Eu cred că un om ar trebui să fie el însuși indiferent de spațiul în
care își manifestă personalitatea, activitatea, existența! Nu ar trebui
să conteze că le răspundem oamenilor privindu-i în ochi sau scriindu-le
undeva anume. Dacă noi suntem verticali și constanți, vom răspunde la
fel de sincer, frumos, cu bun simț și corect, indiferent de locul unde
ne vom afla și ne vom exprima răspunsul! Oamenii nu ar trebui să fie
duali ci constanți în a fi ei însuși! - Ramona-Sandrina
Se afișează postările cu eticheta facebook. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta facebook. Afișați toate postările
6 iunie 2015
31 martie 2013
Contul meu de Facebook...
Pentru cititorii mei fideli, prietenii şi cei dintre voi care îmi urmăriţi activitatea şi pe contul meu de facebook, respectiv pe Hanul Poveştilor, vreau să vă asigur că voi reveni în curând! Au existat anumite probleme de ordin tehnic şi nu numai, care s evor remedia în curând!
Îmi cer scuze pentru că am dispărut în ceaţaă dintr-o dată, dar uneori, toată lumea...chiar şi Povestitoarele mai simt să se ascundă în carapacea lor magică din coji d enucă, unde ştiu că sunt în siguranţă de tot şi toate! :)
Ne vom vedea în curând pe facebook! Promit...şi mulţumesc tuturor celor care mi-au scris şi trimis mesaje. Au însemnat foarte mult pentru mine! Prietenia şi dragostea voastră mă bucură şi mă face încă o dată să fiu responsabilă pentru tot ce scriu şi dăruiesc mai departe! Am început să scriu dintr-un act de egoism..simţeam nevoia să mă eliberez, să las să curgă din mine prea plinul, dorul şi iubirea faţă de dragul meu, dar am ajuns să simt că voi faceţi parte toţi din lumea mea...că nu aş însemna nimic fără voi. Aş fi asemeni unui strigăt fără ecou! Un abis fără capăt care doar adună, dar nu dă mai departe. Un copac cu flori fără fructe:). Dacă el a fost cel care a dat naştere scrisului meu, voi sunteţi cei care m-aţi responsabilizat şi aţi dat rost! Fără voi nu aş fi decât un jurnal de gânduri...
Îmi cer scuze pentru că am dispărut în ceaţaă dintr-o dată, dar uneori, toată lumea...chiar şi Povestitoarele mai simt să se ascundă în carapacea lor magică din coji d enucă, unde ştiu că sunt în siguranţă de tot şi toate! :)
Ne vom vedea în curând pe facebook! Promit...şi mulţumesc tuturor celor care mi-au scris şi trimis mesaje. Au însemnat foarte mult pentru mine! Prietenia şi dragostea voastră mă bucură şi mă face încă o dată să fiu responsabilă pentru tot ce scriu şi dăruiesc mai departe! Am început să scriu dintr-un act de egoism..simţeam nevoia să mă eliberez, să las să curgă din mine prea plinul, dorul şi iubirea faţă de dragul meu, dar am ajuns să simt că voi faceţi parte toţi din lumea mea...că nu aş însemna nimic fără voi. Aş fi asemeni unui strigăt fără ecou! Un abis fără capăt care doar adună, dar nu dă mai departe. Un copac cu flori fără fructe:). Dacă el a fost cel care a dat naştere scrisului meu, voi sunteţi cei care m-aţi responsabilizat şi aţi dat rost! Fără voi nu aş fi decât un jurnal de gânduri...
Vă mulţumesc!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)