31 martie 2010

La Mulţi Ani Nichita Stănescu!

Anul trecut mă întrebase cineva de ce îl iubesc eu pe Nichita...

I-am răspuns:

"Nichita?...pe "egoistul" de Nichita?! nu il iubesc. il am sub piele, in coltul ochilor, in suflet...

Nichita este Magicianul de cuvinte
a luat cuvantul in suflet
i-a soptit,
iar cuvantul s-a supus

astfel, cuvantul a nascut
o alta lume,
o altfel de iubire - leoaica,
un alt timp,
un alt cuvant
cuvantul s-a reinventat

si

l-a nascut pe Nichita!
dar el nascuse deja cuvantul...
cuvantul este Nichita!!!

cand a murit,
egoist a lasat doar
intuneric in cuvinte,
iar pe noi atat de goi lor!"

Anul acesta vreau să-l iubesc din nou, pentru că e Marte crud şi frumos, verde, ploios şi înflorit. E luna în care cerul e doar al lui, iar el al nostru...

 

ai inventat cuvintele
sau nu...greşit!
ele s-au născut odată cu tine
ghemuite în cuvântul, cuvântului tău
stăteau în genunchi pe hârtie şi plângeau Nichita,
plângeau cu tine
câteodată se ridicau sus, sus şi făceau rotocoale pe ceruri
demult dispărute şi renăscute
odată cu tine Nichita
da...ai dat toate sensurile posibile cuvintelor,
iar nouă poeţilor
ne-ai lăsat sărăcia cuvintelor
celor născuţi după tine
ce cuvânt să îmbrac eu în iubire, iar tu să nu-l fi îmbrăcat şi dezbrăcat deja de toate sensurile?
ce cuvânt să îngenunchez eu în deznădejde, iar tu să nu-l fi îngenuncheat deja până în măduva oricărei trăiri???

cum spuneam, cuvintele s-au rescris odată cu tine
au murit, au reânviat şi s-au reinventat
te-ai născut sub o stea norocoasă sau mai bine spus stelele s-au născut sub universul tău
ghemuite în cuvântul, cuvântului tău
stăteau în genunchi pe hârtie şi plângeau Nichita,
plângeau cu tine într-o zi de martie frumoasă

La Mulţi Ani Nichita...ce bine că eşti şi plouă în luna lui marte...!!!



30 martie 2010

Lansare de carte cu dileme...

Mi-am dorit întotdeauna să împart bucăţi din sufletul meu, din gândurile mele, din mine, celor care şi-au dorit să le citească deoarece au regăsit acolo frânturi de clipe, amintiri, flashuri sau pe ei înşişi altfel decât poate şi-au închipuit că îşi pot fi.
Nu am reuşit întotdeauna şi am învăţat că nu pot scrie pentru toţi oameni, dar am fost nespus de fericită când mi-am dat seama că nici nu trebuie să scriu pentru toţi ci doar pentru cei care au nevoie de ceea ce scriu eu. Defapt, cred că asta trebuie să înţeleagă orice om care scrie, orice scriitor ... "Poate că pentru lume eşti doar o singură persoană, dar pentru o persoană eşti întreaga lume. - Gabriel García Márquez" - cu alte cuvinte, fiecare scriitor trebuie să înţeleagă că va scrie întotdeauna pentru acel segment de oameni care îi sunt o completare a sa sau pentru care devin o completare aşteptată. Nu îi va mulţumi pe toţi, dar va fi mulţumit cînd va vedea măcar un alt om zâmbind fericit după ce l-a citit. eu cred că aceasta e adevărata binecuvântare a faptului că poţi da mai departe!
Nu m-am aşteptat niciodată să fiu apreciată. Mi-am dorit-o foarte tare, iar când am primit critici usturătoare m-am chinuit să scriu mai bine, mai bine.
Totuşi, niciodată nu am acceptat să devin altcineva prin scrierile mele. Nu mi-am dorit faima în detrimentul depersonalizării. Mie îmi place cu mine, iar oamenilor le place să ştie că eu sunt eu, iar uneori le sunt lor din tot sufletul. Asta m-a ajutat să perseverez, dar mai am foarte multe de înţeles şi de scris.
Sunt foarte multe persoane care mi-au scris rugându-mă să nu renunţ niciodată la a scrie, deoarece textele mele sunt un fel de apă pentru ei, o apă pe care ei o sorb ca să îşi încarce sufletul, iar eu atunci am înţeles că va trebui să trec şi la acest nivel... să scriu o carte, să lansez o carte.
Am încercat de mai multe ori, dar din păcate carenţa financiară m-a ţinut pe loc. De două ierni încerc să scot o carte de poveşti pentru copii: "Poveste de iarnă", dar...nu am reuşit. Am plâns de fiecare dată...pentru că ştiu cât de mult le-ar fi plăcut unora să le pună sub brad copilului lor această cărticică. Mi-ar fi plăcut şi mie să pot să îi ofer fetiţei mele o carte scrisă de mama ei cu gândul la ea şi la lumile din sufletul copiilor.

