(Sursa foto: facebook )
"E o liniste ciudata, nu, nu e apasatoare, e calda, iar ei ii priesc minutele de tacere. E mai mult o singurateca. Dincolo de disponibilitatea umana, de sociabilitatea recunoscuta, e o singurateca. Ii place sa stea in afara celulei, sprijingindu-si gandurile de un copac, fara control. Ramane asa, zeci de minute, mangaind inconstient scoarta groasa, apoi se intinde pe iarba inca verde, radicand-si privirea catre cer. Nu cauta ceva anume, vreo forma de nor, vreo raza de soare. Sta doar asa nemiscata in incercarea de a-si aminti cine e, cat de departe e de casa, de ce apar toate, de ce dispar…La inceput cauta, apoi renunta. Isi sprijina gandul neterminat de-un nor si inchide ochii. Somnul sterge ca un burete o tabla uitata, tot ce are in minte si-n suflet. E bine asa. Fara nici un raspuns. Deocamdata. Nu-i trebuie nici o marturisire. E de ajuns ca toropeala asta trage dupa ea toate stiutele si nestiutele ei, ascunse-n pliurile sufletului. E atipica, e nefireasca. E altceva. Daca vrei sa o schimbi, e pacat. Pentru ca, in lumea ei, cu zile lungi si nopti vii, cu stele cazatoare si universuri paralele toate se potrivesc perfect, iar tu esti un intrus. E una dintr-un sir de stelari care incearca sa-ti arate lumea cu inima, nu cu degetul."
