24 februarie 2012

Balet România sau despre Diana Georgia Ionescu, zbor peste timp

Nu demult, am scris un articol despre o mică, dar mare balerină a noastră...şi anume, despre Diana Ionescu. Când o priveşti, ai spune că nu poate să încapă atâta putere, frumuseţe, dăruire, sacrificu...într-un omuleţ atât de mic, de firav, de fraged, dar ea...este exemplul dăruirii şi iubirii totale.

Aşa, am ajuns să cunosc o altă persoană. Din păcate, doar pe cale virtuală. Este vorba despre Alexandru. Dacă aţi vrea să mă întrebaţi detalii despre acest suflet frumos, nu aş ştii să vă dau. Totuşi, am un detaliu extrem de important. Singurul după care eu mă ghidez: sufletul şi omenia. Mi-a fost îndeajuns ca să primesc "cartea de vizită" către sufletul meu. Alexandru, într-un fel sau altul este aproape de valorile şi artiştii noştri. Aceia cărora nu li se dau şanse, deşi au talent cu carul. Deşi ei ne reprezintă frumos atât în ţară, cât şi dincolo de hotare. Tot ce face este din dragoste pentru oameni şi artă. Pentru muzică şi dans.

Aş spune despre el că este un fel de "dirijor" din umbră, care adună notele perfecte, orchestra perfectă de emoţie şi culoare şi le pune să danseze într-o reprezentaţie de succes pentru aceste talente, pentru ca ele să îşi poată întinde aripile ca să zboare cu încă un vis împlinit.

Eu mă bucur că l-am cunoscut prin intermediul Dianei şi sper să avem o colaborare deosebită în a da oamenii frumoşi mai departe, celor care încă nu îi cunosc, dar şi-ar dori mai multe valori în această ţară!

(Sursa: Diana Ionescu)

"“Mi se părea că discut cu o micuţă balerină de porţelan care dintr-o dată a prins viaţă. Până şi cuvintele, rezonanţa lor mi se părea că pot să o transforme în ţăndări, dar…Diana este o balerină modelată dintr-un porţelan aparte, care nu se sparge greu. Este un copil extrem de puternic, care ştie să se concentreze, să îşi focalizeze emoţiile şi să scoată în evidenţă o artistă deosebită, o artistă deja formată…o tânără deja modelată de viaţă şi de o educaţie impecabilă. De multă dragoste!

[...] am simţit că este de datoria mea să o arat pe Diana românilor care mai au în ei un dram de dragoste pentru frumos, pentru talente adevărate şi frumuseţe sufletească. Respectă-ți şi iubește-ți semenii, mai ales când aceştia sunt cu mult deasupra multora dintre noi…prin puterea lor de a visa şi a-şi împlini visele!” Ramona-Sandrina Ilie

«Atunci cand o privesti pe Diana ai impresia ca zboara. Este un gest de scena dar si uman. E de ajuns sa privesti concentrarea din ochii ei, in care poti vedea uneori si preocupare, tristete dar si zambet, bucurie si speranta. Zborul nu este doar o consemnare a prezentului in cazul Dianei ci si o anticipatie a viitorului si o privire in trecut. Ai impresia ca zborul balerinelor din toate timpurile este strans in pumnii ei si apoi este eliberat cu forta si pasiune pe scena, prin fiecare fibra a fiintei din “portelan”. E o imagine care-ti poate taia rasuflarea dar care in acelasi timp te face martor la un prezent pe care-l doresti continuu. Stau si ma gandesc ca fiecare copil precum Diana este o stea verde-albastra. In Romania cu siguranta exista multe stele care asteapta sa fie slefuite, descoperite si care sa straluceasca pe marile scene ale lumii. Sunt sigur ca acesti copii vor avea o sansa si in Romania. Totul este sa vrem asta!

Am descoperit-o pe Diana din articole scrise pe internet. In prezentarea mea folosesc pasaje scrise cu maiestrie sau cu emotie de cei mai apropiati Dianei dar, si cu permisiunea acesteia, de Ramona-Sandrina Ilie (http://ladyallia.blogspot.com/2012/01/diana-ionescu-balerina-de-portelan.html) o persoana a carei principala preocupare este pentru valori si care incearca sa sustina dezinteresat, prin arta scrisului, orice demers nobil.» Alexandru Marinescu

Diana Georgia Ionescu are 12 ani, învaţă la Colegiul de Arte “Regina Maria” din Constanta, sectia “Coregrafie” şi are săptămână de săptămână în orar 10-15 ore de balet, pe langa celelalte discipline din programa scolara.

S-a îndrăgostit de dans încă de când mergea la grădiniţă, atunci când a mers pentru prima dată la un spectacol de balet. A inceput cursurile de balet de la varsta 4 ani, la Teatrul de Opera si Balet “Oleg Danovski” din Constanta.

Anul ce s-a sfarsit, 2011, a fost incarcat de concursuri dar si de premii: in martie, Diana a participat la primul ei concurs important, la Bucuresti, unde a fost semifinala pentru “European Star Dance Union”. Diana a castigat 2 premii importante ( II si III ) si s-a calificat in finala concursului international care s-a tinut in mai, in Croatia .

Pentru ea a fost o adevarata provocare concursul din Croatia - Porec, “Dance Star World Tour 2011″, unde au participat concurenti din peste 40 de tari . A obtinut alte 2 premii ( I si II ), iar juriul a rasplatit-o pentru talentul ei cu marele premiu : “Premiul Special al Juriului pentru cel mai bun Talent Feminin” al competitiei.

Vara trecuta, cand toti copiii erau in vacanta, Diana si-a continuat pregatirea si a participat la “Youth Fest Dance Mangalia”, unde a fost primita in concurs cu dispensa de varsta .

S-a prezentat ca o adevarata profesionista, cu maturitate competitionala extraordinara pentru varsta ei, castigand din nou Marele Premiu al Festivalului.

In noiembrie s-a întors de la Paris unde a participat la “Youth America Grand Prix”, cea mai importantă competiţie de gen din lume, pentru elevi.

În etapa din Franţa, a avut de înfruntat sute de tineri din Europa iar Diana a reuşit să urce pe primul loc al podiumului, la categoria ei de vârstă, ceea ce înseamnă că va merge in primăvară la etapa mondială de la New York (competitia are loc intre 22-27 aprilie 2012, termenul maxim de inscriere in concurs fiind 1 martie 2012.)

A participat la numeroase spectacole pe scena Teatrului de Opera si Balet “Oleg Danovski”, sub indrumarea coregrafei Elisabeth Pandichi Lux din 2007 pana in prezent, ultimul fiind in decembrie 2011.

Totodata, a castigat o bursă de studiu la Academia de balet “Princess Grace” din Monaco.

Rezultatele excelente la invatatura, implicarea in concursuri si olimpiade scolare, dar si talentul, abilitatile pentru balet ale Dianei sunt recunoscute, prin caracterizarile facute, de fostul diriginte al Dianei, doamna profesor Elena Vilău – director adjunct al Colegiului National de Arte Regina Maria din Constanta si de directorul Companiei de Balet – Teatrul de Opera si Balet “Oleg Danovski”, Prim Balerina Elisabeth Pandichi-Lux.

Ramona-Sandrina Ilie consideră că “Romania are nevoie de arta, România are nevoie de talente, iar ca ele să se dezvolte, să ne înfrumuseţeze si să ne dăruiască trebuie să învăţăm să fim responsabili faţă de ele şi să le sprijinim pentru ca lumea noastră şi a lor să fie mult mai frumoasă!

Artiştii au o inimă în plus, a lor pentru ei şi a lor pentru noi! Ca să poată zbura, artiştii au nevoie de aripi frumoase şi durabile. Ei sunt îngerii noştri pe scenă, iar noi suntem îngerii lor aici… pe scena vieţii!

