1 decembrie 2004

Bine v-am găsit, dragele şi dragii mei...

 
 (Sursa foto: internet)

Nu ştiu ce ar trebui să scriu acum, aici, dar vreau să spun că tot ce voi scrie mă reprezintă. Uneori mă voi semna Lady Allia, pentru că acest pseudonim simt că mă reprezintă, dar în toate ipostazele, am să fiu eu...Ramona-Sandrina, omul care mereu va avea în peniţa ei omul de la capătul tuturor gândurilor ei. Nu am să vă mint şi nu am să mă mint. Nu voi dărui jumătăţi de măsură, chiar dacă uneori prea plinul este dureros. Vă voi aştepta mereu cu drag şi voi încerca să fiu o gazdă bună. Iubesc poveştile, copiii, păsările, liniştea, bătrânii şi cărţile. Iubesc muntele, copacii şi aş vrea să pot zbura. Plâng din senin la filme şi uneori chiar şi la desene animate. Râd uneori din senin şi iubesc să mă plimb prin parcuri unde sunt mulţi copii. De la ei învăţ şi primesc multe. Copiii nu se întreabă niciodată de ce dăruiesc. O fac! Curat şi necondiţionat. Şi primesc la fel. Îmi place fotografia şi să umblu desculţă. Sunt de foarte multe ori o pacoste, dar îmi revin repede. Stau trează până târziu, deoarece iubesc să mă uit la lună şi să stau cocoţată lângă fereastră. Îmi place să fiu sinceră şi transparentă deoarece nu simt că am ceva de ascuns. Cine nu vrea să mă cunoască aşa cum sunt, are multe variante deoarece eu nu am să scriu niciodată ce se vrea, ci doar ceea ce simt. Nu mă voi schimba deoarece mi-e bine în pielea mea. În a altora m-aş simţi incomodă. Ca într-o cămaşă cu mâneci pre lungi sau prea scurte. Şi...mai multe voi scrie altă dată... :). În timp! Acum nu mai îmi vin multe în cap. Nu cred că sunt un om talentat, dar mă străduiesc să devin unul pentru că asta înseamnă să fiu responsabilă pentru cei care mă citesc. Vreau să fiu mai bună. Uneori voi scrie poate non-sensuri, nu din lipsă de respect ci din lipsă de mine. Uneori, poate am să umplu paginile cu lucruri frumoase. Nu din prea plin de mine, ci din prea plin de Sufletel, asa l-am numit eu pe el...omul din toate visele, gandurile si dorurile mele. Un om pe care nu l-am văzut niciodată în această viață, dar în sufletul căruia m-am regăsit dinainte de a mă naște. Nu ştiu dacă am să-l văd, dacă am să îl găsesc, dar eu îl voi căuta mereu, până în ultima mea clipă și voi scrie pentru el toată viaţa, iar apoi, voi transcrie totul în sufletul meu pentru eternitate. Scrisul meu este un răvaş într-o sticlă pe care îl arunc zi de zi, clipă de clipă în marea vieţii în speranţa că el, o va găsi, găsind astfel drumul către mine din nou. Dacă veţi găsi frumuseţe în cuvintele mele, asta este deoarece folosesc o cerneală înmuiată în iubire, în suflet și nu fardez nimic de dragul de a da bine. Înmoi peniţa în amintiri, în tristeţi, în speranţe, în aşteptări, în emoţii, în trăiri, în viață...a mea :) şi scriu cu tot ce însemn eu. Scriu cu mine. De la suflet, la suflete. Mă excorcizez de prea plin, ca să pot respira, zâmbi și trăi frumos, lăsând să curgă lin, prea plinul din mine.

Bine v-am găsit, dragele şi dragii mei...

Niciun comentariu: