Doza mea zilnică de apă vie şi minune....

Poveste cu şoimi şi flori de liliac

 (Sursa foto: internet)

Totul începuse la fel ca în oricare altă zi. Îşi întinse leneşă mâinile deasupra capului, privi pe fereastră şi zâmbi. O zi cenuşie...aşa era. Se ridică din pat şi puse un espresso de cafea. "Nici o dimineaţă fără cafea" era devizul ei. În timp ce aştepta deschise larg uşa de la balcon şi privi peste oraşul amorţit încă. De prin copacii din faţa blocului se auzea o mirlă şi câţiva piţigoi. Ce i-ar fi fost dimineţile fără ei? Uşi deschise către linişte şi oboseală sufletească. Nu ar mai fi fost la fel de colorate şi pline de gingăşie. Auzi un şuierat şi simţi mireasma de cafea. Opri aragazul şi îşi puse cafeaua în cana roşie de Nescafe. O cană de care nu se despărţea de câţiva ani. Şi-o cumpărase în urmă cu câteva Crăciunuri...să o aibă cadou. Deveniră de nedespărţit. O cărase cu ea peste tot. Zâmbi. Atât îi rămăsese dintr-un trecut ce acuma părea că nici nu a existat. Totul e demult, iar ea învăţase să sorteze cele rele de cele bune şi îşi păstrase doar aminitirle cu mireasmă de  zâmbet. restul au fost bune doar să înainteze şi să înveţe. Ieşi din nou pe balcon şi îşi propti coatele de balustrada rece. Soarele de abia se ridicase de jumătate pe cer. Deodată cerul se brăzdă de un ţipăt crud şi frumos. Ea îşi întoarse privirea înspre locul de unde se auzi ţipătul atât de cunoscut ei. "Bună dimineaţa Griişor!" îi şopti încet. Era un şoim frumos pe care îl urmărea de ani de zile sau, mai bine spus care o urmărea de ani de zile, pentru că oriunde locuise sau se mutase el o urma ca şi o tăcere frumoasă şi liberă. Oftă. Atât avea şi ea al ei şi doar al ei. Un şoim mare cât toată umbra pământului care îi însenina orice vis şi zi cenuşie precum aceasta. Aşeză cana de cafea pe măsuţa de alături şi îşi culcă fruntea pe braţul drept. "Am obosit". Atât spuse, iar apoi se făcu linişte. Pentru prima dată după 25 de ani, şoimul coborî lângă ea, pe ramura unui stejar mare din faţa balconului şi o privi direct în ochii ei plini de lacrimi. Îşi deschise aripile larg, larg, lăsă capul pe spate şi ţipă tare cât pentru toate durerile lor la un loc. Mâna ei se strânse asemeni unei încleştări, apoi se deschise. Îşi deschise braţele larg, larg, îşi lăsă capul pe spate şi ţipă tare cât pentru tot timpul în care a tăcut asemeni unei umbre ascunse într-un dulap învechit. lacrimile i se desprindeau asemeni unor petale de floare sub ochi şi cădeau. Ţipătul ei se opri şi lacrimile la fel. Inima îi bătea cu putere, iar gâtul i se umfla încet sub pulsul nebun. Îşi adună mâinile încet pe lângă ea şi îşi propti obrazul drept de umăr. Inima bătea din nou frumos şi liniştit. Gâtul îşi recăpătase curba gingaşă. privi către Griişor. Şoimul îşi adunase aripile în faţă şi se cuibări între ele. Ea încruntă din spâncene încet. Părea că se priveşte ca şi într-o oglindă în ochii lui. Deodată aripile lui se deschiseră, iar el se ridică spre cer ca şi o săgeată. Făcu un picaj până lângă ea, un cerc mic şi strâns ca o îmbrăţişare, apoi se ridică şi dispăru. A fost pentru prima dată în viaţa ei când a avut impresia că visează, dar mireasma cafelei încă aburindă era dovada că nu visase. Zâmbi şi mai privi odată în jur. Dintr-o dată ziua ei deveni o suavă floare de liliac mov. Înfloriseră copcii de liliac. Erau peste tot, iar ea aproape că nici nu îi observase. Oftă prelung ca şi când şi-ar fi descleştat sufletul şi murmură: "ce dimineaţă aparte".

Iubesc câinii, dar toată iubirea se opreşte la siguranţa copilului meu!

După o perioadă în care am încercat să stau deoparte în această problemă a câinilor fără stăpân, am decis totuşi să o aduc în discuţie sub forma pe care o percep eu, iar asta pentru că am obosit să tot aud în jur fraza "nu iubeşti câinii" .

Problema câinilor comunitari nu porneşte de aici sau mă rog...poate chiar de aici porneşte..., de la faptul că nu au existat nişte măsuri concrete în această privinţă, astfel că, unele asociaţii au profitat de punctele slabe a gestionării acestei probleme, iar oamenii au continuat să adune prin preajma blocurilor câini şi să le ofere adăpost fără a fi sancţionaţi.

A trebuit ca Bucureştiul să ajungă la cifra de 100.000 de câini comunitari ca prefectul să ridice problema siguranţei oamenilor, a pericolelor de sănătate şi de ce nu, a unei înmulţiri care ar duce doar la ridicarea costurilor pentru prinderea şi întreţinerea acestora.

"Potrivit noilor reguli, cei care vor dori să adopte mai mult de doi câini vor trebui să facă dovada resurselor materiale pentru întreţinerea animalelor, trebuie să aibă acordul vecinilor sau al asociaţiei de proprietari. De asemenea, noul stăpân trebuie să achite taxele de sterilizare, microcipare şi de tratament.
Eutanasierea animalelor va avea loc în două faze. Într-o primă fază, câinii strânşi de pe domeniul public vor fi consultaţi şi examinaţi, vor fi recuperate exemplarele clinic sănătoase şi neagresive, iar câinii care sunt grav bolnavi şi câinii agresivi vor fi eutanasiaţi.
Datele ONG-urilor arată că în Capitală sunt 40.000 de câini fără stăpân, în timp ce datele administraţiei locale arată că ar fi vorba despre 100.000 de câini fără stăpân." (Sursa: TVR)

Mie mi se pare foarte corectă această măsură şi mă întreb de ce a trebuit să se ajungă la această cifră exorbitantă a câinilor fără stăpân pentru a se lua într-un final o astfel de decizie?!

Probabil, foarte mulţi vor spune că asta se datorează asociaţiilor canine care protestează împotriva eutanasierii acestor animale, dar eu, ca şi persoană de decizie (dacă aş fi) aş lua o măsură şi mai drastică.

Toţi câinii fără de stăpân să fie întreţinuţi în cuşti sau în spaţii expres amenajate de către aceste asociaţii sau de către persoanele din faţa blocurilor care îi hrănesc şi le facilitează înmulţirea în haite. Tot ei, să fie responsabili de fiecare câine agresiv care sare la trecători sau la copii şi mai rău...care muşcă un trecător sau un copil!

Nu mai amintesc faptul că în anumite condiţii, câinii pot privi omul ca pe o pradă, nu ca pe un prieten şi îl pot ucide! Mulţi mă vor combate, dar înainte de asta ar trebui să lase subiectivitatea deoparte şi să îşi amintească despre condiţia de "animal". Există şi la oameni! La cei care se lasă conduşi de subiectivitate în cazurile în care ar trebui să fie conduşi şi ghidaţi de obiectivitate, iar asta se impune în aceste momente!

Dacă ar fi după mine aş eutanasia nu câinii comunitari ci pe acei falşi iubitori de câini care îi adună, îi hrănesc şi nu îşi asumă responsabilitatea lor! I-aş eutanasia pe cei care iau în curte un câine ca pe o jucărie nouă şi după ce se plictisesc de ea o lasă liberă! I-aş eutanasia pe politicienii care fără pic de jenă se ocupă numai de mârlănii şi absurditţi în loc să facă din ţara asta un loc locuibil care să îţi ofere siguranţă. Ei ar trebui să dea o lege concretă şi clară. Aplicabilă şi care să fie respectată în toate literele ei nu stipulată după bunul plac al fiecăruia. Ar trebui să dea o lege prin care TOŢI câinii violenţi şi agresivi să fie eutanasiaţi, iar ceilalţi să fie adunaţi în adăposturi şi sterilizaţi definitiv. Câinii cu stăpân ar trebui să fie luaţi TOŢI în acte şi urmăriţi. Posibil plantarea unor cipuri şi luaţi în evidenţă. Astfel, am scăpa de grija unor viitori posibili maidanezi. În cazul în care un stăpân i-ar da drumul să fie amendat drastic! Astfel, vom învăţa să devenim responsabili faţă de animalele noastre şi să realizăm că ele nu sunt jucări ci suflete cu necesităţi care merită îngrijite, iubite şi protejate nu aruncate în stradă unde vor deveni din cauza foamei şi violenţei asupra lor posibili viitori criminali!

Atâta timp cât aceşti câini nu au stăpân, iar aceste asociaţii şi oameni sar în apărarea lor, atunci să binevoiască să îşi asume răspunderea şi responsabilitatea pentru ei în toate privinţele: să îi îngrijească pe bani propri, să îi trateze pe bani propri şi să răspundă legal de ei! Nu este corect? Mie aşa mi se pare!

De ce spun asta?

Cunosc oameni de suflet care iubesc persoanele fără adăpost şi copii părăsiţi şi chiar dacă iniţial au început prin a le oferi adăpost şi hrană în casele lor, într-un final şi-au asumat răspunderea şi au deschis case de copii şi azile de bătrâni particulare pentru care aleargă şi caută soluţii financiare...nu îi iubesc pe banii noştri!!!

ASTA ESTE IUBIRE ŞI DEVOTAMENT REAL ŞI SINCER!

Pentru cei care stau pe străzi, se iau tot felul de măsuri: sunt ridicaţi de către poliţia comunitară, sunt duşi la secţie sau în adăposturi.

Pentru cei care stau pe străzi se dau legi şi se asumă răspunderea reintegrării lor. Nu avem bani suficienţi pentru a ne ocupa de persoane umane cu nevoi, cu suferinţe, fără case, fără copii care ajung să cerşească şi să mănânce de pe jos resturile câinilor comunitari, dar avem bani să hrănim sute de mii de câini comunitari, să le facem injecţii, să îi eutanasiem!!!

Unde naiba sunt asociaţiile care protestează pentru dreptul animalelor sau cele care protejează viaţa în aceste condiţii???

Adică e mai uman să iei de la gura omului vagabond şi să dai la un câine vagabond, dar e inuman să iei de la gura câinelui şi să le dai acestor oameni?!!!

De ce am amintit despre asta???

Pentru că am obosit să văd în preajma mea falşi iubitori de câini...oameni care improvizează cuşti şi locuri pentru câini prin faţa sau spatele blocurilor unde adună toţi câinii şi îi hrănesc şi distrug astfel spaţiul verde, micşorează spaţiul de joacă al copiilor şi periclitează sănătatea şi siguranţa celor care locuiesc în preajmă şi nu se gândesc că defapt aceste animale vor ajunge să apere acel teritoriu ca pe unul al lor, pentru că indiferent cât de mult închid ei ochii, câinii sunt la urma urmei animale cu instinct de apărare şi protejare a spaţiului în care sunt hrăniţi şi în care trăiesc!

Pentru că am obosit ca alţii să adune câinii ziua pe lângă ei, iar noaptea aceşti câini să defileze liberi prin preajma scărilor de bloc făcându-te să îţi fie teamă să mergi la cumpărături sau să vi de la servici, să mergi cu copilul în parc sau să te joci cu el prin preajma blocului.

Am obosit ca noaptea aceşti câini să înceapă să latre şi să urle la lună ore în şir când eu sunt obosită şi vreau să mă odihnesc. Nu mai amintesc perioada de înmulţire când te scot din minţi cu hărmălaia pe care o fac adunându-se în haite care îţi ridică părul în cap de teamă la gândul că poate va trebui să cobori cu vreo problemă şi vei fi nevoit să treci pe lângă ei.

Am locuit o perioadă în Focşani într-o zonă destul de întreţinută şi liniştită, dar...cu mulţi câini comunitari. Îmi amintesc cum un domn din blocul vecin îi aduna şi îi hrănea, iar ei noaptea se adunau sub balconul meu şi urlau toată noaptea.

Păi aşa să tot iubeşti câini, nu?

Cuţu-cuţu, papa-papa, dar noaptea ia du-te tu la vecina să o latri că aşa se cuvine!

Ba nu! Îi hrăneşti? Îi aduni?

Atunci, ia-ţi tu răspunderea pentru ei şi ziua şi noaptea. Îngrijeşte-i zi şi noapte, vaccinează-i, ocupă-te de dresajul lor şi iubeşte-i aşa cum iubeşte un stăpân responsabil un câine!

Câinele se iubeşte şi se întreţine cu normă întreagă nu cu jumătate de normă, iar asta o spune o stăpână de câine, o stăpână care şi-a iubit câinele enorm de mult, l-a îngrijit, l-a învăţat până să şi latre şi să muşte că habar nu avea că e câine!

I-a fost alături mereu, l-a dus la veterinar, l-a dus la plimbare, s-a jucat cu el şi nu l-a abandonat când a crescut şi a devenit o "pacoste".

Câinele meu a fost un ciobănesc caucazian, dar nu a muşcat niciodată pe nimeni, nu a rănit pe nimeni, nu l-am lăsat să se înmulţească cu orice câine vagabond doar ca să îi fie bine fără să mă gândesc la oameni şi la puii ce vor creşte prin gunoaie devenind pericole!

Dacă iubeşti un animal nu protestezi prosteşte ci te gândeşti la toţi factorii şi îţi asumi responsabilitatea până la capăt!

Câinii sunt animale frumoase, prietenoase, dar cei care au câini ştiu că uneori chiar şi cei mai blânzi pot acţiona din instinct şi pot fi periculoşi!

Câinii sunt deosebite animale de companie, dar înainte de asta ele sunt animale cu instinct de apărare şi protejare!

Câinii iubesc copii, dar uneori îi muşcă şi îi desfigurează fără vreun motiv anume, iar când acest fapt se întâmplă în cazul unui câine care are stăpân, stăpânul poate face închisoare...de ce ar fi altfel în cazul celor fără de stăpân?

Oricum, cu legi de protejare a animalelor sau fără astfel de legi, dragostea mea pentru câine se opreşte la siguranţa copilului meu!

Cum spuneam...când iubeşti un animal o faci deplin, cu tot sufletul şi nu cu jumătate de normă!

cuvinte sărate

uneori cerul îşi acoperă faţa cu pălmi grele şi triste
din care cad şoimi răniţi
cu aripile frânte
ţipătul le stă amorţit în gât,
din ochi li se scurg speranţe,
iar pieptul le zvâcneşte de parcă înăuntru
s-ar lupta mii de răni şi gânduri şi ceruri rănite
ce vor un ultim zbor
acolo sus, sus,
unde ploaia plânge,
unde fulgerul se vede cel mai bine,
iar privirea se întinde ca şi o bucată de unt
peste pământul verde

cerul se scutură greu şi se leagănă de parcă ar fi un copac
din care cad flori albe
peste aripi frânte
ţipătul se desface săgeată,
ochii redevin albaştri,
pieptul e o altă colivie liberă,
iar peste pământul meu se întind
mii de cuvinte sărate,
atât de sărate

La urne politicieni!!! Astăzi se votează: ROMÂNIA! - Corina Creţu aşa a votat! sau...despre un alt om frumos din viaţa mea...

Azi, unul dintre politicienii români, Corina Creţu a votat cu românii!

Un gest remarcabil, de care aveam nevoie ca şi naţiune de mai multă vreme ca să ne amintim că noi nu suntem ai nimănui. Românii au votat mereu, dar nimeni până acum nu a votat cu românii, cu încrederea şi reprezentarea lor absolut fără cusur dincolo de graniţe!

Astăzi, o femeie deosebită, un politician fără precedent şi un român minunat a hotărât să spargă tăcerea şi să ia partea naţinuii pentru care mereu s-a luptat să găsească strategii politice bune pentru integrarea noastră în UE!

Atăzi, Corina Creţu a transmis un protest public faţă de discriminarea românilor în Spania şi faţă de folosirea acestor discriminări ca şi straegie politică a Partidului Popular din Spania.

Ba mai mult, Corina Creţu, a făcut un apel preşedintelui Băsescu şi partidului PD-L rugându-i:

"...sa renunte, in semn de solidaritate cu cetatenii romani care traiesc in aceasta tara, la protocolul de sustinere electorala pe care il are cu Popularii spanioli.

Sper ca adeziunea unor reprezentanti ai Partidului Popular la asemenea mesaje de extrema dreapta nu va duce la crearea premiselor favorabile reeditarii in Spania a tristei situatii din Italia, unde politica agresiva a dreptei a ostracizat comunitatea romaneasca si a distrus, cu efecte in timp greu de estimat, posibilitatea unei convietuiri interetnice armonioase.

Am cerut colegilor socialisti spanioli, cu care avem o colaborare excelenta, sa se solidarizeze cu noi in contracararea fenomenului extremist.

Solicit, de asemenea, Partidului Democrat-Liberal sa denunte protocolul de sustinere electorala reciproca, incheiat cu Partidul Popular, si sa fie solidar cu cetatenii romani care traiesc in Spania."

Acestea sunt cuvintele Corinei pe care a decis să le împartă cu noi pe blogul său personal. Această Doamnă a politicii româneşti, întotdeauna este alături de noi şi ne împărtăşeşte ideile ei, idealurile, tristeţile şi frustrările, ne face părtaşi la deciziile politice UE şi la activitatea Domniei Sale.

În publicaţia Cotidianul, Corina Creţu a declarat:


"Este revoltătoare folosirea comunităţii româneşti din zona Barcelonei ca armă electorală în alegerile municipale de către reprezentanţi ai Partidului Popular. Sunt extrem de îngrijorată de manifestaţia organizată la Badalona, în cadrul căreia au fost afişate pancarte cu înscrisul «Nu vrem români!», de pliantele cu sigla Popularilor, în care se promite «Mai multă siguranţă», şi de declaraţiile candidatului la primărie, Xavi Garcia Albiola, în care cere «curăţarea oraşului» şi-i ameninţă în special pe romi.
Cei aproape un milion de români au contribuit în ultimii ani la creşterea economică semnificativă a Spaniei, iar acum resimt, alături de spanioli şi de ceilalţi imigranţi, efectele dureroase ale recesiunii. Este regretabil că în acest context social-economic nefavorabil al crizei românii sunt puşi la zid în mod politicianist, cu atât mai mult cu cât Spania este un bun exemplu, la nivel european, în materie de politici de integrare a imigranţilor" (Sursa: Cotidianul)


D.p.m.d.v. România va trebui odată şi odată să ia atitudine faţă de aceste manifestări şi va trebui să îşi însuşească şi partea sa de vină.

Aşa cum am mai spus şi la articolul referitor la salutul românilor în Franţa, România a avut o politică greşită în privinţa integrării romilor şi a românilor în străinătate şi de ce nu şi în ţară. 

Ne-a păsat de toate, numai de oameni nu, nu stimaţi politicieni???


Nu demult, îi împărtăşeam unei prietene dragi mie, (un viitor jurnalist de excepţie în opinia mea) că:

"Credeţi, că lipsa noastră de seriozitate, faptul că nu ne place să ne civilizăm, faptul că ne place să aruncăm mizeria pe jos chiar dacă avem coşuri de gunoi în faţa noastră, ne place să bem până ne plouă în gură şi să dormim pe trotuare, ne place să scuipăm seminţe pe jos şi să tratăm cu superficialitate oamenii care muncesc în urma noastră…tot romilor se datorează???

Faptul că atunci când mergi dincolo şi vrei să munceşti preferi să o faci cu orice naţie numai cu români nu, pentru că noi nu suntem uniţi, ne săpăm groapă unii altora şi ne batem joc unii de alţii? Ce spune asta despre noi?

Şi aici şi dincolo românul umblă pentru binele său propriu şi nu ezită deloc să te dea la o parte dacă are posibilitatea! Sabotează grevele şi acceptă să muncească pentru oricât şi apoi aşteaptă să fie tratat cu respect!
Ştii că de exemplu în Italia, Anglia s-au făcut greve pentru a se mări salariul la toată lumea…nu doar lor, iar românii au spart greva şi au muncit sabotând?

Românii…nu romii…din nefericire şi din tristeţe pentru mine ca şi român de aceeiaşi parte a baricadei cu românii care îşi văd de treaba lor!

Ne place încă să ne batem joc de noi ca şi popor şi de munca altora care s-au dedicat o viaţă întreagă să ne spele imaginea!

Ne place să ne lăudăm cu Brâncuşi, cu Iorga, cu Porumbescu, cu Eminescu, dar adevărul este că le batjocorim imaginea şi memoria prin comportamnetul nostru ca şi naţiune!"

Aici, unii dintre noi se bucură că scapă de scursurile ajunse dincolo. Am auzit asta chiar de la un politician anul trecut la televizor.

"Eu nu mă bucur! Ştiţi de ce? Pentru că asta înseamnă că şi copila mea şi nepoţii mei vor avea de suferit în urma imaginii greşite despre această ţară!

Nu mă bucur pentru că asta înseamnă că nu avem puterea de a ne educa şi de a ne civiliza oamenii!

Nu mă bucur pentru că asta mă face să las capul în jos şi să înghit printre lacrimi când cei de dincolo zâmbesc ironic când spun că sunt român!"

Spuneam la un moment dat să se dea o lege care să îi purice mai mult pe unii care vor să treacă graniţa.

"Eu spun că se poate da o astfel de lege fără a fi dicriminare. Şi alte ţări civilizate o au, de aceea există poliţia aeroporturilor şi a vămilor. Nu poţi să laşi orice om cu zeci de caziere să plece dincolo şi nici nu poţi închide ochii la şatre întregi de romi care ies din ţară şi despre care ştim din start ce vor face…vor merge la cerşit – lucru ILEGAL! Să triem la graniţă ar fi o ilegalitate? Eu cred că singura ilegalitate e că închidem ochii la alte ilegalităţi şi îi lăsăm să plece…bucurându-ne că scăpăm şi uitând că asta poate atrage după sine lucruri şi mai grave!"


Deci eu sunt şi pentru asumarea responsabilităţii noastre ca şi naţiune şi luarea imediată de măsuri politice, sociale, educativ, pentru încercarea de a găsi metode adecvate de integrare a romilor şi românilor în străinătate, dar sunt şi pentru asumarea responsabilităţii ţărilor străine şi aşa zis civilizate în faţa unor astfel de manifestări xenofobe şi lipsite de bun simţ  faţă de români ca şi naţiune!

E drept că suntem o naţie de tranziţie care învăţăm încă şi nu ne putem adapta atât de uşor la celelalte civilizaţii, la democraţia din alte state unde aceasta există de sute de ani, dar nu suntem o naţie de hoţi, nu suntem o naţie de beţivi, de leneşi, de romi, de sabotori, de golani...

- suntem o naţie bolnavă, care a stat sub comunism atât de mulţi ani şi şi-a pierdut identitatea, capacitatea de a acţiona liber, de a avea propriile vise, propriile idealuri, de a gândi fără teamă, de a vizita alte ţări, alte locuri, alte ceruri...

- suntem o naţie care în toţi anii aceştia am fost cobai socili şi politici,

- suntem o naţie care a avut parte în procent de 80% de politicieni şi reprezentanţi parveniţi, egoişti şi fără de bun simţ faţă de oamenii care i-au ales,

- suntem o naţie care mergem să facem munca grea dincolo pentru că aici vieţuim sub nivelul de trai, nu putem să le oferim copiilor noştri un început de viaţă cât de cât uşor, nu putem să le oferim părinţilor noştri o bătrâneţe liniştită... mergem dincolo să facem munca cea mai josnică pentru că aici suntem daţi afară de la locurile de muncă şi ne este vândută pe bucăţi toată industria şi economia, pentru că nu avem bani să ne tratăm în spitale, pentru că...

Din aceste motive şi multe, multe altele pe care voi poate nici nu vi le puteţi imagina...merg românii să muncească dincolo, în ţările Dumneavostră, stimabili domni spanioli, italieni, englezi, francezi, etc!

Merg ca să vă aducă şi dumneavostră bani la buget, să vă trateze prin medici de excepţie, să vă repare maşinile şi industria prin ingineri şi specialişti deosebiţi care aici nu au viitor, să vă îngrijească bătrânii pe care voi îi abandonaţi ca pe nişte nevolnici..., să vă umple sufletele cu frumuseţe şi artă în galeriile de pictură, în  sălile de operetă sau în simple concursuri!
Tot românii sunt cei care vă dau antrenori de valoare care vă aduc cupe şi merite ţărilor Dumneavostră şi tot românii sunt cei care vă dau sportivi cu merite şi performanţe deosebite care vă aduc medalii!

Românii sunt un popor cu probleme, deoarece mai marii noştri în timp ce oamenii urlă de probleme, de sărăcie, de frustrări, de boală...ei se ocupă doar de problemele lor, dar...românii, categoric nu sunt un popor fără valori, fără bun simţ, fără frumuseţi şi fără oameni de excepţie!

Romii care trăiesc în România sunt ai noştri, dar nu ne reprezintă pe noi ca şi popor ci pe ei şi tradiţiile lor adaptate de-a lungul timpului...tradiţii pe care şi noi cu toţii...toate naţiile i-am silit să le adopte, pentru că i-am marginalizat şi i-am exclus aproape în totalitate..., i-am tratat mereu ca pe nişte "ţigani", un cuvânt foarte greu pentru ei (înseamnă sclavi) şi nu ca pe nişte oameni cu necesităţi şi probleme de integrare!

Mă rog...nu am să cad pe această latură a discuţiei pentru că aici sunt multe controverse şi multe de discutat, dar...mă indignă şi mă doare că în timp ce nouă oamenilor ne pasă ce se întâmplă cu ţara asta şi cu realele ei probleme...alţii se tem doar pentru fotoliile lor politice, pentru averi şi pentru faptul că şi-ar putea pierde o scară din poziţia socială!

Şi totuşi...în urmă cu câţiva ani, am decis că eu mai pot crede în politică, în schimbare, în bun simţ politic şi reprezentare plină de suflet, de diplomaţie şi înţelepciune...

De ce?

Datorită Corinei care fără să ştie, mi-a arătat că este un om căruia îi pasă de oameni...nu doar de cei cu poziţii sociale, cu averi ci, de... oameni, de toţi oamenii! 

A luptat mereu pentru drepturile femeilor, ale copiilor, ale românilor...!
Aa militat cu tot sufletul pentru ca bolnavii care se află în stare gravă să poată obţine mai uşor acel document fantomă până nu demult...E112!
S-a zbătut, a adus problema în discuţie intern şi internaţional...le-a fost alături căutând şi oferind soluţii!

A fost mereu cu o vorbă bună alături de oamenii care au avut nevoie să îi asculte cineva, iar asta în timp ce probabil că nimeni nu se gândea şi la ea...ca şi om, ca şi femeie, ca şi copil al unor părinţi, ca şi soră, ca şi...!

Mă întreb însă, câţi dintre noi ne-am gândit şi la sufletul ei, la tristeţile ei, la revoltele ei,...la cât timp are ea pentru visele ei, pentru problemele ei, pentru zâmbetul ei, pentru familia ei?

Bineînţeles că puţini ne-am gândit la ea şi sub acest aspect, deoarece oamenii politici şi vedetele în momentul în care îşi îmbracă haina popularităţii devin nişte stigmaţi cărora nimeni nu le mai recunoaşte nevoia de intimitate, de nevoi personale, de om simplu...dincolo de toate pe care le duc pe umeri.

Totuşi, dincolo de omul politic carismatic, înţelept, plin de diplomaţie, de perseverenţă, de bunăvoinţă, de căutător în permanenţă de noi şi noi perspective şi soluţii pentru români...există ...

OMUL CORINA CREŢU!

Din clipa în care am redescoperit politica astfel, ...am ştiut că deşi primăvara nu vine cu un singur ghiocel, ea poate să fie văzută datorită unui singur ghiocel apărut la timp!

Şi, pentru că este un om frumos, Corina Creţu a rămas acelaşi politician remarcabil de experienţa şi carisma căruia ar fi mare păcat să ne lipsim sau să nu ne folosim pentru a redeveni naţiunea care ne vrem a fi!

MULŢUMESC CORINA CREŢU PENTRU OMUL ŞI PENTRU POLITICIANUL CARE EŞTI !

Această postare, îmi permit să o adaug lângă sincera mea consideraţie şi prietenie pentru tine femeie gingaşă şi frumoasă şi am să spun...

Oamenii ne duc mai departe ca şi pe o poveste...

Corina este povestea mea despre loialitate, frumuseţe, calitate umană şi excepţie!

Toate poveştile, inclusiv oamenii şi prieteniile încep cu...
"A fost odată ca şi niciodată...

 o femeie frumoasă care ne poartă prin locuri unde noi, românii nu am mai fost niciodată la fel de frumos purtaţi..."

Înainte de toate ea ne poartă în inima ei...
Aţi mai locuit vreodată într-o inimă atât de mare?