Se afișează postările cu eticheta odaia cu arta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta odaia cu arta. Afișați toate postările

18 octombrie 2013

Poveștile nu sunt decât vieți trăite - webcultura

Ea avea 16 ani pe atunci. El avea 18. Și se iubeau. Mult. Așa cum se iubeau oamenii la vârsta aceea. Pe vremea aceea. 

Își dăruiau flori, zâmbete, așteptare. Se plimbau prin parc și își scriau scrisori. Strângeau la piept o bucată de hârtie ca pe o bucată de cer senin și albastru doar al lor. Însă, orice iubire mare este încercată și are demonii săi! Ai lor au fost societatea cu regulile ei absurde, bolnave și inumane de cele mai multe ori. Reguli, care pe timpurile acelea, aveau o greutate. Ea provenea dintr-o familie cu un nume mai răsunător în acel oraș unde toată lumea cunoștea pe toată lumea. El, provenea dintr-o familie de muncitori în același oraș unde oamenii păreau a fi fluturi țintuiți în insectare cu oameni.

Nu avea ce să îi ofere. Era doar un alt bărbat tânăr care iubea. Și atât! Iubirea avea doar valoare. Nu greutate! Asta decise societatea trăgând între ei un zid greu, rece ca o piatră de moară mereu agățată de sufletele lor care și-au promis să se iubească etern. Și s-au iubit. Dincolo de toate. De timp, reguli, depărtări. Sau oameni. Prin viața fiecăruia au trecut oameni. Niciodată iubiri.

Ea, pentru a uita durerea a început să scrie. Și a scris zi de zi timp de 20 de ani. Gânduri, poezii. A lansat cărți, răvașe de iubire pentru el. El, pentru a nu înnebuni deschidea în fiecare seară portmoneul unde locuia frumos o fotografie îngălbenită de timp. A făcut asta timp de 20 de ani. Seară de seară.

Când au fost destul de mari să poată decide peste societate și familie s-au căutat. Nu s-au mai găsit. El a plecat. Departe. Ea s-a căsătorit. A avut o fetiță. Ca să aibă un motiv să înainteze. Apoi, a înțeles că nu îl uitase. Soțul ei la fel și a plecat. Ea a crescut frumos alături de fetița ei așteptând mereu un semn. Într-o seară de martie, semnul a venit. Cutia virtuală s-a deschis, iar din ea un chip cald îi rostea din privire: “Bună seara, iubito!”.

Asta nu este o poveste dintr-o carte. Este viață. Viața care nu regizează. Viața care bate filmul. Poveștile nu sunt decât vieți trăite. Cât de frumos să poți să îți scrii întreaga viață în viața și sufletul altui om și să dăinuiești! Iubirea lor se născuse pentru a face minuni.


 

(Auguste RodinCatedrala (1909); fotografie de Brent Danley.)

Articolul îl găsiți pe: WebCultura

23 martie 2013

Adrian Bogdan Cosmin sau altfel spus, Lebăda şi Prinţul de Platină al Baletului Românesc - Refresh, cont - Re-edit









Adrian Bogdan Cosmin


Aşa cum v-am obişnuit în ultima vreme, am să vorbesc din nou despre balet, balerini şi lumea din spatele cortinei, a scenei aceleaia mari, strălucitoare, dar atât, atât de plină de sacrificii, muncă şi dăruire.

Am să vorbesc cu mare emoţie despre un balerin anume.

Veţi spune că eu îi iubesc pe toţi şi aşa este. Cum să nu îi iubesc? Sunt asemeni unor lebede pe un lac de emoţii, asemeni unor stele pe un cer întunecat. Aduc linişte, frumuseţe şi îmbogăţesc inimile şi viaţa prin tot ce fac. Lumea baletului, cu siguranţă este cea mai încântătoare. Pe mine, m-a cucerit pentru totdeauna! Dar, deoarece întotdeauna este un dar, toţi avem dreptul la preferaţii noştri. Ai mei sunt Diana Georgia Ionescu şi Adrian Bogdan Cosmin.

Despre Diana am vorbit în câteva rânduri şi voi mai vorbi cu siguranţă în curând de realizările frumoase pe care le-a obţinut în ultima vreme, despre visele ei, despre intensitatea trăirilor unui copil de doar 13 ani care nu are timp decât să crească.

Despre Cosmin însă, nu am mai vorbit şi recunosc că am mari emoţii. Nu îmi găsesc cuvintele. Este ca şi cum, cuvintele aleg să tacă frumos şi să lase trăirile, emoţiile, sentimentele să danseze peste tot sufletul meu ca într-o scenetă unde se poate dansa în culori.

Pe Cosmin, l-am descoperit altfel ca pe alţi balerini. L-am descoperit privindu-l . Am dat întâmplător peste nişte fotografii realizate de Adrian Mergiani, omul în mâinile căruia aparatul poate face magie şi...nu mă mai săturam privindu-l. Uitându-mă la el cât de perfect plutea şi umplea golurile, cerul, apa, marea, mi-am dat seama imediat că acest balerin de doar 19 ani este...PERFECT!


El este veriga lipsă care poate aduce baletul acolo unde nu a mai fost de multă vreme. Îl poate umple. Exact ca în acele fotografii!

Apoi, am căutat informaţii despre el, am vorbit cu el şi am văzut filmuleţe din câteva roluri unde a jucat. Am plâns şi m-am bucurat ca un copil mic. Este ca şi cum ai ştii că eşti unul din oamenii care a avut şansa de a atinge o minune a lumii. Cunoscându-l pe Cosmin, m-am simţit un culegător de stele sau primul om care a putut să umble pe Lună. Cosmin are acest dar! Să te facă să pluteşti!

Mi-a tresărit sufletul. E frumos să simţi astfel din nou. Să te simţi ca şi cum ai fi pătrunsă de o magie nebănuită a muzicii şi a dansului. Să simţi viaţa altfel prin tine, naturală, firească şi totuşi ireală! Are atâta tandreţe, căldură şi emoţie în mişcări încât răzbate dincolo de toate până în adâncul sufletului cutremurându-l. O unduire de vânt peste un lac atât de calm. Dă atât de frumos mai departe ceea ce simte el prin balet şi din balet. ASTA, e important şi esenţial în artă! Să răzbaţi dincolo de orice imagine, de orice scenă, de orice îngrădire a timpului, spaţiului, până în inima celui care te priveşte şi ascultă, care radiază în momentul atingerii. ASTA, înseamnă artă, iar Cosmin este artă în stare pură!

Şi acum, voi lăsa CV său să vorbească în locul meu, iar la sfârşit, eu doar am să completez cu bucăţi din sufletul meu:

CV, Adrian Bogdan Cosmin

Elev Colegiul National de Arte "Regina Maria", elev si dansator in aceasta institutie, artist liber.

- Dansator la Scoala generala nr 16 Constanta (3 ani dans modern) - spectacole in cadrul serbarilor, evenimentelor si festivitatilor, deplasari si alte institutii de invatamant
- Dansator la Trupa Total Dance Center(1 an) . In cadrul trupei de dans am predat: contemporan, clasic, Michael Jackson, hip-hop, new style, breakdance, stomp, s.a.m.d
- Spectacole la Teatrul Fantasio(Total Dance Around The World x2). - Colaborare cu Doru Octavian Dumitru, spectacole pe timpul verii pe litoral: Costinesti, Eforie, Mamaia, e.t.c.,
- Spectacole in cadrul Colegiul National de Arte Regina Maria: Petruscka(rol de hot,duet de contemporan),
- Spectacole Teatrul Elpis -Pasarea de foc(Monstru)
- Spectacole Teatrul Fantasio, Aida (Teatrul de Opera si Balet Oleg Danovsky) - Istoria unui soldat(rol bautor cu acrobatii,duet vals), Baletul Raymonda, adaptat pe forma contemporana rol principal sustinut la Teatrul Fantasio,
- Rol de Corb in baletul Albastrica(solistica) muzica Adrian Doxan sustinut in Sala De spectacole Sergiu Celibadache,
- Deplasare in Republica Moldova oras Cantemir(in cadrul unei bune relationari dintre prefecti),
- Deplasare la Cluj in cadrul Proiectului "Tanar Artist caut Scena"Spectacol in Sala de spectacole situata in cadrul liceului de arte "Octavian Stroia,
- Workshop cu Doamna Oana Pop,Adrian Mures,s.a.m.d,
- Nota finala data de profesorii situatii in acest proiect 9,94,
- Invitat special in cadrul Festivalului de la Mangalia 2012, Dansator in Trupa de Teatru "Noi"din cadrul liceului "Mircea",
- Festival Aplauze-teatrul Fantasio Constanta juriu artisti printre care si Popa Adrian,
- Deplasare la Festivalul Ideo Ideis editia a-7-a in Alexandria unde am luat premiul pentru cea mai buna coregrafie, coregrafa Doamna Ravdan Geta,
- Premiu pentru cea mai buna scenografie si cele mai bune costume,
- Work-shopuri cu Pavel Barsan, Cotofana Carmen(U.N.A.T.C), Lorette Enache(U.N.A.T.C), co-directori Andreea Bortun si Aleandru Ion, juriu format din Medeea Marinescu, Catalin Stefanescu, Vlad Zamfirescu, Marius Manole, Andy Vasluianu si Domnul Marcel Iures director in cadrul Festivalului,
- Dansator la Opera Nationala de teatru si balet"Oleg Danovsky" in " Don Quixote”, Cenusareasa, Aida,
- Deplasare la Oradea, coregrafi cu care am lucrat in aceasta institutie: Mihail Babuska, Monica Chereches, Horatiu Cherehes, Elisabeth Pandichi Lux, Mihai Motovilov, duet Kanoko Suzuky, dans grecesc s.a.m.d
- Olimpiada Judeteana din anul 2011/2012 calificare catre cea nationala,
- Olimpiada Nationala anul 2011/2012 - locul 1, coregrafie Doamna Carmen Chilea,

- Concurs Dance Star(ESDU) premii obtinute Locul 2 dans Les triplettes des bellevilles si Locul 1 Cold song la sectiunea Senior-dans contemporan, situat in lista celor mai buni dansatori de sex masculin,calificare catre Croatia(anul 2013),
- Auditie Romania Danseaza anul 2013, calificare pe judet catre Bucuresti, calificare in semifinale juriu Monica Petrica, Mihai Bedeac si Eduard Andrei (Crbl),
- Calificare anul 2013 catre olimpiada nationala cu nota 10 pe judet la olimpiada judeteana, juriu:Carmen Chilea,Mihai Mandrutiu,Calin Hantiu,Seceleanu Lisa,Ilinca Valentina,Xenis Oprea Roxana,Mitroi Silvia,Camelia Radu,Delia Boeru,Spirescu Eva,Amalia Mandrutiu
- Coordonator si instructor de dans in cadrul trupei Total Dance Center a mai multor trupe formate din zeci de persoane in cadrul spectacolelor si a deplasarilor,
- Instructor dans contemporan trupa New Force of Dance

Alte:Croitorie,origami, bucatar, baschet, fotbal, inot, tenis, volei, handball, cross, capoeira, aikido, zumba, informatician, babysitter, organizator evenimente, ospatar, golf, fitness, etc

Publicaţii, prezentările, proiectele, conferinţele, seminarele, distincţiile, afilierile şi referinţele pe care le consideraţi relevante:

- Tanar artist caut scena(schimb experienta Cluj)- domeniul dansului, Workshop cu coregraii straini jazz,p roiect In lumea Viselor(Coregrafa Mihaela Patachia-spectacol sustinut la Salade spectactacole Sergiu Celibadache),
- Publicatii in ziarul"Replica,Telegraf,Adevarul s.a,
- Prezentare la televiziunea Neptun reportaj pentru obtinerea premiilor nationale,
- Work-shop Lorette Enache(U.N.A.T.C), Carmen Cotofana(U.N.A.T.C), Pavel Barsan(actor/regizor), Tiberius Rosu(actor/Regizor), Ravdan Geta(Universitatea Ovidius sectia coregrafie),
- Seminar de Aikido in Bucuresti Danut Mancas(3 dan in Aiki Justu Takeda Ryo Maroto Ha)

Acum, după ce aţi citit acest impresionat CV al unui tânăr de numai 19 ani, aş vrea să ştiţi despre el că în tot acest timp a avut sprijinul unui suflet deosebit de bunică. Suflet pe care şi el l-a sprijinit aşa cum a ştiut şi a putut un tânăr de vârsta lui între repetiţii, spectacole, muncă, evenimente, seminarii...
Vreau să ştiţi despre Cosmin că iubeşte la fel de mult şi şcoala. Nu îi place să rămână în urmă la nici o materie şi trage din greu să fie printre primii.
Îşi doreşte să ajungă un balerin renumit, să schimbe lucrurile în bine, să se bucure de oameni şi oamenii de el, să atingă sufletele prin arta sa şi să rămână. Îşi doreşte să aibă şansa de a participa la concursuri. Nu mereu reuşeşte. Dar Cosmin...tace. Pentru că este un tânăr deosebit de modest, de cu bun simţ, de plin de responsabilitate. Decât să se plângă, mai bine caută ceva de făcut de unde să poată strânge bani. Dar noi, cei care avem copii şi salar ştim că asta este greu şi pentru noi, oamenii mari. Cosmin însă, este deja un om mare. Un om mare şi de mare caracter!

Cosmin, aşa cum aţi citit mai sus a luat două premii mari la ESDU, premii în urma cărora ar trebui să se prezinte la concursul internaţional de balet din Croaţia.

Pentru asta ar trebui să strângă suma de 500 de euro.
Cei care doriţi să fiţi alături de Cosmin...

Adrian Bogdan Cosmin, Banca Transilvania

EURO : RO37BTRLEURCRT0207842901
RON : RO87BTRLRONCRT0207842901
USD : RO41BTRLUSDCRT0207842901


ADRESA: BT: BULEVARDUL MAMAIA NR 134
SWIFT:BTRLRO22


Suma a fost mult mai mare, dar oameni de bine l-au sprijinit cu transportul. Oamenii din spatele baletului ştiu să se ajute când e nevoie. În maşinile care vor merge spre Croaţia, au mai făcut rost de un loc. Mulţumesc, acestora pentru omenie şi frumuseţea sufletească. Totuşi, pe lângă transport, Cosmin mai are nevoie de banii de cazare şi actele necesare. Eu cred că această sumă este infimă pentru cei care iubim baletul şi ne dorim ca pe scenele lui să avem balerini de mare caracter, artă şi suflet! Cred că această sumă este mică pentru bucuria cu care Cosmin ne răsplăteşte de fiecare dată! Şi mai cred, ca de fiecare dată că îngerii dintre noi nu îl vor abandona şi nu ne vor abandona nici de această dată oferindu-ne emoţia unui concurs de mare anvergură în Croaţia!

În ceea ce mă priveşte, îmi doresc ca atunci când voi fi bătrână şi până atunci, să mă bucur de talentul natural şi excepţional al acestui tânăr...Lebăda şi Prinţul de Platină al baletului Românesc! Vreau să îmbătrânesc frumos în suflet cu el şi alţi mulţi balerini şi oameni de artă! Asta este tot ce ducem cu noi, nu? Oameni şi frumuseţe în suflet!

Dacă aş fi avut un băiat, categoric mi-aş fi dorit să fie Cosmin! Oarecum este, deoarece eu am să îi fiu alături până la infinit şi mai departe dincolo de stele, deoarece cred în el şi sunt deosebit de mândră şi fericită pentru că am avut privilegiul să îl cunosc!


Zboară cât mai sus, Cosmine, acolo unde numai Lebedele pot ajunge!
Şi,... străluceşte, copilul meu frumos!















(Sursa foto: Adrian Bogdan Cosmin)

Cel mai uşor este să spunem despre ei că sunt talentaţi, că sunt comori rare, că sunt deosebiţi, că ne încântă sufletele, dar puţini îi şi promovăm la adevărata lor valoare. Unii, nu îi promovează chiar deloc! Uşor este şi să mergem al spectacolele lor deosebite şi să uităm ce înseamnă acestea defapt. Preferăm să lăsăm cortina să cadă şi peste noi, odată cu sfârşitul spectacolului!

Sper, ca această cortină să rămână mulţi, mulţi ani ridicată în sufletele voastre!

(Publicat: 15 mar. 2013)

27 februarie 2013

Vouă, vă place? :)

Aici, visele mele ar învăţa să se joace, să zboare, să rătăcească ore în şir printre ramurile copacilor, să adune în cuib de suflet emoţii şi clipe! Cui nu i-ar plăcea să îşi adăpostească o vreme inima într-un astfel de loc? Cred că aici s-a născut cu siguranţă magia...
Vouă, vă place? :)

(Sursa foto: internet)

30 septembrie 2012

Thomas Kinkade, painter of my heart...

I do not know exactly when. I remember it was on the Christmas Eve of 2002. One that should been happy. So, life would have been at her place. But, it was not. And I make me happy alone. I not show no pain. I just cue. I smile my pain and keep her in me. Why should be unhappy others with my pain? That pass, I say! But,  not passed.


And yet, before midnight I came across a site. I'll never forget it. Jeh was the site name. I love very much winter. It is mw favorite seson. In winter, people does not have time think about how unhappy they  are. In winter, you enjoy always. Flakes. Wind. The Christmas tree. Sled. Carols. Christmas Day. And God is closer than never. On that site I found many images of winter. Beautiful. I remember that I smiled.

Then ... I noticed a particular image that I keep it in my heart deeply, deeply. A light with owns heart that exudes so much warmth!!! I felt blessed in that moment. I had become so quiet! Peace and joy. Peace, because I have meet this man, this great talent. Maybe not the greatest talent for mankind, but definitely the biggest talent for me. He was my piece of God in that Christmas Eve. Suddenly, star of my soul started glowing. From that moment, I never feel sad. When I feel sadness, I start the computer and I looking on his paintings. I promised that one day I will be an exhibition of his paintings, and he will be there. But, he can not, now. One day, I said that nobody died truly. I said that people remain truly with all what are they and all what they offer in this life. He is sure immortal, but ... I never got to thank him looking in his warm eyes. I thanked him only in writing. All my winters will be warm because I found him on Thomas Kinkade, painter of my heart ... but I'll always wait like he when he waited to tell Glen what he feel. I want to say him: "I wish to gave you one gift for the joy that you have offer me through your paintings, but I have nothing more valuable than my love and my truly appreciation. I love you, Thomas Kinkade for everything you've given me and my other people! ".

Today, I review the Christmas Cottage movie  ... movie that I gladly recommend anyone who understand that the genius and magic is in us, in that why we are as people. In life it does not matter to be an successful person, but one full of value! That makes the difference! Our value lies in our love and in our character. I cried a lot. I miss. I was very upset and I still am because that although he had many paintings in his heart... he will not paint again.



"As for me I'm still trying my best to use the lessons Glen taught me, lessons about art, about life, and about light. In the end, love is the brightest light of all.. - Thomas Kinkade"

"- Have you ever painted something you do not?

- It's funny now that you ask. Actually, I got a job ... I do a painting of Placerville silly Christmas for $ 500.

- Ridiculous!

- Yes, I know ...

- It is your chance to illuminate where you live, to inspire you neighbors...that mural can record the people you love for posterity, it could change the way they see themselves. Art crosses all borders, surpasses all languages. It is a place where we are one family. And if you are willing, really willing to see with your eyes and your heart, one image can change lives. You could introduce men to their souls... Do your very best always, always the finest your heart has, it's the only way an artist knows.You can do that in this town. You have the power! Always give everything your best. Always give your soul everything better!

- OK!

- Is the only way that an artist knows!

