Oamenii au uneori nevoie de îngeri aici, pe pământ - Ion Constantin, 21 de ani, are nevoie de noi ACUM!

Ionuţ Constantin, 21 ani - un suflet frumos, tânăr...

Până acum o lună, Ion Constantin, un tânăr de 21 de ani, student în anul II la Facultatea de Ingineria Mediului din Timişoara era un tâ

năr ca oricare altul. Cu gânduri la facultate, la ieşirile cu prietenii, la o întâlnire cu o fată anume, la tot ceea ce înseamnă această vârstă când toţi simţim că totul se poate, că suntem invincibili!

Într-o zi însă, aproape ca oricare alta, viaţa lui s-a întors cu spatele către el şi l-a încercat aşa cum nimeni nu ar trebui să fie încercat: cu preţul ei! A aflat că are o formă de cancer osos -
osteosarcom femural...

O boală grea, dureroasă şi în cazul lui determinată de nişte mutaţii genetice...

După ce verdictul bolii a fost primit, părinţii în a căror suflet nu cred că aş vrea să fiu acum...nu au stat prea mult pe gânduri şi, din dorința de a afla şi părerea altor specialiști, l-au dus pe Ion la Viena. Nici un părinte nu ar trebui să treacă prin asta!

Răspunsul medicilor de aici a venit prompt: cazul este operabil, iar intervenţia chirurgicală, plus costurile aferente spitalizării, costă 70.000 de euro.

Deşi sunt oameni care dispun de astfel de sume, pentru majoritatea dintre noi ea nu este o sumă tangibilă indiferent cum ne-am da peste cap şi atunci, ne rămâne doar speranţa că există în lumea aceasta oameni pentru oameni. Oameni care înţeleg ce este durerea unui părinte atât, atât de îndurerat şi încercat. oamnei care pot înţelege că locul unui tânăr este acolo...în lumea aceea exuberantă nu în una a deznădejdii! Oameni care poate nu au mult, dar dăruiesc din inimă şi fac diferenţa!

Dacă simţiţi să daţi puţin din puţinul vostru care adunat cu al altora poate salva o viaţă, aveţi mai jos conturile unde puteţi dona:

Banca Carpatica
RO40 CARP 0112 0066 3127 RO01 - in lei
RO94 CARP 0112 0066 3127 EU01 - in euro

Banca Romana de Dezvoltare
RO66 BRDE 110SV 2238 8581 100 -in lei
RO88 BRDE 11OSV 3051 8681 100 -in euro

VĂ ROG DIN SUFLET, dacă nu puteţi ajuta financiar, lăsaţi o rugăciune sau daţi acest articol mai departe la cât mai multă lume! Îngerii trăiesc printre noi, iar Ionuţ poate avea o şansă reală de viaţă!!!

 

 

Paul Ispas, un băieţel de doar 11 ani are nevoie de noi - să nu-l dezamăgim!

 
Paul Ispas, 11 ani, hemipareză dreaptă, fără diagnostic concret

În iunie 2010, viaţa lui Paul s-a schimbat, dar nu aşa cum ar fi trebuit să se schimbe viaţa unui băieţel de numai 11 ani ci s-a schimbat într-o continuă încercare, durere, drumuri la spitale, puncţii lombare, tratamente, analize dureroase şi prelungite, întrebări.

Oare ce poate fi în sufletul şi în mintea unui băieţel care ştie că nu poate merge, nu poate alerga, nu poate să se caţere în copaci sau să deschidă uşa de la casă când vin mama şi tata?! Ce poate fi în sufletul lui să ştie că mama sau alticneva trebuie să fie mereu lângă el, pentru că nu se poate descurca singur? Ce poate fi în sufletul lui când se întreabă: "de ce? de ce eu?"

Nu îi va putea răspunde nimeni, nici eu, nici dumneavoastră, nici mama sa, nici măcar medicii când au să-i găsească diagnosticul, dar, împreună, vom putea cu siguranţă să-l ajutăm să nu mai sufere atât de mult, să poată să reia anlizele pentru a se putea vindeca cât mai rapid.

Primul RMN efectuat a relevat leziuni supra şi infratentoriale; anomalii extinse în substanţa albă, mai mult în zona temporooccipitală stânga, care a fost dificil de încadrat la o anumită boală.

Simptomele au răspuns bine la tratamentul cu metilprednisolon şi corticoterapie orală, care a fost întreruptă  timp de o lună. La acea vreme, s-a luat în considerare ADEM ca un diagnostic posibil.

