Dacă e Peter O'Toole...atunci să fie alături
de Kinkade...pentru o noapte plină de amintiri, magie și iubire... Mă
voi culcuși în mine și am să îmi închipui din nou că mi-e bine...!
I do not know exactly when. I remember it was on the Christmas Eve of 2002. One that should been happy. So, life would have been at her place. But, it was not. And I make me happy alone. I not show no pain. I just cue. I smile my pain and keep her in me. Why should be unhappy others with my pain? That pass, I say! But, not passed.
And yet, before midnight I came across a site. I'll never forget it. Jeh was the site name. I love very much winter. It is mw favorite seson. In winter, people does not have time think about how unhappy they are. In winter, you enjoy always. Flakes. Wind. The Christmas tree. Sled. Carols. Christmas Day. And God is closer than never. On that site I found many images of winter. Beautiful. I remember that I smiled.
Then ... I noticed a particular image that I keep it in my heart deeply, deeply. A light with owns heart that exudes so much warmth!!! I felt blessed in that moment. I had become so quiet! Peace and joy. Peace, because I have meet this man, this great talent. Maybe not the greatest talent for mankind, but definitely the biggest talent for me. He was my piece of God in that Christmas Eve. Suddenly, star of my soul started glowing. From that moment, I never feel sad. When I feel sadness, I start the computer and I looking on his paintings. I promised that one day I will be an exhibition of his paintings, and he will be there. But, he can not, now. One day, I said that nobody died truly. I said that people remain truly with all what are they and all what they offer in this life. He is sure immortal, but ... I never got to thank him looking in his warm eyes. I thanked him only in writing. All my winters will be warm because I found him on Thomas Kinkade, painter of my heart ... but I'll always wait like he when he waited to tell Glen what he feel. I want to say him: "I wish to gave you one gift for the joy that you have offer me through your paintings, but I have nothing more valuable than my love and my truly appreciation. I love you, Thomas Kinkade for everything you've given me and my other people! ".
Today, I review the Christmas Cottage movie ... movie that I gladly recommend anyone who understand that the genius and magic is in us, in that why we are as people. In life it does not matter to be an successful person, but one full of value! That makes the difference! Our value lies in our love and in our character. I cried a lot. I miss. I was very upset and I still am because that although he had many paintings in his heart... he will not paint again.
"As for me I'm still trying my best to use the lessons Glen taught me, lessons about art, about life, and about light. In the end, love is the brightest light of all.. - Thomas Kinkade"
"- Have you ever painted something you do not?
- It's funny now that you ask. Actually, I got a job ... I do a painting of Placerville silly Christmas for $ 500.
- Ridiculous!
- Yes, I know ...
- It is your chance to illuminate where you live, to inspire you neighbors...that mural can record the people you love for posterity, it could change the way they see themselves. Art crosses all borders, surpasses all languages. It is a place where we are one family. And if you are willing, really willing to see with your eyes and your heart, one image can change lives. You could introduce men to their souls... Do your very best always, always the finest your heart has, it's the only way an artist knows.You can do that in this town. You have the power! Always give everything your best. Always give your soul everything better!
- OK!
- Is the only way that an artist knows!
- Do not reduce art to what it means to be an artist. In art it's not about the artist. It's alive! Life ...! Beauty ...! Love ...! Emotion ...! Art should elicit emotion that can topple tyranny! - Glenn Wessels (Glen Wessman film) "
~~~~~~~~~
Nu ştiu exact momentul. Îmi amintesc că era în
Ajunul lui 2002. Unul ce ar fi trebuit să fie fericit. Aşa ar fi fost
viaţa la locul ei. Nu a fost. Şi sunt omul care mă fericesc singură. Nu
arat durerea. O tac. O zâmbesc şi o ţin în mine. La
ce bun să îi amărăsc şi pe alţii? Va trece, îmi spun! Nu credeam asta
însă. Şi totuşi, înainte de miezul nopţii am dat peste un site. Nu am să
îl uit niciodată. Era al lui Jeh. Anotimpul meu iubit este iarna.
Iubesc iarna. Iarna nu ai timp să te gândeşti la cât eşti de nefericit.
Te bucuri mereu. De fulgi. De vânt. De bradul împodobit. De sanie. De
colinde. De Ziua de Crăciun. Parcă Dumnezeu ne e mai aproape ca
nicicând. Pe siteul acela am găsit multe imagini cu iarnă. Frumoase. Îmi
amintesc că zâmbeam. Apoi...am remarcat o imagine anume care mi-a rămas
în inimă adânc, adânc. O pată de lumină cu suflet care emana atât de
multă căldură. O simţeam bucată din mine. Se făcuse atâta linişte în
mine!!! Linişte şi bucurie. Bucuria de a cunoaşte încă un om, încă un
talent. Poate nu cel mai mare pentru omenire, dar categoric cel mai mare
pentru mine. Era bucata mea de Dumnezeu în acea zi de Ajun. Dintr-o
dată, steaua din bradul sufletului meu...se aprinse. Nu mai avea să îmi
fie în nici o iarnă tristeţe de atunci. Când mă simţeam tristă de
atunci...deschideam calculatorul şi îl căutam pe el. Îmi promisesem că
într-o zi voi face o expoziţie cu tablourile sale, iar el va fi acolo.