- Do not reduce art to what it means to be an artist. In art it's not about the artist. It's alive! Life ...! Beauty ...! Love ...! Emotion ...! Art should elicit emotion that can topple tyranny! - Glenn Wessels (Glen Wessman film) "

~~~~~~~~~

Nu ştiu exact momentul. Îmi amintesc că era în Ajunul lui 2002. Unul ce ar fi trebuit să fie fericit. Aşa ar fi fost viaţa la locul ei. Nu a fost. Şi sunt omul care mă fericesc singură. Nu arat durerea. O tac. O zâmbesc şi o ţin în mine. La
ce bun să îi amărăsc şi pe alţii? Va trece, îmi spun! Nu credeam asta însă. Şi totuşi, înainte de miezul nopţii am dat peste un site. Nu am să îl uit niciodată. Era al lui Jeh. Anotimpul meu iubit este iarna. Iubesc iarna. Iarna nu ai timp să te gândeşti la cât eşti de nefericit. Te bucuri mereu. De fulgi. De vânt. De bradul împodobit. De sanie. De colinde. De Ziua de Crăciun. Parcă Dumnezeu ne e mai aproape ca nicicând. Pe siteul acela am găsit multe imagini cu iarnă. Frumoase. Îmi amintesc că zâmbeam. Apoi...am remarcat o imagine anume care mi-a rămas în inimă adânc, adânc. O pată de lumină cu suflet care emana atât de multă căldură. O simţeam bucată din mine. Se făcuse atâta linişte în mine!!! Linişte şi bucurie. Bucuria de a cunoaşte încă un om, încă un talent. Poate nu cel mai mare pentru omenire, dar categoric cel mai mare pentru mine. Era bucata mea de Dumnezeu în acea zi de Ajun. Dintr-o dată, steaua din bradul sufletului meu...se aprinse. Nu mai avea să îmi fie în nici o iarnă tristeţe de atunci. Când mă simţeam tristă de atunci...deschideam calculatorul şi îl căutam pe el. Îmi promisesem că într-o zi voi face o expoziţie cu tablourile sale, iar el va fi acolo. Nu mai poate. Mi-am spus întro zi că nimeni nu moare. Că oamenii dăinuiesc prin ceea ce sunt şi dăruiesc. El sigur va fi nemuritor, dar...nu am apucat niciodată să îi mulţumesc privindu-i căldura ochilor. I-am mulţumit doar în scris. Toate iernile vor fi calde pentru că l-am găsit pe el, pictorul inimii mele...Thomas Kinkade, dar mereu am să îl aştept aşa cum el îl aştepta pe Glen să îi spun: "Aş fi vrut să îţi fac şi eu un cadou pentru bucuria pe care tu mi-ai dăruit-o prin picturile tale, dar nu am nimic mai de preţ decât dragostea şi preţuirea mea! Te iubesc, Thomas!".
Azi, am revăzut Căsuţa de Crăciun...film pe care îl recomand cu drag oricui nu înţelege că geniul şi magia stă în noi, în ceea ce suntem ca oameni. Degeaba avem succes în viaţă, dacă nu avem valoare ca oameni! Valoarea noastră stă în iubirea noastră şi în aluatul caracterului nostru. Am plâns. Îmi e dor. Îmi e tare dor şi amar că deşi mai avea multe tablouri în el...nu mai va picta niciodată.

"În final, dragostea e cea mai stralucitoare lumina dintre toate. - Thomas Kinkade"

"- Ai pictat vreodată ceva în care să nu crezi?

- E amuzant acum că mă întrebi. Defapt, mi-am luat o slujbă... Să fac o pictură prostească de Crăciun a oraşului Placerville, pentru 500 de dolari.

- Ridicol!

- Da, ştiu...

- O pictură a oraşului Placerville. E şansa ta să faci să strălucească locul în care trăieşti, să-ţi însufleţeşti vecinii. Consideri că din cauză că ei nu sunt sofisticaţi, nu merită şi ei arta ta cea mai bună?

- Nu...

