Oamenii au uneori nevoie de îngeri aici, pe pământ - Ion Constantin, 21 de ani, are nevoie de noi ACUM!

Ionuţ Constantin, 21 ani - un suflet frumos, tânăr...

Până acum o lună, Ion Constantin, un tânăr de 21 de ani, student în anul II la Facultatea de Ingineria Mediului din Timişoara era un tâ

năr ca oricare altul. Cu gânduri la facultate, la ieşirile cu prietenii, la o întâlnire cu o fată anume, la tot ceea ce înseamnă această vârstă când toţi simţim că totul se poate, că suntem invincibili!

Într-o zi însă, aproape ca oricare alta, viaţa lui s-a întors cu spatele către el şi l-a încercat aşa cum nimeni nu ar trebui să fie încercat: cu preţul ei! A aflat că are o formă de cancer osos -
osteosarcom femural...

O boală grea, dureroasă şi în cazul lui determinată de nişte mutaţii genetice...

După ce verdictul bolii a fost primit, părinţii în a căror suflet nu cred că aş vrea să fiu acum...nu au stat prea mult pe gânduri şi, din dorința de a afla şi părerea altor specialiști, l-au dus pe Ion la Viena. Nici un părinte nu ar trebui să treacă prin asta!

Răspunsul medicilor de aici a venit prompt: cazul este operabil, iar intervenţia chirurgicală, plus costurile aferente spitalizării, costă 70.000 de euro.

Deşi sunt oameni care dispun de astfel de sume, pentru majoritatea dintre noi ea nu este o sumă tangibilă indiferent cum ne-am da peste cap şi atunci, ne rămâne doar speranţa că există în lumea aceasta oameni pentru oameni. Oameni care înţeleg ce este durerea unui părinte atât, atât de îndurerat şi încercat. oamnei care pot înţelege că locul unui tânăr este acolo...în lumea aceea exuberantă nu în una a deznădejdii! Oameni care poate nu au mult, dar dăruiesc din inimă şi fac diferenţa!

Dacă simţiţi să daţi puţin din puţinul vostru care adunat cu al altora poate salva o viaţă, aveţi mai jos conturile unde puteţi dona:

Banca Carpatica
RO40 CARP 0112 0066 3127 RO01 - in lei
RO94 CARP 0112 0066 3127 EU01 - in euro

Banca Romana de Dezvoltare
RO66 BRDE 110SV 2238 8581 100 -in lei
RO88 BRDE 11OSV 3051 8681 100 -in euro

VĂ ROG DIN SUFLET, dacă nu puteţi ajuta financiar, lăsaţi o rugăciune sau daţi acest articol mai departe la cât mai multă lume! Îngerii trăiesc printre noi, iar Ionuţ poate avea o şansă reală de viaţă!!!

 

 

Blogoziua Copiilor Autişi – Fii şi tu un BlogoOM!

Cuvântul sau noţiunea de “blogosferă” este utilizat şi cunoscut de obicei în lumea online, acolo unde toţi ştim ce puternic poate fi acest cuvânt. Defapt nu este un cuvânt. Este mai mult de atât. Blogosfera este o comunitate. O comunitate mai mică, unde s-au adunat persoane care simt că au mai multe lucruri în comun, că au de oferit şi de învăţat.

Ca să treacă bariera virtuală, blogosfera trebuie să demonstreze că este şi altceva. Că sunt un exemplu frumos şi constructiv pentru comunitatea unde locuiesc. Că se implică şi iau atitudine nu doar prin vorbe ci şi prin fapte. Astfel că, blogosfera se transformă într-un şirag de oameni frumoşi, care încet, încet iau forma unui rotund, a unui cerc, al unui întreg devenind puternici.

 

Aşa s-a născut şi “Blogosfera Vrancea“. A apărut un blog al unui vrâncean care scria frumos, care lua atitudine, care lupta pentru valori. Apoi, a apărut altul. Apoi a apărut un cotidian. Apoi alt vrâncean şi uite aşa, s-au hotărât să dea naştere unei mini comunităţi care au acelaşi scop: promovarea judeţului unde locuiesc, a oraşului Focşani, a oamenilor de marcă şi a celor mai puţin remarcaţi, dar talentaţi şi deosebiţi. S-au hotărât să pună umărul la cultura locală implicându-se în evenimentele de la Biblioteca municipală, donaţii de cărţi şi acte de caritate.

Aşa au ajuns bloggerii vrânceni pe data de 11 Decembrie 2011 la copiii autişti, internaţi în Centrul Prâslea şi Harap Alb, aflat în incinta Şcolii Elena Doamna din Focşani.

Totul s-a întâmplat spontan. O idee frumoasă: să fim Moş celor care au nevoie de noi! Au prospectat ca să afle unde ar fi mai mare nevoie de ei şi s-au decis. Vor merge la copii! Zis şi făcut! Au pus mână de la mână, gând de la gând, suflet de la suflet şi au ajuns la ei. Acolo, bucurie mare şi lecţii de viaţă. Ei dăruiau copiilor, iar copiii îşi doreau să împartă cu ei. Au plecat cu greu, dar fericiţi şi cu gândul să se mai întoarcă.

Azi, 1 Iunie 2012, Blogosfera Vrancea a repetat acţiunea. procedeul a fost mult mai simplu. Acum au adunat direct bani cu care au cumpărat: mâncare, hâinuţe, jucării, obiecte de igienă, rechizite, iar Văcuţa Fulga i-a sponsorizat bucuroasă cu produse lactate pe cei mici, recunoscându-le astfel valoarea şi celor din Blogosfera Vrancea, care prin acţiunile sale de omenie şi atitudine au reuşit să se facă auziţi, văzuţi şi apreciaţi!

Pornind de la această iniţiativă frumoasă a colegilor mei de blogosferă,am demarat o campanie umanitară pentru cei mici, denumită “Blogoziua Copiilor Autişi – Fii şi tu un BlogoOM” care presupune colectarea celor necesare micuţilor de la centru şi anume: mâncare, îmbrăcăminte, încălţăminte, rechizite, produse de igienă, jucării, fructe, etc Totul este binevenit! Vârsta copiilor este cuprinsă între 8-18 ani.

Cei care doriţi să ajutaţi sau să ne sprijiniţi, ne puteţi contacta pe pagina oficială de facebook:

BLOGOSFERA VRANCEA sau pe mail:

sandrina_ilie@yahoo.com
BlogosferaVrancea@gMail


sau pe oricare din paginile de mai jos:

Stănica BOSTĂNARU – http://www.thisismyendlessdream.wordpress.com
Cristian FLOREA – http://www.floreacristian.ro
Amalia  GIURGEA - http://douagargarite.blogspot.ro/
Tudorel BEZEA – http://www.staupenet.ro
Gabriel MICU – http://milcovul.ro
Adrian MANGU – http://adimangu.blogspot.ro/
Dan TROFIN – http://patrickdan.blogspot.com
Costel MUSTAŢĂ – http://www.teknoshop.ro
Valerică CRINTEA – http://www.omulvaly.wordpress.com
Mădălin BLIDARU – http://www.blidaru.net
Cristi IRIMIA – http://www.vranceamedia.ro
Robert DRILEA – http://www.econtabil.info
Ana Maria TUFARU
Bogdan DIMA

Ramona-Sandrina ILIE – http://www.ladyallia.blogspot.com

“Spune-mi şi voi uita. Arată-mi şi îmi voi aminti. Implică-mă şi voi înţelege. – John Gay”

 (Vrancea Media)

Blogoziua, copiilor autişti! - Campanie iniţiată de Blogosfera Vrancea

"Fiţi atenţi, nu dau nici prelegeri şi nici caritate ieftină. Atunci când dau ceva mă dau pe mine însumi. - Walt Whitman"

În lumea lor, totul este mai profund. Totul are un înţeles mai puternic. Ei simt, doar că nu exprimă la fel de repede ca alţi copii. Nu sentimental. Nu emoţional. Dar sentimentele şi emoţiile lor sunt acolo. La locul lor. În sufletele şi inimile acelea micuţe care aşteaptă să fie deschise. Să fie iubite. Să fie înţelese. Să fie acceptate.

Faptul că nu se exteriorizează ca alţi copii, nu înseamnă că nu simt copilăria, iubirea şi afecţiunea! Nu înseamnă că nu şi-o doresc!

Ca să ajungem la ei, trebuie să intrăm noi în lumea lor, iar mai apoi vor veni şi ei în lumea noastră!

Şi, pentru că vineri este 1 Iunie, Blogosfera Vrancea va fi din nou alături de copiii cu autism. Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, "blogosfericii vrânceni" au devenit Moş pentru o zi copiilor de la Centrul Prâslea și Harap Alb.Totul pornise de la un gând frumos, care s-a continuat cu dragoste, entuziasm şi s-a materializat printr-o vizită de neuitat la cele două centre. Au găsit acolo copii plini de dragoste, de entuziasm. Copii care îşi refuză stigmatul de autişti, de bolnavi, de marginalizaţi! A fost dragoste la prima întâlnire şi şi-au propus să devină Moş ori de câte ori se va mai putea. Vor să revină pe 1 Iunie, dar, împreună, ne dorim să demarăm şi această campanie ce se vrea a fi una umanitară prin care să strângem lucruşoare utile pentru cei mici!

