25 iulie 2011

Dincolo de cuvinte, culoare sau etnie...

 



 

Dincolo de orice cuvinte, de culoare, de haine sau etnie se află ea...sinceritatea şi frumuseţea copilăriei. Copiii, spre diferenţă de oamenii mari, nu cunosc răutatea, nu cunosc cuvântul "ţigan" sau alte apelative decât dacă...îi învăţăm noi.
Copiii se joacă împreună şi ştiţi ce am observat eu?
Râd la fel! Se bucură la fel! Ţopăie la fel! Plâng la fel! Aleargă la fel! Când te uiţi la ei vezi doar copiii şi...atât! Eu nu am văzut vreo diferenţă între bucuria şi zâmbetul Augustei şi cel al Mândrei de exemplu...! Între zâmbetul Andreei şi cel al Spaniei!
Toate patru zâmbeau frumos! Eu atât am văzut...zâmbete senine şi frumoase de copiii!
Şi am mai văzut multe...un gazon curat cu iarbă, o bunică iubindu-şi nepoatele la fel de frumos ca oricare altă bunică...Nu m-a interesat portul ei şi cozile lungi. Nici culoarea. Nici graiul. M-a interesat doar vorba blândă şi politicoasă, dragostea ei faţă de fete şi îngrijorarea de bunică faţă de viitorul şi educaţia acestora :).
Ciudat nu? veţi spune că sunt puţini. Eu vă spun că sunt destui. Bineînţeles că fiecare ne păstrăm părerile. Până atunci însă vor rămâne ei...copiii cu seninătatea şi învăţămintele lor dincolo de orice legi şi vorbe!


4 comentarii:

Hedwig spunea...

este un raspuns bun la eterna intrebare: omul se naste geniu sau devine astfel? numai ca acum intrebarea este: omul se naste un paria sau devine astfel?
noi cunoastem raspunsul. o mare parte a lumii insa (cu drept de vot din pacate =))) se pierde in stupide calcule.

nimeni nu se naste nici geniu, nici paria. se naste cu niste caracteristici fizice, cu niste capacitati mai mari sau mai mici. genii sau paria ii facem noi ceilalti, parintii, rudele, vecinii, scoala, statul cu ajutorul mecanismelelor sociale.

si norocul. inainte de toate.

iulia spunea...

Frumoase imagini si cuvinte. Tare mi-ar placea sa vad mai multe astfel de poze si cu oameni trecuti de 25, 30 de ani!

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Ai perfectă dreptate Hedwig :). Noi societatea suntem cei care împărţim lumea în două, în patru, în zece şi transformăm oamenii în cele mai mari temeri ale noastre. Societatea naşte adevăraţii monştrii...din păcate.

Norocul...da. Tot mai cred că noi ni-l facem în cea mai mare măsură.

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Iulia, dacă educaţia şi societatea ar înceta să ne mai eticheteze şi să încerce înainte de toate educarea pe adevăratul principiu al moralităţii şi egalităţii, atunci am vedea şi imagini cu tineri peste 20 ani aşa...

Până atunci, eu sper ca aceasta să nu fie una izolată, iar oamenii să înveţe să nu se mai teamă şi să nu mai eticheteze atât de mult ceea ce nu cunoaşte.

Mă bucur să te revăd...