Se afișează postările cu eticheta c'aşa e în tenis. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta c'aşa e în tenis. Afișați toate postările

19 mai 2013

Să ne cunoaştem - gânduri şi sentimente din mine...

(Sursa foto: internet)


De ceva vreme, urmăresc pe internet, la televizor un curent foarte periculos şi ciudat în acelaşi timp: extremismul şi etichetarea! Spun asta, deoarece tot ceea ce trece un anumit prag al normalului asta este,. iar noi trăim nişte vremuri periculoase. Începând de la extremism religios, naţional, politic şi chiar social...românii au început să le încerce pe toate. Este foarte clar că nu suportăm deloc schimbările şi ceea ce nu este aşa cum ne aşteptăm noi să fie! Când se întâmplă asta, întoarcem spatele oricărui om şi nici măcar nu mai contează faptul că acesta ar fi un român care ne reprezintă în ceva anume!

Azi, am citit cu mâhnire o postare a unui prieten...Istvan care a fost jignit doar pentru că se numeşte Istvan.

Aşa cum am scris şi în comentariul său, am să scriu şi aici...pentru că vreau ca oamenii să citească şi să înţeleagă, să drămuiască şi poate să cugete.

"Istvan, eu am un articol care se numeşte: "Românii ar trebui să îşi schimbe sportul naţional din oină în aruncatul pietrei" şi ştii de ce? Ne pricepem cel mai bine la datul cu părerea despre viaţa altora, la etichetare, la bătutul cu pumnul în piept, iar eu pur şi simplu detest aceste atitudini. Prefer să tac dacă nu am ceva bun de spus sau să nu fac nimic dacă ceea ce aş face ar însemna să fac ceva rău. Este un gest extrem de nesimţit ceea ce a făcut acest individ şi uneori mă întreb de ce se împart oamenii în naţii, rase, culori şi nu simplu în: oameni??? Pentru mine atât contează: ca interlocutorul meu să fie om! Eşti un om deosebit! Ignoră astfel de persoane!"

Mereu am crezut că problemele omenirii au pornit când a început marea scindare în: negri, albi, români, maghiari, americani, indieni, ortodocşi, catolici, reformaţi şi nu doar CREŞTINI, etc!

În momentul în care apare clasificarea, apare şi ideea de superioritate, de competiţie, de etichetare, iar asta, nu poate însemna nimic bun. De aceea, vreau ca toată lumea să înţeleagă că eu, nu am să îmi permit niciodată să arat pe cineva cu degetul numai pentru că nu cântă pe gustul meu, că nu are aceeiaşi culoare, religie sau naţionalitate cu mine! Eu mă voi întrista numai în momentul în care mi-am pus încrederea în cineva, iar acesta mă va dezamăgi ca OM!

A fi mai bun nu este atât de greu decât dacă nu încerci...Viaţa este cenuşie doar dacă nu încercăm să folosim culorile pe care Dumnezeu ni le-a pus în suflet ca să punem curcubeul în inimile noastre şi ale altora! Puterea schimbării începe cu noi înşine!

Vă doresc tuturor o Duminică liniştită, frumoasă şi plină de înţelepciune şi iubire!

16 mai 2012

Să ne cunoaştem - gânduri şi sentimente din mine...

 (Sursa foto: internet)

Tot pe blog, am primit un alt răspuns interesant şi spun eu normal şi ok. În marea majoritate oamenii aşa gândesc...

":) pai..intotdeauna oamenii care au succes pe plan financiar sunt priviti cu interes de ceilalti..adica..de ce i ar interesa si restul?:)"

Eu însă, nu...:)! Pe mine mă interesează cu precădere restul. De ce? E simplu! Ei trebuiesc ridicaţi. Ceilalţi ştiu şi au deja puterea să o facă ;)! Însă, majoritatea funcţionează după un principiu greşit. Pun umărul unde deja nu mai e nevoie şi apoi se întreabă de ce se clatină cealaltă parte a lumii...

