Toate par a fi cutii mici în care ne îngrămădim gândurile şi viaţa, de parcă am dori să le facem mereu un spaţiu mai mare. Defapt sunt cutiuţe muzicale. Locuri unde inima cântă melodii numai de ea ştiute. Casele noastre. Gri pe dinafară, pline de culoare pe dinăuntru. Nu totul este ceea ce pare. Viaţa blocurilor nu constă în felul în care sunt construite ci în cine le locuieşte. Oamenii sunt inima acestora, iar ele, blocurile sunt locurile acelea unde noi ne clădim speranţe. Aşa ca şi ele. Una peste alta, până sus la cer. Gri peste gri, gri peste roşu, gri peste alb, gri peste albastru, până ne desenăm paleta perfectă de culori. Blocurile par prea strâmte pentru noi când ne dorim să zburăm, dar defapt ele sunt locul ideal unde se pot construi aripile perfecte: "Mai departe şi spre infinit!". De pe acoperişurile lui ai cele mai frumoase panorame şi cele mai adânci prăpăstii. La mijloc eşti tu. Întotdeauna. Până când găseşti locul unde tu eşti răspunsul suficient.
Text: Lady Allia; Foto: Dungha
Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds ARTE Zinnaida
Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds ARTE Zinnaida
6 comentarii:
Eu cred ca noi toti suntem o cutie..cu un invelis putin mai dur ce acopera miezul sensibil si pur care isi doreste doar liniste si fericire..
ai drepatte...cam asa este
Mi'a placut foarte mult ideea de a colora blocurile gri ale Bucurestiului :) Arata mult mai bine. Parca totul a prins culoare, nu mai este monoton si ... Gri.
Si sper sa se reconditioneza toate blocurile pentru o capitala mai vie si mai frumoasa!
paote ca vor fi colorate pe afara dar pe dinauntru mereu au fost colorate de catre noi,cetatenii acestui oras:D
foarte dragut articolul :)
Trimiteți un comentariu