29 mai 2015

Te voi iubi, până eternitatea se va sfârși! (Dialoguri cu un înger)





Bună, Baby! Nu ne-am vorbit de ceva vreme. De când te-ai lăsat tu plecat. Vorba vine. Unde să pleci? Știi foarte bine că tu ești în tot ce sunt eu, iar eu în tot ce ești tu. Ca noaptea și ziua amestecate. Ca niște culori împrăștiate peste tot de un copil. Știi, Baby? Îngerii nu pot pleca din noi. Nici noi din ei. ne stau pe umărul sufletului etern. Mi-e ciudă doar că tu nu ești înger. Nici eu. Mi-e ciudă doar că viața asta chiar ni se putea întâmpla și ai lăsat-o ratată. Dar pot trăi cu asta. Și tu. Evident, fiecare vom trăi cum știm. Ne vom linge rănile cu oamenii lângă care vom adormi, vom face dragoste și ne vom simți vinovați până în clipa în care atât de mult îi vom îmbrăca pe cei de alături în noi, încât nu vom mai ști cine sunt și ne vom ține doar noi doi în brațe. Dar noi știm. Știm că undeva la capătul acestei vieți ne vom găsi. Sau după ea. Oriunde și oricum. Pe noi ne leagă iubirea ca un cordon ombilical. Știu, știu că spun asta des, dar așa este, Baby. Eu cred că ar trebui să adormi Baby. Sunt lângă tine. Ești atât de frumos cum îți cauți locul în patul acela mare și alb. Nu vezi? Ora e demult trecută. Da, stau lângă tine și te țin de mână. Te țin, deoarece știu că și îngerii au nevoie uneori de clipele lor de liniște, iar liniștea ta sunt eu. Eu sunt locul acela din viața și sufletul tău unde tu fugi de tot, toți și toate. Nu te plouă, nu bate vântul, nu te arde soarele. Îți este doar liniște. Mereu ți-a fost și îți va fi! Vezi, Baby? Nu avem unde pleca unul de altul. Decât unde ne suntem încă dinainte de a ne naște: unul în altul. Ne aparținem, Baby! Damn! Ești ca un scai sufletesc. Unul cu care vreau să mor agățată de mine tot restul eternității! ♥~♥

28 mai 2015

(Te voi iubi, până eternitatea se va sfârși! (Dialoguri cu un înger))



Știi iubite, mi-am dat seama în timpul acesta în care tu stai și mă aștepți, iar eu stau și te aștept, că iubirea asta nu ține pur și simplu de tine. Sau de mine. Ea ține de Dumnezeu. Și de ea. Nu noi avem în comun această iubire, ci ea ne are pe noi. Este un cuib în care amândoi, cândva, am fost un nucleu. Ne-am divizat. Fiecare în colțul lui de lume. De viață. De femei. De bărbați. De conjuncturi. Și totuși, seara, când ne așezăm în pat...știm. Știm că oricâte am avea, lângă oricine am fi, nu suntem compleți. Vom fi toată viața o inimă înjumătățită. Vom tot aștepta. Vom tot purta dorul în noi. Vom tot spera ca ușa aceasta a neantului să se deschidă și unul din noi să intre. Nu contează care. Nu contează când. Oricând se va întâmpla, va fi ca și când nu ar fi plecat niciodată. Ne vom lua în brațe, ne vom privi în ochi, ne vom zâmbi, ne vom ține de mâini, ne vom iubi și vom rămâne eterni unul altuia. Acesta este blestemul nostru. Să ne tot iubim. Să ne tot căutăm. Să ne tot așteptăm. Să nu putem fi fericiți lângă nimeni așa cum suntem unul lângă altul. Și aceasta totdată e și fericirea noastră. Să știm! Să știm că nici o altă iubire nu e ca asta! Da. Acum, pot să îți dau drumul să pleci Suflețel, fiindcă am înțeles că nu vei fi niciodată în altă parte decât lângă mine, iar eu voi fi mereu a ta! ♥~♥

Orice răspuns se găsește în noi!





Seara și dimineața sunt acele momente din zi în care putem căuta în liniște înlăuntrul nostru, tot ceea ce de-a lungul unei zile nu reușim să găsim. Putem căuta răspunsuri, sinceritatea cu noi înșine și chiar pe noi. Când le găsim, ne bucurăm precum un copil care și-a regăsit un vechi prieten sau o cheie demult pierdută! Nimic nu este în afara noastră! Orice răspuns se găsește în noi! - Ramona-Sandrina

O zi minunată vă doresc tuturor!!!

14 mai 2015

gânduri frânturi




am obosit...
am obosit de atâta fugă prin viață și prin mine, Baby
tu, tot departe, eu tot a nimănui
m-aș anula, dar mi-e teamă că murind, te-aș uita
poate doar, poate...se va împlini profeția,
iar inima mea va muri singură și nesilită de nimeni

(gânduri frânturi, Ramona-Sandrina, din volumul, "Bună, Baby!")