Căminul fără iubire este ca Biserica fără Dumnezeu, WebCultura

 

 (Foto-text: WebCultura)

Toți pot avea o relație, o căsnicie, copii. Chiar și când nu iubesc. Există niște ingrediente necesare: prietenie, încredere și respect. Plus niște sentimente puternice. Nu neapărat iubire.
Totuși, lipsește ingredientul pricipal care transformă căsnicia în cămin. În credință. În rămânere. În înlănțuire. Căminul fără iubire este ca Biserica fără Dumnezeu. - WebCultura, Ramona-Sandrina

Gabriel Petru Baetan - "Iluzii în ambalaje de carne"

"Când murim de fapt? 

Atunci când nu mai avem viață 

Sau atunci când sufletul își uită limba?" 

Gabriel Petru Baetan

În versurile lui Gabriel Petru Băeţan am descoperit un om sensibil, sincer și extrem de talentat. Îmi place stilul lui curat, ordonat și metaforele superbe pe care le folosește. Vorbește atât de frumos despre iubire, despre Dumnezeu, vorbește frumos chiar și despre tristețe.

"Iluzii în ambalaje de carne" nu este doar un simplu volum de poezii ci este însuși sufletul autorului așternut în cuvinte alese, pregătit fiind pentru reprezentația la scenă deschisă în fața oamenilor.

Vă recomand cu căldură acest volum minunat de poezii prin intermediul căreia veți pătrunde în ținutul unui suflet cald!

"Facerea lumii

când a zidit umanitatea
Dumnezeu a început
cu locul copilăriei mele
cu vibraţia luminii din curtea bunicii
cu mirosul de cais ars de pe verandă
cu răcoarea din antreul casei
şi gustul sfânt de brânzoice
rumenite în cuptorul cu vatră

a pilonit la umbra casei
leagănul acela care mă purta până la cer
şi liliacul care încărca aerul
în dimineţile copioase de vară

Dumnezeu şi-a desăvârşit creaţia
în palmele blânde ale bunicii
în rugăciunile ei umile
în înţelepciunea bunicului
şi evlavia privirii sale

exilat pe o insulă fără Dumnezeu
mă intorc cu fiecare gest
la religia propriei familii
la o casă în care lumea mea
începe şi se termină."

"Tu eşti biblioteca mea

toată informaţia din univers
concentrată într-o singură inimă...

în paginile pielii tale
sunt arhivaţi toţi clasicii
alfabetul orbilor
şi biblia nefericiţilor...

tu eşti biblioteca mea
recitită la nesfârşit de ochii atingerilor mele
indescifrabilă
de la prefaţă până la erată
răspunsul la toate întrebările
şi întrebarea la care aş putea răspunde
în nenumărate moduri

trupul tău nu are niciodată nevoie de copertă
te răsfoiesc în toate modurile posibile
fără să mă satur...

tu eşti poezia şi proza într-o perfectă armonie
tu mă faci să oscilez între comedie şi dramă
între nopţi metaforă şi dimineţi nescrise
când silueta ta de stilou se topeşte
în cerneala proaspătă a cerului
tu eşti prima şi ultima pagină a vieţii mele

tu ai putea lua cu uşurinţă premiul Nobel la literatură
pentru simplu fapt că te laşi scrisă
pe aşternuturi..."

(Sursa recenziei: Iustina Talea)

Un prieten pe zi - Flavius Obeadă

Un prieten pe zi...Azi, Flavius Obeada! Un om de la care poţi învăţa omenia, frumuseţea, literele, limba română, sufletul chiar şi atunci când nu spune nimic şi adună în el tăceri.

Pe pagina lui, cultura şi literele sunt la loc de cinste...în mijloc de suflet şi minte aşa cum se cuvine, iar fotografiile sunt pete de culoare numai bune de pus la rever de privire când culorile din jur dispar.

Nu ştiu alţi oameni cum scriu ce scriu, cum exprimă ce exprimă, dar Flavius...e Nichita meu :). El ia cuvintele, le modelează în sufletul şi emoţiile lui, apoi le spune: "Zburaţi şi daţi oamenilor să bea tot dragul meu de ei!", iar ele, îl ascultă atât de cuminţi şi frumos!

Despre Flavius, aş scrie mult, dar nu am să reuşesc niciodată să îl cuprind în cuvinte!

Mulţumesc, Flavius pentru că eşti şi eşti atât de frumos!

http://flaviusobeada.wordpress.com/2013/01/17/ceva-care-nu-dovedeste-nimic-stop

Nici nu ştii de câte ori m-am cufundat eu în scrierile tale Flavius! Cu setea omului cu dor de cuvinte, emoţii, trăiri. Nici nu ştii cum stăteam în ele cufundată ca într-o apă caldă, primitoare...îmi înfundam urechile şi doar ascultam susurul lor. Eu, îţi mulţumesc pentru că ştii cu adevărat să dai viaţă cuvintelor în inimile noastre aşa cum puţini oameni reuşesc!