Oamenii trebuiesc ajutaţi când au nevoie. Când încearcă să îşi lipească aripi şi să zboare. Nu când sunt sus. Acolo au nevoie doar să se menţină, iar acesta este un exerciţiu firesc. Ca şi umblatul. Ori înveţi să umbli singur şi să te asiguri când treci strada, ori vei ajunge mereu să treci ultimul.


C'aşa e în tenis! Nu?  :)

Să ne cunoaştem - gânduri şi sentimente din mine...

La articolul cu Aurelian Andreescu, cineva mi-a spus: "Superba voce, chiar nu stiam de el hm ".

Logic! Românii au un marketing interesant când vine vorba de naţionalism. Îl cumpără pe al altora şi îl vând pe al lor. Nouă ne plac doar talentele altora. Pe ale noastre le punem la păstrat în locuri unde nu le mai poate găsi nimeni decât poate întâmplarea.

Chiar şi casele de discuri fac la fel! Preiau diamante gata şlefuite pe care nu le valorifică, însă fac reclamă cu bani grei brizbrizurilor vocale ale altora. Păcat şi prostesc aş spune! Să stai pe o mină de aur până când o umple pământul, muşchiul şi nu o mai găseşti când ai nevoie de ea...

C'aşa e în tenis! Nu?

11 mai 2012

Despre mesajele de colaborare, discuţii la vedere..."că aşa e în tenis!"

 

Bun şi acum să discut despre o altă problemă cu care mă confrunt de când blogul meu personal a început să crească. Defapt, Google l-a iubit de la început. Pe când alţii aşteptau o zi ca articolele să le apară în google, eu le găseam imediat. Oarecum răspunsul e simplu...originalitatea subiectelor. Erau unice, iar Google iubeşte unicitatea textelor. Şi eu la fel ;). Aşa că, eu şi Google facem echipă bună.

De la o vreme sunt asaltată de mailuri de colaborare SEO şi nu numai. Mă bucur şi nu mă bucur. Totuşi, ca să se ştie...în speţă, nu resping ideea de colaborare, deşi tot ce am făcut până acum am făcut singură şi, când blogul meu a fost la început, nimeni nu s-a oferit să colaboreze. Logica ştiu, e simplă. E mult mai uşor să colaborezi cu un blog deja crescut :). Beneficiile sunt colaterale să spun aşa.

Aş vrea însă să ştiu ce presupune din partea mea această colaborare, pentru că nimic nu are doar o parte. Până şi monedele sunt cu două părţi. Primesc, ofer. Şi aici e dilema. Majoritatea nu vorbesc deschis. Îţi trimit o linguriţă de sirop şi nu îţi dau detaliile despre întreaga etichetă.

Asta vreau să spun este de-a dreptul lipsit de etică. Părerea mea! Dar cum spunea Toma Macaragiu, Dumnezeu să îl sărute?

"De pildă, un fost vecin al meu, la început eram egali peste tot, eu teren cu zgură, el teren cu zgură, eu două camere, el două camere, eu salariat, el salariat. Pe urmă, el şef abator, eu salariat, avantaj servici el. Eu teren cu zgură, el gazon ultra central, avantaj el. Eu joc simplu, el joc dublu, eu cantină, el maşină, avantaj el. Pe urmă, eu aici, el în spatele fileului zece ani, avantaj eu, ... că aşa e în tenis." :)

21 februarie 2010

Habar nu am cum se poate întâmpla, dar dedic această melodie învingătorului Marean...


Ca şi când nu ar fi fost DEJA de ajuns felul în care a tras în jos imaginea partidului şi prestaţia acestuia...
Ca şi când nu ar fi fost DEJA de ajuns faptul că electoratul PSD NU CREDE în Marean şi în absolut nimic din ceea ce spune, face şi reprezintă...
Ca şi când nu ar fi fost DEJA de ajuns faptul că PSD are şi aşa destul de multe probleme interne...

căile apei sfinţite de la porţile parlamentului...întortocheate, de tot râsul lumii şi de toată groaza electoratului PSD au fost... dar...AŞA E ÎN TENIS!

Deoarece mai mult pluteşte prin politică, decât o practică..., dedic această melodie grandioasei prestaţii politice ale Domnului Marean cu urarea... cale lungă printre norii politicii...!