24 martie 2010

cărările dintre nori


(Sursa foto: internet)

am învăţat să merg pe jos pe cărările dintre nori
străbat seninul de la dreapta, la stânga,
de-a lungul şi de-a latul,
iar când obosesc,
mă aşez pe un nor morocănos şi-l tachinez
până râde verde, verde
şi convins
mă lasă uşor jos
pe un bob de ploaie mărunt cât o Degeţică,
iar eu dorm
în timp ce noaptea îmi şopteşte pe nume
toate stele ei
oprindu-se doar la una mai mult
de-o veşnicie...iubire 

Un comentariu:

Joykarisma spunea...

Foarte frumoasa poezie...