11 martie 2010

Oamenii frumoşi din viaţa mea - Ştefan Ciobanu aka Alexander şi "Convoiul său de tăcere..."


El este cavalerul care "conduce", care simte şi desenează dincolo de cuvinte cu delicată măiestrie un "Convoi de tăcere" ...


Fără să exagerez, aşa cum i-am spus şi lui, îl consider pe departe unul dintre cei mai talentaţi scriitori ai momentului şi...nu doar. În ceea ce mă priveşte, l-am adăugat demult în biblioteca sufletului meu, acolo, unde se simte cu adevărat cuvântul şi emoţia cuvântului, acolo unde nu ne putem minţi şi nu putem simţi minciună, acolo unde am ştiut de prima dată că, cineva, undeva, într-un colţ de peniţă scrie pentru mine.

Nu pot să vă spun mai multe despre Ştefan decât o face el prin fiecare poezie...

în gesturile mele de mim sunt nişte lifturi în care poţi face dragoste 

mergem prin iubirecu mâinile la spate
printr-un aer care aşteaptă
marea rocadă din plămâni

inima
animalul de casă
stă ghemuită de când era boboc
visând să facă din resturile menajere
o mandarină
pentru că
ghemotocul de hârtie
este doar o sferă de riduri
din care urlă un scris schimonosit

nimic nu ne ajunge oasele din urmă
nu-le bate uşor umerii înmuguriţi să se întoarcă
să înceapă dracului recunoaşterea aia
fără dioptrie

ca atunci când
am aşteptat să îmi dea scrisoarea poştaşul
o veşnicie
privindu-l în ochi


oamenii au dorinţe mărunte, cum ar fi să respire sub apă. în mediul acela unde sunetul se mişcă autist. uneori aşteaptă leşinul ca pe o maşină cu pâine, îşi întâmpină moartea în şoşoni, citesc cărţi pentru că au forme de aripi, construiesc zgârie nori în loc de zgârie morţi. se îmbrăţişează pentru a pune între ei, virgulă. din toate frunzele îi pândeşte rugina ca o piatră în praştie şi le loveşte tâmplele luându-le locul. pe scaunul de pe verandă rămâne adesea aerul care se dă în balansoar.



Alexander...este un modest, un perfecţionist...este un om frumos pentru că este..., pentru că dăruieşte şi ne ajută şi pe noi prin frumuseţile lui să vrem, să ne dorim să fim frumoşi şi uneori chiar reuşim...citindu-l.

Prieten drag...tu cu siguranţă eşti deja o poveste scrisă de mulţi dintre noi cu litere mari în suflet!
Aştept volumul şi volumele ce vor veni!

2 comentarii:

alexander spunea...

am ramas placut surprins pt prima poezie aleasa sa o pui in post. este chiar o poezie la care tin foarte mult:)

si totusi, nu mi-ai lasat adresa. :)

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

:) am să ţi-o las azi, imediat după ce îţi răspund aici :).

să nu te mire Ştefan pentru că am ales această poezie. e una care spune multe...poate prea multe şi puţini sunt cei care ştiu că mă regăsesc printre rânduri.

nu pentru că m-ai fi scris tu ci pentru că mi se potriveşte poezia ca şi o mănuşă.
şi apoi, unde mai pui că noi sensibilii mai şi telepatizăm :))!

să nu te schimbi Ştefan...să nu te schimbi...