Să ne cunoaştem - gânduri şi sentimente din mine...

Viaţa este un cadou viu pe care Dumnezeu ni-l dăruieşte să îl trăim în felul nostru nu în felul Lui. Dar, oricum am face-o, ni-l dăruieşte să îl trăim. Să ne bucurăm de ea. Să dăruim bucurie. Este un mănunchi de întâmplări şi întâlniri ciudate, frumoase, fericte, triste, nedorite, dar ... ESTE şi asta consider eu devine cea mai interesantă parte! Să primim tot ce ni se dăruieşte...rău sau bun şi să învăţăm să le folosim pe toate frumos în folosul nostru şi al celor de lângă noi. Cred eu, aceasta este esenţa vieţii. Să o trăieşti în fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima, să ştii că nu ai de dat socoteală şi că ai dăruit atât de multă iubire, încât strălucirea ei va rămâne multă vreme pe cerul vieţii, chiar şi atunci când nu mai eşti!

Întrebările esenţiale ar fi:

Ai găsit bucurie în viaţa ta?
Ai adus în viaţa ta bucurie pentru alţii?

Răspunsul meu este...Da! La ambele întrebări.
Indiferent de situaţiile trăite în viaţă nu m-am plasat niciodată înaintea celorlalţi şi am încercat mereu să dăruiesc fără să aştept. Uneori am aşteptat...E inevitabil să nu îţi doreşti să fii om când prin tine curg emoţii. Uneori am primit. Alteori nu. Am fost dezamăgită? DA! A durut? Ca naiba! Dar...am privit mereu partea plină a paharului. Şi partea frumoasă. Altfel, ar fi durut o eternitate şi mult după. Am iubit şi iubesc oamenii din toată inima. Mă bucură oamenii. Pentru mine fiecare om întâlnit în viaţa devine o secvenţă dintr-o peliculă mai mare pe care o derulez mereu în sufletul meu. Sunt texte într-un text mai mare care apoi devine o carte. O carte a mea scrisă adânc în mine. Fiecare întâmplare devine un autograf direct pe inimă. Iubesc oamenii pentru că sunt firavi şi puternici, pentru că sunt slabi, dar se străduiesc mereu să se transform în ceva. În ceva despre care ei cred că este mai bun. Iubesc oamenii pentru că sunt vii şi pentru că tot ce ating devine viu într-un fel sau altul. Pentru că în teama lor de viaţă se cred superiori. Pentru că sunt atât de imperfecţi până la perfecţiune! Iubesc viaţa aşa cum este...pentru că e a mea. E ruptă din Dumnezeu şi dăruită mie...ca să trăiesc experienţe şi să ştiu să fiu o bucată de Rai aici, pe pământ, iar El să se bucure de mine! Da, am găsit bucurie, găsesc bucurie în toate lucurile mărunte şi încerc să o dăruiesc la rândul meu în orice ocazie...