai mare distanţă în largul mării dintre toate insulele, şi Insula Marado, care este cel mai sudic punct. Liancourt Rocks este una din numeroasele insule disputate cu Japonia[11], iar Ulleungdo este nelocuită.
Clima este temperată cu precipitaţii bogate în timpul verii şi ierni care pot fi foarte friguroase. În Seul, temperatura medie a lunii ianuarie variază între -7 °C şi 1 °C, iar temperatura medie a lunii iulie variază între 22 °C şi 29 °C. În partea de sud, temperaturile sunt mai ridicate iarna şi mult mai scăzute în depresiunile intramontane. Cantitatea de precipitaţii este concentrată între lunile de vară, din iunie până în septembrie. Coasta de sud este locul unde se produc taifunurile târzii, cu vânturi puternice şi precipitaţii abundente. Precipitaţiile medii anuale sunt cuprinse între 1 370 mm/m2 an în Seul şi 1 470 mm/m2 an în Busan.
Vegetaţia corespunde florei manciuriene apărute la contactul dintre pădurile temperate boreale (taigaua) şi vegetaţia subtropicală şi tropicală meridională. Pădurile ocupă în ansamblu peste 70% din suprafaţa peninsulei. De mare valoare economică sunt cedrul coreean, molidul negru şi argintiu, pinul roşu, stejarul, teiul castaniu, dafinul, stejarul semperviriscent, ginkgo, bambusul etc.
Fauna este diversă şi cuprinde unele specii de interes cinegetic: tigrul de Ussuri, pantera, ursul brun, ursul negru, lupul roşu, jedrul cu guşă galbenă, pisica salbatică, cerbul nobil, cerbul pătat, elanul, veveriţa, iepurele, fazanii etc.
Coreea de Sud are 20 de
parcuri naţionale şi aproximativ 100 de rezervaţii naturale. Una dintre zonele în care viaţa sălbatică are o deosebită dezvoltare este DMZ (Zona Coreeană Demilitarizată), practic, o zonă neatinsă de om din 1953. Această zonă nelocuită a devenit un adevărat paradis pentru multe tipuri de plante şi animale, în special pentru păsările migratoare. Cele 20 de parcuri naţionale sunt: Jiri-san, Gyeongju, Gyeryongsan, Hallyeo-haesang, Seorak-san, Songni-san, Halla-san, Naejang-san, Gaya-san, Deogyu-san, Odae-san, Byeonsan-bando, Juwangsan, Taean-Haean, Dadohae-haesang, Bukhansan, Chiak-san, Worak-san, Sobaek-san, Wolchulsan. Parcul Naţional Halla – san este poziţionat pe insula Jeju din S Coreei de Sud şi cuprinde cel mai înalt munte al ţării. Desemnat parc naţional în 1970, astăzi, acesta aparţine Patrimoniului Mondial al UNESCO, fiind faimos pentru ecosistemul său deosebit ce cuprinde peste 1.800 de specii de plante şi 4.000 de specii de animale (din care 3.300 insecte). Muntele este uşor de escaladat. Având mai puţin de 2.000 m înălţime, poate fi escaladat într-o zi. Totuşi, condiţiile meteorologice se schimbă des, vântul se poate intensifica, iar turiştii trebuie să fie extrem de atenţi înainte de a se aventura acolo. Tot aici poate fi vizitat Paengnoktam, lacul format în interiorul craterului vulcanic. Seorak – san este parcul naţional reputat pentru apa sa termală. Parcul acvatic se află în munţii cu acelaşi nume şi posedă numeroase instalaţii şi băi termale pentru a-i mulţumi pe toţi turiştii. Parcul Naţional Jiri – san deţine unul dintre cei mai importanţi munţi ai Coreei de Sud - muntele Jiri – san, cu o înălţime de 1915 m. Există 7 temple budiste în acest parc naţional, Hwaeomsa fiind cel mai mare şi cel mai bine cunoscut dintre acestea. De asemenea, foarte cunoscută este şi zona Boseong, din S ţării, apreciată pentru frunzele sale de ceai verde de o calitate înaltă.
Educaţie:
Sistemul şcolar constă în 1 – 3 ani de grădiniţă, 6 ani de şcoală elementară, 3 ani de clase intermediare, 3 ani de liceu şi 4 ani pentru colegiu şi universitate. Anul şcolar este împărţit în 2 semestre: primul începe în martie şi se termină la mijlocul lunii iulie, iar al doilea începe la sfârşitul lui august şi se termină la mijlocul lunii februarie. Orarul nu este unul standard, ci diferă de la o şcoală la alta. Din punct de vedere tehnologic, sistemul educaţional al Coreei de Sud este foarte avansat, aceasta fiind prima ţară din lume care a adus internetul de mare viteză prin fibră optică în fiecare şcoală primară şi secundară de pe cuprinsul ţării. Utilizând această infrastructură, ţara a creat primele cărţi digitale din lume, cărţi care până în 2013 vor fi distribuite gratuit fiecărei şcoli primare şi secundare din ţară.
Religia:
Potrivit unor statistici din 2005 ale guvernului sud – coreean, aproximativ 46,5 % din populaţia ţării nu şi-a exprimat vreo apartenenţă la una dintre religii. Din restul populaţiei, 29,3 % au declarat că sunt creştini (18,3 % protestanţi şi 10,9 % catolici), 22,8 % budişti, iar restul sunt adepţi ai noilor religii precum Jeungism, Daesunism, Cheondoism, Daoism, Confucianism şi Budism Won. O mică minoritate sud – coreeană, (0,1%), este de religie musulmană. Dată fiind diversitatea religioasă, rolul religiei în dezvoltarea Coreei de Sud a fost unul foarte complex. Confucianismul rămâne o religie de etică socială, în timp ce creştinismul religia cu cel mai mare număr de adepţi aici, este identificat cu modernizarea şi reforma socială. Astăzi, libertatea alegerii religiei este garantată prin constituţie şi nu există nici o religie de stat în Coreea de Sud. Structura lingvistică şi educaţia. Toţi coreenii vorbesc şi scriu aceeaşi limbă, ceea ce a fost un factor decisiv în menţinerea puternicei lor identităţi naţionale. Coreenii au câteva dialecte diferite alături de cel standard utilizat în Seul. Totuşi, aceste dialecte sunt suficient de similare pentru vorbitorii nativi, încât nu există dificultăţi de înţelegere. Studiile lingvistice şi etnologice au clasat limba coreeană în familia limbilor altaice, alături de turcă şi mongolă, dar conţine şi multe cuvinte chinezeşti. Alfabetul coreean, Hangeul, a fost creat de regele Sejong cel Mare în secolul XV. Înaintea creării lui, numai un mic procent al populaţiei putea utiliza caracterele chinezeşti, din cauza faptului că erau foarte dificile. În încercarea de a inventa un sistem coreean de scris, regele Sejong s-a inspirat din câteva sisteme de scris cunoscute în acea vreme, precum vechile litere chinezeşti şi scrierile uighur şi mongolă. Hangeul, alcătuit din 10 vocale şi 14 consoane, poate fi combinat astfel încât se pot forma numeroase grupuri silabice. Este simplu, dar sistematic şi este considerat unul dintre cele mai ştiinţifice sisteme de scriere din lume. În Coreea de Sud rata de alfabetizare este de 97,9 %, mai crescută în rândul bărbaţilor şi puţin mai scăzută în rândul femeilor.
Educaţia în Coreea de Sud este considerată crucială pentru obţinerea succesului, în consecinţă, competiţia poate deveni una acerbă.
