Serile de toamnă au ceva din gustul iubirilor cuminți

 

Serile de toamnă au ceva din gustul iubirilor cuminți. Din mirosul bunicilor și îmbrățișarea mâinilor lor. Mâna bunicilor seamănă cu clopotul bisericilor, iar iubirea lor cu turlele înalte, pe care oriunde suntem le vedem. Palme din care crește lumina și căldura în mijlocul cărora am crescut noi. Serile de toamnă au ceva din timpurile de altădată și au gust de vată de zahăr plutind pe luciul unei cafele aburinde. Și cântă! Serile de toamnă cântă cel mai frumos a păsări ascunse printre ramuri, precum gânguritul unor copii, a lăcustelor și greierilor, a vântului care se pierde peste tot ca să îl regăsim mereu peste umeri, printre șuvițe. Un îndrăgostit care ne ține mereu în brațe, șoptind depărtări și apropieri. Amăgiri și vise. Dar ce frumos le șoptește! Serile de toamnă au ceva din sufletul nostru, dar cel mai mult, din iubirile coapte și cuminți!

Cu drag, 

Povestitoarea

Noapte bună, Sufletele mele dragi!

Pentru mine, toamna nu este un anotimp..

 

Pentru mine, toamna nu este un anotimp. Este o stare, un fel de a fi. Este o melancolie pregătită mereu să picteze visele noastre. Amintirile. Dorurile. Este o potecă îngustă, printr-o pădure fără de sfârșit în care ne regăsim pe noi și frânturi din alte timpuri. Toamna este despre noi, mai mult decât oricare alt anotimp. N-aș fi crezut. Mi-ar fi plăcut să mă numesc ca o lună de toamnă. Și-ar fi făcut culcuș în numele meu, păsările care nu sunt călătoare.

O seară minunată vă doresc!

O altă dimineață de toamnă...

(Sursa foto: Pinterest)

O altă dimineață de toamnă. Soare timid, aer curat și proaspăt, păsări și liniște, gânduri asemeni unor păsăsri călătoare. Pleacă unde le este cald. Într-un suflet! Se apropie sfârșitul unui an, dar în fiecare dimineață ne așteaptă o nouă zi. Schimbare! Începuturi noi! Totul este un cerc care nu se poate sfârși. În mine, totul începe și se sfârșește cu tine. Ești cercul meu firesc! - Ramona-Sandrina

O zi de toamnă minunată vă doresc! Dați norii într-o parte asemeni unei perdele de gânduri, zâmbiți soarelui cald din voi și începeți o zi nouă !

Și ce miros de toamnă...

(Sursa foto: internet)

Poate că în viață nu toate sunt cum ne dorim și mai niciodată lucrurile nu se întâmplă când le așteptăm, dar merită să trăim cu entuziasm fiecare clipă în așteptarea momentelor perfecte! Să speri, nu e o nebunie! Să speri, înseamnă să înveți să trăiești! - Ramona-Sandrina

Și ce miros de toamnă...Bună dimineața oamenii mei frumoși! O zi de toamnă ca în basme vă doresc!

Priveşte, plânge toamna (poezie repostată)

(Sursa foto: internet)

Priveşte, plânge toamna peste noi iubite
Cu lacrimi ruginii dansate de-arlechini,
Cu praf de stele prelins din stalactite,
Iar peste toate tace un cer cu ochi bătrâni!

Priveşte, noaptea noastră e ca o toamnă goală
Tu pui o stea de sânge, eu mai adaug două,
Iar viaţa joacă zaruri şi şah pe cer de rouă
Şi ne declară "pat" în ani cu ochi de ceară!

Priveşte, plânge toamna peste noi iubite
Noi ne călcăm pe urme, dar doar în sens opus
În urma noastră doar frunze răscolite,
Iar peste toate-un cer cărunt cu suflet plâns!

Gânduri:

Timpul ne păşeşte în suflet,
iar noi ticăim în noi ca şi marea
într-o cochilie!

Oare cât de cărunt e un suflet ce se prelinge
în noi ca şi într-o clepsidră cu gratii?

ai întomnat cu mine atât de curând...

 

bate vântul prin mine iubite,
despuindu-mi sufletul de orice nădejde de bine
ai întomnat cu mine atât de curând încât
nu am avut vreme nici măcar să îmi acopăr inima
cu o speranţă sau un vis de care să mă agaţ
în lipsa ta de-o viaţă
m-ai înfierat în tăceri adânci ca nişte ghilotine
desufleţindu-mă de tot şi toate în care nu îmi vei fi
ai întomnat cu mine atât de curând încât
nu am avut vreme nici măcar să mă îngrop aşteptând
iernile grele ce îmi vor spulbera inima
ca şi cum, eu nu aş fi acolo,
ca şi cum ea nu ar fi în mine,
şi nu ştiu cum să o fac să nu mai bată cu tine deşi,
o tot aud cum se frânge os sub paşii tăcerii,
dar nu mai moare
nu mai moare
mă bântuie ca un lup ce sfâşie luna urlându-te!

bate vântul prin mine iubite,
despuindu-mi sufletul de orice nădejde de bine
ai întomnat cu mine atât de curând