Am ajutat muzica să zboare frumos! Haideţi să ajutăm împreună să zboare şi să plutească dansul! peste tot sufletul nostru, ca şi peste o scenă din Spărgătorul de nuci…, peste tot cerul emoţiilor noastre!

Zboară Diana! Desfă larg aripile viselor tale frumoase şi ia-ne sub aripile splendorii dansului tău şi pe noi!”

Succes Diana! Succesul inseamnă multa muncă, talent unic si o petală de noroc! Urmează-ți destinul!

Balet Romania - A beautiful choice
Un concept, Alexandru Marinescu"

(Sursa: Balet România)

23 februarie 2012

eu...



Aici se nasc poveştile mele. Într-o astfel de lume. Unde frumuseţea se naşte din suflet şi gesturi. Unde eroii nu se tem să plângă. Să iubească. Să rămână.
Aşa este sufletul meu. Calm. Năvalnic. Liniştit. Uneori mă transform într-o hergheie de inorogi şi alerg peste tot cerul pentru cei dragi. Alteori mă transform într-o apă mică şi liniştită în care nici nu gândesc că pot să încap şi îi las pe toţi să se privească, iar eu...mă bucur. Iar uneori sunt mare. Marea aceea peste care toate visele mi se înalţă ca apoi să se arunce în adâncuri. Uneori, ies şi devin stele. Alteori, mor sub valuri cenuşii.
Asta e lumea mea. O lume a poveştilor. A iubirii. Asta sunt eu. Cea care moare odată cu cel drag şi chiar şi aşa, se transformă în vis ca să poată să îl ridice...de oriunde s-ar afla.
Pentru mine nu există jumătăţi de măsură. Ori este. Ori nu este. Nu pot înţelege compromisurile. Poate din acest motiv sufăr prea repede din orice. Chiar şi atunci când cineva îmi spune că sunt importantă, dar habar nu are ce este important pentru mine.
Sunt un copil într-o lume de vise. Le culeg de peste tot şi le las libere. Uneori, le pescuiesc de pe cer ridicându-mă pe vârfuri de suflet şi, mă mir când nu ajung. Atunci, îmi promit că sufletul meu va creşte mare...Într-o zi. Iar eroul meu va fi încă acolo. Chiar dacă el nici măcar nu mă vede din puhoiul de apă.
Cum ar putea? Un bob de rouă în atât de multă apă...!
Noapte bună, dragii mei!

17 februarie 2012

lacrimi de zăpadă

(Fotografie realizată de Sorin Onişor. Sursa foto: Exclusiv news)


"Dă-mi Doamne zăpadă! Din cer fulgi mari să cadă
îngeri să fac, sania să trag, în alb să mă-mbrac!
Ore în şir la geam să visez, fulgii de nea să îi pictez
roiuri de alb pe obraji să-mi aşez! "

şi Domnul mi-a dat
mi-a dat zăpadă
şi mult, mult prea mult alb
mi-a dat ninsoare,
mi-a dat visare,
mi-a dat nămeţi
de-adunat în lopeţi
fluturi de gheaţă pe-obraz şi pe faţă
case-afundate,
morminte pe sate
oameni îngropaţi, îngeri de nea adevăraţi
şi neputinţă din multă voinţă
genunchi în pământ, adânc Doamne-adânc
aşa îi îngrop
la TINE mă rog
opreşte ninsoarea,
opreşte iarna,
durerea şi teama
sunt mame bătrâne troienite în case
şi n-au pe nime
de mâini să le ţie
să le-ncălzească, să le-ngrijească
şi să le spună,
o vorbă bună
când la fereastră viscol se-nalţă,
şi nimeni în casă
nimeni afară
doar de pe munte un urlet de boală
urlet de moarte
şi singurătate
urlet troienit
în inimi cuţit
opreşte zăpada,
opreşte, topeşte
din suflet amarul,
din oameni gheţarul
şi-adu primăvara în case bătrâne departe de lume
şi-adu iar la mame
o mână cuminte,
o rugă fierbinte,
un chip de copil,
plin de senin
soare de prunc ca un văl să-l arunc
un văl de căldură
pe pieptul de mumă!
şi-adu ghiocei cu oameni în ei
cu bunătate
şi cu iubire
cu drag de oameni
şi cu trăire
cu neuitare
fă omul om şi lasă-l aşa
că tare-i iarnă când viaţa-i grea
şi-oriunde mergi
din oameni culegi
doar nepăsare,
durere,
uitare
şi numai grabă
şi numai treabă
fă-l ca să stea Lumină să ia
Lumină să dea
nu doar de Paşte
ci-n tot ce face!

"Mă rog Doamne ţie...opreşte zăpada, adu primăvara!
Mă simt vinovată din drag de zăpadă!
În lacrima mea, fie prima nea ce dispare-n zare
cerându-şi iertare! "

16 februarie 2012

Necondiţionare...


 (Sursa foto: internet)

Oarecum, cred că aşa ar trebui să ne acceptăm locul şi rostul pe care ni-l dăruieşte cineva în inima şi viaţa sa...necondiţionat!
Să dăruim celor pe care îi iubim din suflet. Deschis. Fără să avem aşteptări. Când le vedem privirea fericită, senină şi zâmbetul să...zâmbim. Să ne bucurăm. Să ştim, că într-un fel sau altul...sub o formă sau alta, un gest al acelui zâmbet însemnăm...noi! Fie şi cel mai mic.
Nu am intrat niciodată în sufletul cuiva cu forţa. Dacă locul meu a fost afară..am aşteptat acolo. În faţa sufletelor putem naşte grădini frumoase unde cel drag se poate relaxa. Şi noi, alături de el. Indiferent cum. Chiar şi ca simplu prieten. Sau mai puţin de atât. Ca şi o gură de aer curat şi atât. Important este când iubim să fim acolo. Să încercăm să fim umărul acela care ridică. Fereastra aceea care se deschide când lumea devine sufocantă. Sărutul de somn uşor în nopţile reci în care nimeni nu rămâne. Şi chiar uitare. Când nu suntem altceva decât greutate pe suflet. Uneori, adierea poate deveni furtună în viaţa cuiva. Atunci, trebuie să ştim să ne luăm rămas bun. La urma urmei, viaţa aceasta nu este decât o călătorie frumoasă care se sfârşeşte cu noi şi în noi şi pe care o ducem mai departe...în sufletul nostru. Acolo, ne locuiesc amintirile şi oamenii. Acolo...sălăşluieşte iubirea. Nimic, nu se pierde când ştii să dăruieşti, să aştepţi şi să primeşti. În fond, când facem lucurile din dragoste, nici unul nu este mai prejos decât celălalt, nu? Nici oamenii. Poate doar..iubirea e mai profundă. Aceea, nu va trece însă niciodată. Nici măcar atunci când noi nu ne vom mai fi demult, iar viaţa noastră se va transforma într-un basm cu praf de stele pe umeri...

15 februarie 2012

Dedic...



Dedic această melodie tuturor celor care iubesc să fie văzduhişti...să plutească printre nori şi să viseze...Celor care iubesc şi nu le este teamă să poarte iubirea în suflet pretutindeni cu ei ca pe un talisman la bine şi la rău...Celor care ştiu că iubirea nu poate fi comparată decât prin ea însăşi şi nu este altceva decât un sentiment care ne face mai buni, mai frumoşi, mai plini de senin şi zâmbet!
Dedic această melodie celor care privesc cu nostalgie luna şi găsesc în ea privirea persoanei iubite, iar dansând în ploaie nu este altceva decât un gest firesc...
Eu...visez şi sunt deja acolo pentru că...pot visa, nu e aşa?

La mulţi ani tuturor celor care iubiţi şi nu vă este teamă să iubiţi din tot sufletul până la capătul capătului...un singur om!