În septembrie 2010, Paul a revenit la clinică pentru reevaluare; deficitul motor se reinstalase, mai sever, avusese vărsături timp de o săptămână, zilnic, avea paralizie centrală de cap pe partea dreaptă, precum şi ”mişcări în oglindă”, la mâna stângă.

În decembrie, la cea de-a treia internare la spitalul Obregia s-au efectuat şi mai multe analize (majoritatea efectuate în strainătate Austria, Germania), i s-a mai efectuat o puncţie lombară (fapt ce l-a traumatizat foarte tare), şi s-a efectuat un RMN abdominal toracic şi pelvin, care a fost normal.  

Nici rezultatele la celelalte analize efectuate nu au condus la stabilirea unui diagnostic, situându-se relativ în limite normale.

Deci, în prezent, în urma a trei internări la Spitalul Obregia, unde cazul a fost studiat de adevăraţi specialişti (dr. Carmen Burloiu, dr. Catrinel Iliescu, dr. Dana Craiu, …) şi al consultării altor specialişti, profesori doctori, adevărate somităţi în materie (prof. dr. academician Dimitrie Dragomir, prof. dr. Ovidiu Bajenaru, prof. dr. Adrian Streinu-Cercel s.a.), nu s-a putut stabili un diagnostic, fiind tratat în continuare cu medrol, acesta neavând însă efectele dorite.



Formularul E112 nu se poate accesa (acest formular fiind oricum foarte greu de accesat) deoarece, în absenţa unui diagnostic cert, prin corespondenţă nu s-a putut obţine un accept al unei clinici din străinătate, cu ofertă de preţ.

Pentru îngerii de dincolo de monitoare, care aţi mai citit astfel de poveşti triste pe blogurile mele şi care în nenumărate rânduri aţi întins o mână de ajutor şi altor copii...vă rog, fiţi şi de data aceasta alături de un copil care are nevoie de voi, de noi... Ajutaţi-l pe Paul!

Oricine poate şi doreşte, poate să facă o donaţie în următoarele conturi bancare: 

Cont IBAN RO49BRDE290SV09462372900 (RON) BRD, cod SWIFT: BRDEROBU.
IBAN RO54 RNCB 0200 1198 9602 0001 (RON) BCR
IBAN RO27 RNCB 0200 1198 9602 0002 (EUR) BCR
Familia lui Paul Ispas poate fi contactată la telefonul 0725445012.

Alte detalii pot fi găsite la adresa de internet Paul Ispas.

Paul, prin ajutorul nostru poate să plece la o clinică în străinătate unde să îi poată fi diagnosticată boala şi tratată la timp sau într-un timp mult mai favorabil. Paul, cu ajutorul nostru va putea să îşi simtă din nou trupul aşa ca altădată, va putea să umble şi să se descurce singur.

Oricât de puţin ar părea pentru noi, pentru el poate fi extraordinar de mult şi chiar vital!

Deşi am lăsat un mesaj pe blogul lui Paul, am să o fac şi aici, în dorinţa sinceră de a o vedea cineva şi de a o lua în seamă.

Nu ştiu toate analizele care i-au fost făcute lui Paul, dar eu mă ocup de mediatizarea cazurilor umanitare de mai multă vreme şi, din clipa în care am făcut acest pas am început să mă documentez despre boli şi anomalii (pentru a putea ajuta mai eficient)... 

Astfel că, în cazul lui Paul sfătuiesc părinţii să ceară să i se facă băiatului analizele pentru: SINDROMUL DEVIC, cunoscut sub denumirea de NEVRITĂ OPTICĂ sau NEUROMIELITĂ OPTICĂ.

Din cauză că aceast sindrom este extrem, extrem de rar şi poate fi ascociat cu diverse boli demielizante care au la bază aceleaşi simptome: paralizie, amorţeala membrelor, afectarea vederii, leziuni ale măduvei sau ale creierului, etc, medicii uneori nu găsesc diagnosticul dând tratamente pentru hemipareze bazat pe corticosteroizi...

Ionaşcu David Andrei sau despre cum să ajutăm fluturaşii să zboare...

(Ionaşcu David Andrei - 2 ani şi 7 luni)

Oarecum, aşa am intrat eu în lumea virtuală...prin ochii şi sufletul copiilor...

 Puţini ştiu, dar eu sunt o mămică de înger şi mi-am dorit un copil mai mult decât orice pe lumea aceasta. Nu mi-am cunoscut bebiţa, nu am reuşit decât să văd o umbră mică pe ecograf, dar... a fost suficient să îmi dau seama câtă magie poate exista într-un asemenea moment. Am pierdut sarcina în luna a doua către a treia.