Nu mai poate. Mi-am spus întro zi că nimeni nu moare. Că oamenii
dăinuiesc prin ceea ce sunt şi dăruiesc. El sigur va fi nemuritor,
dar...nu am apucat niciodată să îi mulţumesc privindu-i căldura ochilor.
I-am mulţumit doar în scris. Toate iernile vor fi calde pentru că l-am
găsit pe el, pictorul inimii mele...Thomas Kinkade, dar mereu am să îl
aştept aşa cum el îl aştepta pe Glen să îi spun: "Aş fi vrut să îţi fac
şi eu un cadou pentru bucuria pe care tu mi-ai dăruit-o prin picturile
tale, dar nu am nimic mai de preţ decât dragostea şi preţuirea mea! Te
iubesc, Thomas!". Azi, am revăzut Căsuţa de Crăciun...film pe care
îl recomand cu drag oricui nu înţelege că geniul şi magia stă în noi, în
ceea ce suntem ca oameni. Degeaba avem succes în viaţă, dacă nu avem
valoare ca oameni! Valoarea noastră stă în iubirea noastră şi în aluatul
caracterului nostru. Am plâns. Îmi e dor. Îmi e tare dor şi amar că
deşi mai avea multe tablouri în el...nu mai va picta niciodată.
"În final, dragostea e cea mai stralucitoare lumina dintre toate. - Thomas Kinkade"
"- Ai pictat vreodată ceva în care să nu crezi?
- E amuzant acum că mă întrebi. Defapt, mi-am luat o slujbă... Să fac o
pictură prostească de Crăciun a oraşului Placerville, pentru 500 de
dolari.
- Ridicol!
- Da, ştiu...
- O pictură a
oraşului Placerville. E şansa ta să faci să strălucească locul în care
trăieşti, să-ţi însufleţeşti vecinii. Consideri că din cauză că ei nu
sunt sofisticaţi, nu merită şi ei arta ta cea mai bună?
- Nu...
- Acea pictură îi poate surprinde pe cei pe care-i iubeşti, pentru
posteritate. Le poate schimba părerea despre ei înşişi. Arta traversează
toate graniţele, depăşeşte toate limbile. E un loc în care suntem o
singură familie. Şi dacă într-adevăr îţi doreşti să vezi cu ochii tăi şi
inima ta, o imagine poate schimba vieţi. Oamenilor le poţi face
cunoştinţă cu sufletele lor. Poţi face asta în oraşul ăsta. Ai acea
putere! Întotdeauna să dai tot ce e mai bun din tine. Întotdeauna să dai
tot ce are sufletul tău mai bun!
- Bine!
- E singura cale pe care un artist o cunoaşte!
- Să nu reduci arta la ce înseamnă să fii artist. În artă nu e vorba
despre artist. E vorba de viaţă! Viaţă...! Frumuseţe...! Dragoste...!
Emoţie...!!! Arta ar trebui să producă emoţia care să poată răsturna
tirania! - Glenn Wessels (Glen Wessman in film )"
Azi, am aflat o ştire, de mare, mare greutate sufletească pentru mine. Tot citesc, mă uit la chipul lui şi...nu pot să cred!
Nu pot să realizez că o altă Lumină a sufletului meu s-a dus...
Cum am spus, anii 2010-2012 au fost cutremurători pentru artă şi cultură.
Am aflat că pe 6 aprilie, s-a stins Thomas Kinkade, pictorul sufletului meu... Şi îmi doream atât de mult să fac o Galerie de artă în România unde să îi prezint lucrările şi să am fericirea de a-l vedea acolo...
Era un vis de al meu. Încă unul care nu se va mai putea împlini decât pe jumătate. Fără el. A mai murit o lumină frumoasă a lumii. O mână şi un penel talentat ca nimeni altul. Un om care aducea căldura pe o simplă pânză şi îi dădea culoare şi viaţă...
Thomas Kinkade a fost unul dintre cei mai prolifici pictori din lume estimându-se că în America o lucrare de a sa apare în una din 20 de case.
Kinkade a crescut în Placerville un oraş mic din California, a absolvit liceul în 1976, şi a urmat cursurile Universităţii din California, Berkeley şi Colegiul de Artă şi Design din Pasadena.
O caracteristică esenţială a lucrărilor lui Thomas Kinkade este abordarea strălucitoare şi culorile pastelate saturate.
Picturile sale înfăţişează adesea abordări pastorale şi idilice, cum ar fi grădini, cursuri de apă, case de piatră, şi străzi principale sau rurale.
El a abordat în lucrările sale şi teme creştine (bisericile fiind o abordare frecventă).
Lucrările lui Kinkade apar în foarte multe colecţii din America iar vânzările lucrărilor sale şi a produselor conexe (printuri şi alte articole) se apropie de 100 milioane dolari anual.
Thomas Kinkade (19 Ianuarie 1958 – 6 aprilie 2012), unul dintre cele mai populari artişti din America, a murit, vineri (6 aprilie 2012), la casa sa din Los Gatos, California, la vârsta de 54 de ani.
Conform declaraţiilor date de familia sa se pare că artistul a murit din cauze naturale.
S-a mai închis o fereastră aici pe pământ şi s-a mai deschis una în Cer! Parcă totuşi prea curând..., prea, prea curând!
- E amuzant acum că mă întrebi. Defapt, mi-am luat o slujbă... Să fac o pictură prostească de Crăciun a oraşului Placerville, pentru 500 de dolari.
- Ridicol!
- Da, ştiu...
- O pictură a oraşului Placerville. E şansa ta să faci să strălucească locul în care trăieşti, să-ţi însufleţeşti vecinii. Consideri că din cauză că ei nu sunt sofisticaţi, nu merită şi ei arta ta cea mai bună?
- Nu...
- Acea pictură îi poate surprinde pe cei pe care-i iubeşti, pentru posteritate. Le poate schimba părerea despre ei înşişi. Arta traversează toate graniţele, depăşeşte toate limbile. E un loc în care suntem o singură familie. Şi dacă într-adevăr îţi doreşti să vezi cu ochii tăi şi inima ta, o imagine poate schimba vieţi. Oamenilor le poţi face cunoştinţă cu sufletele lor. Poţi face asta în oraşul ăsta. Ai acea putere! Întotdeauna să dai tot ce e mai bun din tine. Întotdeauna să dai tot ce are sufletul tău mai bun!
- Bine!
- E singura cale pe care un artist o cunoaşte!"
"- Să nu reduci arta la ce înseamnă să fii artist. În artă nu e vorba despre artist. E vorba de viaţă! Viaţă...! Frumuseţe...! Dragoste...! Emoţie...!!! Arta ar trebui să producă emoţia care să poată răsturna tirania! - Glenn Wessels (Glen Wessman in film )"
A fost...intr-un nefericit Ajun de Craciun. Nu am crezut niciodata pana atunci ca Ajunul Craciunului poate sa doara de frumusete - frumusetea traita intr-o singuratate in doi... Doi nu ar trebui sa insemne niciodata singuratate! Doi nu ar trebui niciodata sa insemne disperare! Doi nu ar trebui niciodata sa insemne lacrimi!
Doi ar trebui sa fie dragoste! Doi ar trebui sa fie respect! Doi ar trebui sa fie intelegere si ingaduinta!
Doi nu ar trebui sa fie cadere si genunchi ci zbor in doua suflete!
Era seara, iar afara fulguia incet si frumos. In mine fulguia greu si rece. Nici nu imi mai amintesc cate bucati de gheata mi se lipisera asemeni unei incrancenari de inima si intrebau: de ce? Mi-am zis..."nimeni nu merita sa fie singur. nici macar eu..." si am apasat butinul de "power" al compuerului. Niciodata nu m-am bucurat atat de mult sa-i aud huruitura infundata. Parca ar fi impins singuratatea putin mai departe si mi-ar fi dat "buna seara". Am zambit! Cred ca incepeam sa innebunesc personalizand computerul, dar...nu ma mai interesa.
Am inceput sa navighez pe internet cautand...Christmas Scene.. si cred ca asa a fost sa fie: o melodie de fundal inceata "Silent Night", un efect java care imprestia peste ecran o ninsoare alba si frumoasa si... tabloul acela...
Prima data a fost lacrima, iar apoi mirarea! Mirarea aceea fara aer, fara clipire, fara intrebari, fara... doar mirare. Mirarea ca asa ceva exista, mirarea despre cum poate cineva sa redea asa ceva atat, atat de frumos, de plin de culoare, de iubire...
Caldura, atmosfera si frumusetea din fiecare tablou se rasfrangea pana dincolo de ele, dincolo de granite, de timp... pana in suflet!
Dupa lacrimi si mirare a urmat zambetul! Un zambet larg de bucurie, de implinire oarecum, un zambet cu bujori de drag in obraji, iar ochii imi erau plini de sclipire - imi amintesc ca nu ma mai saturam! Winter Cottage...
Apoi, a fost linistea si fericirea ca l-am gasit din intamplare sau nu...intr-un Ajun de Craciun in urma cu patru ani. De atunci imi insenineaza mereu viata si visele, iar eu il las, pentru ca imi plac visele mele in mijlocul culorilor lui...!
Tablourile apartin in totalitate pictorului Thomas Kinkade! Vizitati pagina sa personala si cumparati un cadoupentru sufletul dumneavoastra si pentru familie!
Please visit the artist homepage: www.thomaskinkade.com and buy a unic gift for your heart and family!
Thomas Kinkade este cu adevarat un pictor al luminii, iar asta, deoarece prin lucrarile sale ne ajuta oarecum sa ne regasim, sa vedem dincolo de noi...in noi! El nu picteaza...el inmoaie penelul in dragoste, in amintiri, in frumusete si ni le reda intr-un mod unic!
