Te voi iubi, până eternitatea se va sfârși! (dialoguri cu un înger)

(Sursa foto: internet)

Te caut! Te voi căuta până la sfârșitul lumii dacă va fi nevoie! Și nu mă mai tem. Știu că undeva te-ai oprit și mă aștepți. Ești acolo. Nu ești aici pentru că eu mai am câte ceva de reparat. La mine. La viața mea. La sufletul meu. Și nu ține de tine. Deși știu că dacă ai putea ai pupa să treacă tot într-o clipă! Ai face dagă, dagă și ar fi bine. Dar ține de mine. Eu trebuie să îmi pun conștiința, inima, viața și faptele la treabă. Să primenesc locul acela frumos doar al nostru. Doar pentru noi. În care vom intra cu amintirile și trecutul nostru, dar singuri. Vezi, iubitule? Acolo, în cea mai adâncă noapte din mine...ești TU! Tu vei fi întotdeauna cel care mă va aduce acasă la noi!

***

(Ramona-Sandrina - Te voi iubi, până eternitatea se va sfârși! ~~~ cartea va îngloba și "Dialoguri pentru un înger")

Te voi iubi, până eternitatea se va sfârși! (Dialoguri cu un înger)

....................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................
.....

ti-aș spune atât, atât de multe, dar voi lăsa dragostea noastră să te audcă înapoi în acel loc unde noi ne-am întâlnit prima oară. În acel loc unde nu a trebuit să spui nimic să mă ai. În acel loc unde inimile noastre au făcut prima oară dragoste, iar noi ne-am născut unul altuia! Ți-aș spune atât de multe, dar eu știu că tu te-ai săturat de cuvinte. De aceea am să tac, am să te iubesc și am să micesc distanța dintre noi cu mine! Ia-mă Iubite...nu înțelegi? Sunt copilul inimii tale! Iubește-mă, dragul meu! Crește-mă! Trăiește-mă! Fii cu mine! E mai bine să ne iubim în doi! Unde ești? Când eram mică, obișnuiai să stai pe pervaz alături de mine. Eu în casă. Tu mereu afară. La început nu am înțeles cum puteai să nu cazi. Apoi ți-am văzut într-o noapte aripile. Și am știut. Am știut că tu erai îngerul pe care Dumnezeu mi l-a trimis ca să nu mă afund în mizeria acestei lumi și să nu mor neiubită! Acum, stau pe pervaz și te aștept. Te simt! Dar nu te mai văd! Vreau să te văd! Atât de tare....!!!

Afară, viscolea a depărtare și uitare, telefonul sună cu putere. M-am ridicat de pe pervaz și am răspuns. Trebuia să mă mărit. La naiba! Unde sunt toți îngerii când avem nevoie de ei? Eu am nevoie de o armată!

- Mamă? Eu acum ce fac? Sunt îndrăgostită de altcineva!

- Cum de altcineva? Ești cu el de vreo cinci ani!

- Da, dar cu celălalt sunt din clasa întâi!

- Dumnezeule!!! Cum din clasa întâi? Cine este? Eu de ce nu știu!

- Pentru că nu știu...Nu știu cum să îți explic, mamă!

- Nici eu, dar ar fi bine să o faci! Acum! Cumva!

- Bine! E soțul meu! Îl știu din altă viață! În aceasta doar îl visez, darjur că e aici, mamă...Mereu!

- Oh, Doamne, ce m-ai speriat! Bine că e doar vis!

- Mamă...tu ai auzit măcar ce am vorbit cu tine?!

- Da, ceva de un soț mort și faptul că îl visezi!

- Nu e mort!

- Atunci, divorțează de el, pentru că ai o nuntă de făcut! Și gata cu prostiile astea!

- Mamă! Mamăăă!

În telefon se auzea doar tonul. În rest nimic. Numai bătaia disperată a unei inimi ce era gata să sară din piept și să urle.


(Te voi iubi, până eternitatea se va sfârși! (Dialoguri cu un înger), Ramona-Sandrina)

Te voi iubi, până eternitatea se va sfârși! (Dialoguri cu un înger)

(Sursa foto: internet)

Știți ce doare cel mai tare când doi oameni sunt departe unul de altul? Nu depărtarea. Nu neîncrederea. Dorul! Dorința aceea de a te oglindi în privirea celuilalt. De a-l ține de mână și de a-ți plimba degetul prin palma lui să te convingi că e acolo. Să îți așezi obrazul în căușul acelei mâini care te-a mângâiat de atâtea ori și îți aduce atâta liniște. Este adevărat că doi oameni se pot iubi și când distanța există între ei, doar că uneori ai vrea ca în locul pernei să fie persoana iubită. Ai vrea când te doare ceva sau când ești trist să îți așezi capul la el în brațe. Acolo, unde trece tot! Și oamenii mari simt nevoia unui loc doar al lor. Un loc unde să fie în siguranță cum era când erau mici. Atunci exista mama. Acum, există omul iubit! Doar iubirea adevărată este cea care conferă liniștea aceea în mijlocul căreia știi că nimic nu ți se poate întâmpla! Uneori, din cauza acestui dor ești agitat, supărat, nervos. Bombăni mereu. Te cerți din nimicuri. Uneori devii gelos și pe femeia de servici din hotel. Și toate se varsă exact în capul celui pe care îl iubești deși știi că nu este el vinovat de ce simți tu. Dar mai știi și că el te cunoaște. Te cunoaște atât de bine încât deși se va necăji, te va ierta. Fiindcă știe! Știe cum e ce simți tu. Și el simte la fel. Concluzia iubitul meu este că iubesc să mă alint cu tine pe net, prin scrisori, prin melodii, prin imagini. Este ca și cum m-ai curta în fiecare zi. Ca și cum mi-ai pune clipă de clipă petale de flori pe așternuturi, în cadă și mi-ai pregăti mereu surprize, dar știi ce dragostea mea? Aș da orice ca în locul lor să fii tu. Chiar dacă poate vor fi luni întregi în care vei omite să îmi aduci o floare. Luni întregi în care vom uita să dansăm seara, să ne alintăm. Eu știu cine ești și cât mă iubești chiar de ar fi să mă bombăni în fiecare zi. Știu că a fi de ajuns un zâmbet de al meu să îți închid gura aia frumoasă și senzuală. Da, dorul face oamenii să simtă că li se sparge pieptul de emoții. Te rupe, te frânge! Îți vine să urli, să strigi, să te iei de piept cu tot! Să plângi uneori din orice și să mergi cu privirea pierdută pe stradă căutând ceva anume în fiecare om. te caut în toți și toate, dragsotea mea! În tot și toate. Da..mi-e dor. Dor, dor de crapă pietrele și mi se preling sărate pe obraz. Ce pot face? Să te iubesc și să sper că într-o zi dorul acesta nu va dura mai mult de câteva ore cât vom fi amândoi la servici... Până atunci însă mi-e dor! Atât, atât de dor...

(Te voi iubi, până eternitatea se va sfârși! (Dialoguri cu un înger), Ramona-Sandrina)

Te voi iubi, până eternitatea se va sfârși! (Dialoguri cu un înger)

(Sursa foto: internet)

Dacă veți vrea vreodată să smulgeți din mine în căutarea mea, eu nu îmi mai sunt demult mie! Undeva, s-a născut un bărbat care mă poartă în ciuda virtegiilor în inima sa, în sângele său, în trupul său, iar eu mă las purtată! Mă las șoptită. Mă las iubită în nopțile cu lună plină și în toate clipele. Mă las plânsă. Mă las trăită. Numele lui nu am să-l spun! Nu vreau să îl smulgă din mine cineva deoarece am uitat să vă spun. Undeva, s-a născut o femeie care îl poartă în ciuda vitregiilor în inima sa, în sângele său, în trupul său! Acea femeie sunt eu!

(Te voi iubi, până eternitatea se va sfârși! (Dialoguri cu un înger), Ramona-Sandrina)

Te voi iubi, până eternitatea se va sfârși! (Dialoguri cu un înger)

(Sursa: internet)

Mi-am luat responsabilitatea de a fi fericită ca nimeni altcineva, dar nu am crezut că va veni ziua când va trebui să îmi asum și durerea. Cumva va trebui să învăț să trăiesc cu asta, doar că, pentru a putea, mă agaț de orice pare a fi el! De cuvinte, de imagini, de puncte de suspensie între două tăceri. La urma urmei, noi doi mereu am trăit între bătăile inimii. Și totuși...mi-e dor. Mi-e dor să te știu și altfel decât în inima mea. Aștept o minune! Chiar dacă va trebui să îmi învăț răbdarea și inima să aștepte toată viața...Voi aștepta! Și te voi iubi! - Ramona-Sandrina, (Dialoguri cu un înger)

Te voi iubi, până eternitatea se va sfârși! (Dialoguri cu un înger)

Nu știu unde ești. Pot doar să te simt. Și simt că sunt tristă. A nimănui. Goală. Închisă într-un cerc de întuneric. Nu mai văd nici un pic de lumină. Nu mai găsesc nici măcar o picătură de căldură. Parcă aș fi închisă într-o cameră rece, umedă, întunecată de unde dacă încerc să ies e ca și cum aș vrea să ies din mine. Sub unghii nu este var, este sufletul meu. Și mă sufoc. Mă sufoc... Și nu găsesc ieșirea. Nu găsesc vreo fereastră. M-am închis în mine cu tine și vreau să rămân acolo. Singură. Tristă. Disperată. În durerea și fericirea mea. În acel dulce amar cu tine. Să îmi amintesc toate cuvintele tale. Toate zâmbetele. Pernele aruncate unul în altul. Jocurile. Nebunia. Iubirea. Nopțile în care mă țineai în brațe și deși nu erai cu mine...te simțeam mai aproape ca pe oricine altcineva. Acum însă...te-ai închis atât de adânc în carapacea ta de singurătate și durere încât nu te mai găsesc. Am să mor iubire. Am să mor. Iar tu îmi vei fi ultima și prima amintire. Cum am să mă târăsc eu până la capăt? Voi trage de mine ca de un câine bolnav și trist. Cum voi mai zâmbi? Cum voi mai dansa în ploaie? Cum? Egoistule!!!!!!!!!!!!!!!! Ai plecat ca să mă lași fericită! Dar nu înțelegi...că fericirea mea, singura mea fericire ești...tu! Acum că știi, mai pleacă o dată! Pleacă! Pleacă știind că tu care mă iubești cel mai mult m-ai rupt în miliarde de bucăți și m-ai dat corbilor să mă sfâșie și mai mult... Nu știu unde ești!!!!! Nu știu... Și mă sufoc. Vreau să fie liniște. Vreau ca lumea să tacă. Vreau ca tăcerea să tacă. Vreau să nu mai am cuvinte să scriu. Eu fără cuvinte sunt un om gol. Dar cum să fiu, când sunt plină de tine??? Îmi ești peste tot...de la suflet la trup. Și te voi scrie fiecărei clipe de ale mele până la ultima. Și apoi am să sper. Am să sper să mă nasc într-o clipă mai bună, într-o viață mai dreaptă, iar tu Suflețel să îmi fi alături preț de o veșnicie! - Ramona-Sandrina, Dialoguri cu un înger