Şi...fără să vreau într-o zi am dat de un site care te ajută să publici online. Îţi oferă toate instrumentele necesare pentru a publica: foaie de lucru standard ale cărui dimensiuni le alegi tu ( A4, A5, etc, vertical, orizontal, etc), modele de carte prestabilite, posibilitatea de a scoate o carte cartonată sau îmbrăcată, posibilitatea de a alege între mai multe modele de coperţi sau de a-ţi prelucra una proprie, etc

Pe lângă asta poţi să scoţi ghiduri turistice, albume de fotografii, cărţi de poveşti, poezii, etc, preţul ţi-l stabileşti singur, primeşti ISBN şi Copyright.
După ce ai terminat de prelucrat cartea şi i-ai stabilit preţul, cei în măsură o vor da mai departe editurilor din străinătate: amazon, google, etc, iar după ce unul din ei te alege, în decurs de câteva săptămâni îţi scoate tirajul dorit şi îţi apare în libărira lor online.

În mod normal, mi se pare mai mult decât mi-aş fi putut dori, doar că...aceia dintre voi care o vor cumpăra vor trebui să folosească un card: Visa, MasterCerd, etc sau un cont paypal pentru plată.

Mă întreb câţi se vor încumeta să cumpere cartea astfel sau dacă acest fapt îi va opri pe cei care vor dori să aibă în bibliotecă o carte semnată Lady Allia ...

Credeţi că vi-ar face plăcere să cumpăraţi cartea mea astfel?

Site-ul este aici: www.lulu.com. ...

Poate va fi de mare ajutor şi unora dintre voi!

29 martie 2010

cerul meu e o lebădă care doarme


cerul meu e o lebădă care doarme
între aripi albastre mă frâng
ca şi cum aş sta afundată cu fruntea între genunchii gândurilor,

un trosnet surd
şi
o tresărire de ape peste un senin cu îngeri care nu ţipă
din nou linişte
cerul meu e o lebădă care doarme

am să las un semn:
"ocoliţi zona! aici nici măcar nu se poate muri din atât de multă graţie!"
cerul mă priveşte din apă,
iar lebăda mă tace cu ochi senini

25 martie 2010

nefirescule


(Sursa foto: internet)

demult
nu mai cred în îmblânzirea inimii îndrăgostiţilor
de către oameni
câte lumi şi câte prejudecăţi
au încercat
să ne pună căpestre peste iubire
şi să ne poarte unde vor mâinile lor de Dumnezei,
să ne facă să ciugulim nebunia
unei lumi goale fără sunete şi culoare
din pălmi aspre şi grele

                       şi n-au reuşit???

câte neiubiri s-au vrut iubite de ochii tăi adânci
pentru un pumn
de sentimente din care tu mă hrăneşti cu iubire
ambozie şi apă vie sufletului meu

                     şi n-au reuşit???

câte depărtări s-au vrut zări de neatins
pentru ca noi
să nu ne atingem sufletele însetate de drag

                     şi n-au reuşit???

                     cum spuneam...

eu ciugulesc iubirea doar de pe buzele tale
boabe de rouă străvezie
sub care se nasc noi şi noi trăiri lactee pentru
universul nostru

eu nu mă leg cu alte lanţuri
decât cele care mă îmbrăţişează mătase,
mă fac să tresar şi să simt roiuri de emoţii sublime,
mă strâng
lăsându-mă mai liberă decât
mi-am fost vreodată

                     şi nici alte

"10 porunci" lumeşti
nu cunosc
decât cele pe care le-am învăţat
lăsându-mă iubită pe fiecare boabă din rozarul
iubirii
pe veci ţie..."nefirescule" !


:)))))))))))) nu mă pot opri din râs...



L-am găsit întâmplător..., dar mi-am promis că ori de câte ori o să mai fiu stresată sau necăjită o să mă uit la el. Nu mă impresionează astfel de clipuri, dar interpretarea e de excepţie...
Doamne fereşte cum poate să facă... Pur şi simplu mori de râs!