Cam aşa arătăm noi în majoritatea timpului. Aşa ca şi păpuşa asta de lemn. Cu figuri îmbufnate, obosite, şterse. Aşa devine şi lumea din jurul nostru. Alb-negru. Culorile dispar. Cerul e doar cer. Mare lucru că e senin sau înnorat. Cine se mai uită la cer în ziua de azi? Curcubeele nu mai sunt un zâmbet. Sunt doar nişte apariţii după ploaie. Chestii care ţin de natură. Nu de noi. Nici măcar natura nu mai ţine de noi. Nici noi de ea. Noi muncim. Noi uităm. Noi ne grăbim. Noi lăsăm esenţa vieţii să treacă pe lângă noi. Ea ţopăie lângă fereastră, ne face din mână, ne strigă, ne trage de mânecă...noi nu suntem acolo. Noi suntem pierduţi într-o societate care ne este din ce în ce mai neprielnică stării noastre umane. Da, cam aşa arătăm noi de cele mai multe ori. Aşa arată lumea noastră şi aşa vor arăta cei din jur. De aceea uneori sfârşim atât de singuri. Ce mai contează că la sfârşit am redescoperit faptul că cerul e senin, iar după ploaie a apărut un curcubeu???
Text: Lady Allia; Foto: Dungha
Text: Lady Allia; Foto: Dungha
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu