Uitări redate altfel...

Sunt atât de multe lucruri pe care am dori să le uităm. Atât de multe amintiri pe care am dori să le închidem într-o cameră pe care nimeni să nu o mai deschidă. Atât de mulţi paşi pe care i-am da înainte, înapoi dacă am avea o astfel de cheie. Nu putem Atunci, ne încearcă uitarea, ignoranţa. Şi, se întâmplă. Un gest, un cuvânt, o frază banală. Toate ne inundă dintr-o dată. Uşile se deschid, paşii o iau la fugă înapoi în timp, vocile ne năvălesc în urechi. Timpul..., timpul se opreşte în loc asemeni unui fior rece pe şira spinării. Ne cutremurăm o clipă, apoi zâmbim. O fi fost şi el pe acolo. Mereu e pe unde nu ar avea ce căuta. Uneori chiar noi îi deschidem uşa către sufletul nostru, dar bine că a ieşit demult şi noi am învăţat că viaţa e frumoasă. Toţi avem demonii noştri!

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto: Dungha         

în ritmul vieţii

noapte bună îţi spun
în timp ce inima mea adoarme pe inima ta
şi-mi amintesc totul ca şi când lumile
s-ar deschide sub ochii noştri în acelaşi timp
când mă chemi,
iar eu te zâmbesc,
te ascult,
te iubesc
şi te strig ecou
am nevoie să-mi baţi din nou ritmul inimii
în fiecare noapte,
în fiecare zi,
clipă
până la ultima
nu înţelegi?
eu nu ştiu alt dans ca să pot respira în ritmul vieţii
decât pe tine
pe de rost!

ultimul nebun

  (Sursa: internet)

o zi senină, zeci umbrite
un vis împlinit, zeci frânte
învăţ mersul un pas înainte o viaţă înapoi
sunt un melc care mă întrec cu şoimii
şi chiar cred că m-am născut să pot zbura
deşi bătăliile sunt demult pierdute,
eu sunt ultimul nebun de pe tabla de şah
care nu vrea să mute doar pe diagonală
când are toată tabla sub inima sa
atât de bolnavă de viaţă şi iubire!

Yanni - To the One Who Knows
   

Vecina din Picătura de vopsea

Nu ştiu cum o cheamă. Nici nu mă interesează. Ştiu doar că uneori îşi aranjează părul în treacăt pe lângă fereastră. Alteori, dansează cu gândurile pierdute undeva departe. Peste fereastra mea. Peste blocuri. Peste oraş.Uneori aleargă cu tava de prăjituri din bucătărie în balcon şi gesticulează. Alteori udă florile şi le zâmbeşte. Câteodată o văd trecându-şi mâna peste ochi. Nu ştiu ce face. Simt totuşi că e tristă. De cele mai multe ori se îmbracă sport. Sunt totuşi seri în care se înfăşoară în lună şi stă aşa. E ciudat cum observăm uneori oamenii ani întregi, cum le ştim fiecare mişcare prin casă, cum pare că ne devin cei mai buni prieteni şi...nu ştim cum îi cheamă. Fluturăm doar mâna încet zâmbind: "Bună seara vecina!". Nu e ciudat? Îmbătrânim împreună şi nici nu ştim cum ne cheamă.

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto: Dungha       

Iubesc Coreea - I love Korea...

Acolo până şi luna e mai aproape de visători şi pare mai frumoasă...
There even the moon is closer to the dreamers and seem more beautiful ...

(Sursa foto: internet)