Pornind de la iniţiativa unor colegi de blogosferă, m-am gândit să demarez o campanie care să vină în ajutorul unor copii apăsaţi de griji, de boală, marginalizaţi şi trişti, pe care îi găsiţi în centrele Prâslea şi Harap Alb din Focşani!

Fiecare gest de omenie şi de atitudine este un punct câştigat atât pentru bucuria noastră, utilitatea noastră, dar şi în folosul întregii comunităţi locale şi nu numai. La urma urmei, un gest de bunătate este un gest de suflet, pentru suflet!

Pentru ca această campanie să poată fi una de succes, avem nevoie de sprijinul dvs. La cele două centre sunt copii cu vârste cuprinse între 8 -18 ani şi au nevoie de aproape tot ce are nevoie un copil: hăinuţe noi/purtate, rechizite, jucării, încălţăminte, produse de igienă personală, şerveţele, culori, dulciuri, fructe, legume, alimente, etc

Absolut totul este binevenit!

Cei care doriţi să ajutaţi sau să ne sprijiniţi, ne puteţi contacta pe pagina oficială de facebook:

BLOGOSFERA VRANCEA 

sau pe mail:

sandrina_ilie@yahoo.com
BlogosferaVrancea@gMail.

Ne mai puteţi ajuta mediatizând şi promovând această campanie!
Vă mulţumim!

Blogosfera Vrancea:

Stănica Bostănaru

Adrian Mangu

Cristian Florea

Cristi Irimia

Crintea Valerică

Cătălin Arghire 

Dan Trofin

Dan Ştefan

Mădălin Blidaru

Amalia Giurgea 

Tudorel Bezea

Mustăţea Costel

Gabriel Micu

 Ramona-Sandrina Ilie

"Spune-mi şi voi uita. Arată-mi şi îmi voi aminti. Implică-mă şi voi înţelege. - John Gay"

Heddoappu Japan! Anata o aishi Japan!  - Capul sus Japonia! Te iubesc Japonia!

Constat cu stupoare faptul că peste tot în media şi în ţară lumea vorbeşte despre Japonia.

Majoritatea ne mirăm de ceea ce se întâmplă acolo, unii se bucură că nu s-a întâmplat la noi, iar majoritatea afirmă: "Este vorba despre Japonia! Se va ridica şi va merge înainte!".

Spuneam odată că fiecare om are dreptul să aibă preferaţi - chiar şi în rândul raselor umane. Ai mei, pe departe sunt asiaticii. De ce? Pentru că ei sunt florile mele de cireş! Cu alte cuvinte, sunt perfecţi în sufletul meu! Umani, oneşti, muncitori, gingaşi, puternici, muncitori, solidari, înţelepţi. Au puterea de a înţelege unde puţini pot şi au capacitatea de a ajuta şi a ierta unde alţii nici nu încearcă.

Azi, la 4 zile după ceea ce s-a întâmplat la ei, în România nimeni nu a făcut pasul, deşi, chiar dacă ne e greu să credem şi japonezii plâng, suferă, le e foame, frig, teamă. Indiferent de rasă, toţi simţim durerea şi tristeţea, deznădejdea. Toţi suntem părinţi, bunici, prieteni, fraţi...

Astfel, am decis să demarez această campanie de strângere de ajutoare care vor consta în tot ceea ce credeţi că le poate fi util unor oameni care la ora actuală nu mai au nimic.

Se pot dona: pături, plapume, saci de dormit, corturi, încălţăminte, îmbrăcăminte, prosoape, produse de igienă corporală, apă minerală sau plată, mâncare neperisabilă.

În momentul în care s-au adunat ajutoare suficiente se va face un colet pe care am să-l trimit la ambasadă sau la una dintre organizaţiile pentru sinistraţi din Japonia.

Cine doreşte să participe, să ajute, mă poate contacta:

sandrina_ilie@yahoo.com
0763402928

Cine nu poate să ajute material, poate să se roage. Japonia are nevoie acum de toate gândurile noastre bune şi pozitive!

Ciudat este că un anume "creştin" a spus că nu merită să ne rugăm deoarece japonezii nu cred în Dumnezeu.
Ceea ce nu ştie el este că Dumnezeu îşi cunoaşte toţi fiii şi fiicele, chiar dacă aceştia se roagă altor divinităţi.
Ceea ce mai trebuie să înveţe este iubirea creştină.

Oricum, eu le doresc ca orice Divinitate...kami, Budha, Dumnezeu să le fie aproape şi să îi ajute!

Heddoappu Japan! Anata o aishi Japan! 

Vă rog din suflet,  cei care doriţi să vă implicaţi şi să demonstraţi că şi românii ştiu să fie responsabili cu alte naţii şi pot solidariza cu durerea lor, preluaţi această campanie şi daţi-o mai departe!

Vă Mulţumesc!

"Inimă în inimă cu Japonia" - Campanie de susţinere a Japoniei

 (Sursa: adevărul)

Aşa duc asiaticii oamenii pe care îi iubesc şi îi respectă...în spate! 
Ei îi duc cu drag şi nu îi consideră o greutate pe spate cum facem noi!

Deoarece astăzi nu am putut urmări ştirile despre starea Japoniei şi implicarea altor naţiuni spre a o ajuta (deşi ştiu că sunt câteva gata să intervină), vreau şi eu să întreb dacă ştie cineva cum se implică România?
Avem vreo campanie deschisă - media, crucea roşie, organizaţii, etc?

Doresc să iniţiez una. Cine e cu mine? Nu cer mult!

Cer doar să vă puneţi în locul acelor oameni care văd în jurul lor numai dezastru, prăpăd, moarte, teamă, ape, noroi, ameninţare nucleară, replici după replici, cutremure după cutremure...

Cer să vă gândiţi că natura şi dezastrul nu alege. Vine la întâmplare! Dacă "hazardul" a făcut ca acum calamitatea să se întâmple într-o ţară pregătită, nu se ştie pe cine va alege mâine. Pregătită sau nu, nimeni nu e pregătit să piardă oameni dragi. Nimeni nu e pregătit să stea nedormit zile întregi în mijlocul unei furii dezlănţuite a naturii. Aş spune chiar a...Pământului.

Nimeni nu poate fi atât de pregătit pentru a se "cutremura" aproape non-stop timp de o zi întreagă.

Să vorbim despre Japonia e una. Să iubim Japonia e frumos. Să scriem despre Japonia e o provocare. Dar acum se cere mai mult. Acum trebuie să fim alături de Japonia şi nu doar prin vorbe!

Dragii mei, Pământul este casa tuturor. Indiferent ce rasă suntem şi în care colţ de lume trăim, noi toţi suntem o familie. Într-un fel sau altul ne aparţinem unii altora,i suntem legaţi unii de alţii, depindem unii de alţii sub o formă sau alta.
Poate sunt oameni care îşi pot închipui cum ar arăta o nouă hartă a Pământului fără Japonia, eu nu pot să îmi închipui cum ara arăta nici măcar fără cea mai minusculă insulă a sa.

Am scris ieri un mail la Ambasada Japoniei, iar azi voi reveni cu un altul. Poate de acolo voi putea primi o îndrumare clară sau poate mi se va spune cum să procedez cu coletele.

După ce voi ştii exact cum voi putea trimite coletele şi unde, am să revin cu date despre: unde şi cum să trimiteţi ceea ce doriţi să trimiteţi: bani, alimente, haine, încălţăminte, apă minerală-plată, pături,corturi, saci de dormit, produse de igienă, etc

Nu se poate ca în timp ce o ţară întâmpină astfel de încercări o alta să continue cu nimiceniile obişnuite fără să îi pese. Ca şi aici şi acolo sunt oameni care plâng ca şi noi, care simt ca şi noi, care disperă ca şi noi, care se tem ca şi noi, cărora le e foame, frig...care au familii, părinţi, copii, soţii, soţi...!

(Sursa: buzznews)

(Sursa: Mediafax)

(Sursa: adevărul)

Pentru cei care vreţi să citiţi date de ultimă oră, oferite în direct de la "epicentru", puteţi intra pe blogul lui Marius, un român din Japonia...

Fiecare om simte diferit, gândeşte diferit, iar asta este cu siguranţă o mare bucurie şi fericire. Asta ne obligă să facem lucurile mai bine, să ne apropiem de perfecţiune cu ajutorul  exemplului, al diferenţelor, al comparaţiei. Uneori, un simplu gând exprimat altfel decât al nostru, poate trezi în noi un sentiment nou.
Mai jos, nişte oameni deosebiţi pe care eu îi apreciez şi mi-s dragi deoarece ştiu să îşi expună trăirile atât de simplu şi puternic, au ceva de spus despre Japonia şi despre tristeţile lor refeitor la România.

Cătălin Arghire - Noul salut

Ex Silentio - Japonia România

Flavius Obeadă - Răbdarea unui Haiku

Marius - Cutremur, tsunami şi eroism

Vă mulţumesc pentru faptul că de fiecare dată când intru pe blogurile voastre constat că zâmbesc şi mă simt un om fericit, care poate trăi bucuria de a vedea oameni cărora le pasă.

~~{{~~