- Acea pictură îi poate surprinde pe cei pe care-i iubeşti, pentru posteritate. Le poate schimba părerea despre ei înşişi. Arta traversează toate graniţele, depăşeşte toate limbile. E un loc în care suntem o singură familie. Şi dacă într-adevăr îţi doreşti să vezi cu ochii tăi şi inima ta, o imagine poate schimba vieţi. Oamenilor le poţi face cunoştinţă cu sufletele lor. Poţi face asta în oraşul ăsta. Ai acea putere! Întotdeauna să dai tot ce e mai bun din tine. Întotdeauna să dai tot ce are sufletul tău mai bun!

- Bine!

- E singura cale pe care un artist o cunoaşte!

- Să nu reduci arta la ce înseamnă să fii artist. În artă nu e vorba despre artist. E vorba de viaţă! Viaţă...! Frumuseţe...! Dragoste...! Emoţie...!!! Arta ar trebui să producă emoţia care să poată răsturna tirania! - Glenn Wessels (Glen Wessman in film )"

20 iulie 2011

în viaţă nu e loc şi timp de visare - vorbe altfel pentru Păunescu...

 (Sursa: internet)
azi nu am timp de vise
timpul meu pare deja să fi trecut demult
undeva între un zâmbet fugar şi o iubire nebună
ascunsă între ierburile cerului
azi, am timp doar să mă gândesc la cum se topesc oamenii
în munţi de nepăsare,
la cum înghesuim copilăriile
într-o istorie întoarsă pe dos,
la cum transformăm poeţii în oameni monstru
pentru că nu au gândit ca şi noi cei care nu am gândit ca şi el,
la...viaţă
şi gândindu-mă aşa, îmi dau seama că în viaţă nu e loc şi timp de visare
decât dacă eşti un nebun incurabil de iubire
(în viaţă nu e loc şi timp de visare - Ramona-Sandrina Ilie)

Într-o zi ca asta, plină de căldură, de vară, de oameni şi păsări..., într-o zi de Sf. Ilie, când toţi ne uităm parcă mai mult înspre cer, într-o zi ca asta s-a născut el, poetul Adrian Păunescu, omul pe care ceilalţi oameni îl contestă. Cu ce drept? Habar nu am. Probabil pentru că e mult mai uşor să scoţi la suprafaţă mizeria decât frumuseţea, răul decât binele şi să te faci a uita că şi tu eşti om.

Azi, am găsit la Flavius pe Facebook un link frumos. La Flavius găseşti mereu linkuri frumoase. Şi, nu m-am putut abţine să nu îmi las acolo un gând.

"Ştii ce e ciudat Flavius? Că oamenii ascultă muzică privind videoclipuri şi citind cancanuri. Că oamenii citesc poezie urmărind ştiri despre viaţa unui poet. Oamenii nu mai au ureche pentru versuri şi voce! Pentru mine nu a contat niciodată culoarea, sexul, orientarea politică, sexuală, bisericească. A contat mereu ceea ce omul respectiv a aavut de dăruit: un talent deosebit şi un suflet minunat! Atât! Omul Păunescu o fi făcut greşeli. Oamenii sunt iremediabil oameni. Poetul Păunescu le-a îndreptat însă pe toate prin scriitura sa remarcabil de profundă!"

Da, se pare că ne uităm din ce în ce mai des calitatea de oameni şi ne transformăm în critici ai altor oameni care, nu întâmplător se face a fi cu mult deasupra noastră!

"La Mulţi Ani Adrian Păunescu..."aşa ar fi sunat mult mai frumos decât "Ne e Dor de Tine Adrian Păunescu!

12 ianuarie 2010

Magie din Hârtie - Peter Callesen

Unii folosim hârtia pentru a ne scrie pe ea gândurile, trăirile, pentru a valsa cu visele. Alţii, o folosesc pentru a picta pe ele gândurile, frumuseţea, pentru a valsa pe ea în culori.

Unii, precum Peter Callesen folosec hârtia pentru a ne face să visăm, pentru a ne arăta şi o altă faţă a noastră şi a gândurilor noastre!
Pentru el hârtia este magia de dincolo de oglindă şi închipuire!
Peter face hârtia să râdă, să plângă, să doară, să amintească, să...aibă suflet!

Vă las şi pe voi să vă delectaţi sufletul şi privirea...



 

 

(Sursa foto: Peter Callesen)