De atunci, mi-am promis că indiferent cât de imposibil este...eu voi deveni mamă într-o zi. Am devenit şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru acest miracol.

Mamă fiind, nu pot să rămân indiferentă la tristeţile sau disperarea altor mame, altor părinţi...de aceea, într-o zi, am cunoscut-o pe Isa, o persoană foarte specială, care şi-a dediact întreg sufletul unor cazuri pe care mulţi oameni le trec cu vederea...nu din indiferenţă, dar din durere pentru durerea acelor oameni.

Atunci am ştiut că rostul meu ca şi mamă e să fiu acolo. Ce exemplu aş fi pentru copila mea, pentru mine dacă m-aş lăsa copleşită de durere şi nu aş încerca măcar să rămân o clipă pe loc...să ascult, să citesc, să privesc, să ajut dacă pot sau cum pot.

M-am implicat în multe cazuri. Unele au fost cazuri fericite, unele mai aşteaptă, iar altele şi-au luat zborul către cer. Copii frumoşi, copii cu vise, cu străluciri în privire, copii atât de puternici, plini de viaţă...care au luptat atât de frumos.

A trecut o vreme de când nu m-am mai implicat. În anul trecut şi începutul acestui an, câţiva copii au mers să se joace printre stele, iar aici jos...pământul a devenit mai gol, iar părinţii...au rămas să privească mereu către cer...poate, poate o stea mai atare va sclipi altfel, iar ei îşi vor revedea puii... Nu am fost pregătită o vreme să mai scriu despre boală, despre suferinţă, despre transplanturi, despre tremurul din glasul mamei..., dar azi, mi-am luat sufletul în gât şi cu un nod de amărăciune, dar şi de speranţă...mi-am spus că trebuie să scriu iar! Acolo undeva, sunt persoane care au nevoie să creadă şi să spere, iar aici sunt încă oameni care pot oferi sprijin...

David, este un copil aparent sănătos, aparent un copil ca oricare altul. Copii sunt foarte puternici... Copii ne dau lecţii adevărate despre viaţă. Priviţi-i doar cu atenţie...

 La fel şi David! 

El ne învaţă cum poate un bebe de 2 anişori să lupte cu stările critice cauzate de diabet.

Pentru unii, diabetul este doar o boală..., o boală ca oricare alta. pentru cei care cunosc însă această boală, diabetul este mai mult decât o boală...este un chin. Teste peste teste la timp scurt, scăderea sau creşterea glicemiei, greţuri, dureri de cap, ameţeli, leşin ...diete.

Să ajungi ca în buzunar sau în poşetă sau în borsetă să ai cu tine în loc de chestii personale...injecţii.., să nu poţi alerga cu prietenii, să nu poţi face lucuri pe care orice copil vrea să le facă...

Părinţii lui David au înţeles că pot să îl ajute. Au găsit şi o soluţie. La recomandarea unor medici din România s-a găsit o posibilitate în Germania.

Aceasta constă într-o extracţie a unor celule din măduva osoasă şi apoi prin inserţia lor intravenos. Intervenţia nu asigură vindecarea completă dar oferă o stabilitate a a glicemiei şi astfel David va avea mai multe clipe de luciditate de care se va putea bucura în aceste clipe atât de importante.

David ar trebui acum să alerge primii paşi stingheri, firavi.

David ar trebui acum să descopere lumea din jurul său, parcurile, copiii, maşinuţele, mingea...

David ar trebui să se poată bucura pe deplin de mama şi de tata...

David vrea să poată face toate acestea, dar momentan nu poate...

Eu cred în mulţi care au ajutat în cazurile precedente, care au redat zboruri şi vieţi. 

Numai Dumnezeu şi unii prăinţi ştiu cum îngerii de dincolo de monitoare au ştiut să apară, să citească, să asculte şi să ajute! Eu cunosc bunătatea acestor îngeri! 

Am văzut ce pot să facă şi cum pot să aşeze din nou aripile...

Vă rog...cine poate şi vrea...să fie din nou înger păzitor pentru un fluturaş firav să sune la numerele de telefon: 

Dragoş Ionaşcu 0722.238606

Andra Ionaşcu 0735.565606

sau prin mail la adresa ionascudragos@gmail.com

Vă rog din suflet...daţi mai departe! Într-o lume cu oameni, nimeni nu ar trebui să înveţe să spere singur!