Ramona Sandrina
așa sunt eu în preajma ta. locuiesc mereu într-o primăvară...
unde tu îmi ridici cât te-ai da peste cap de vreo trei ori,
copaci înalți, înalți - să mă ferești de restul lumii - pe care
îi îmbraci mereu în flori și frunze. pentru că știi să mă fardezi frumos,
îmi așezi cuiburi de cinteze pe ici și colo. doar atât cât să am de zâmbet larg.
îmi dăruiești o carte unde îmi scrii toate gândurile tale. gândite și negândite.
iar emoțiile ies din ea îmbrăcate în fluturi. îmi stau pe umeri, pe păr, pe suflet
și eu râd, iubitule!!! râd! larg, senin și cu tine! ești omul care îmi aduce zâmbetul
și râsul acasă! iar eu voi fi mereu casa ta! ce cămin cu noi, Doamne!
fă-ne cuib la streașina cerului...să te bucurăm...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu