La mulți ani, zeu al tuturor cuvintelor mele!!!

Anul trecut mă întrebase cineva de ce îl iubesc eu pe Nichita...

I-am răspuns:

"Nichita?...pe "egoistul" de Nichita?! nu il iubesc. il am sub piele, in coltul ochilor, in suflet...

Nichita este Magicianul de cuvinte
a luat cuvantul in suflet
i-a soptit,
iar cuvantul s-a supus

astfel, cuvantul a nascut
o alta lume,
o altfel de iubire - leoaica,
un alt timp,
un alt cuvant
cuvantul s-a reinventat

si

l-a nascut pe Nichita!
dar el nascuse deja cuvantul...
cuvantul este Nichita!!!

cand a murit,
egoist a lasat doar
intuneric in cuvinte,
iar pe noi atat de goi lor!"

Anul acesta vreau să-l iubesc din nou, pentru că e Marte crud şi frumos, verde, ploios şi înflorit. E luna în care cerul e doar al lui, iar el al nostru...

ai inventat cuvintele
sau nu...greşit!
ele s-au născut odată cu tine
ghemuite în cuvântul, cuvântului tău
stăteau în genunchi pe hârtie şi plângeau Nichita,
plângeau cu tine
câteodată se ridicau sus, sus şi făceau rotocoale pe ceruri
demult dispărute şi renăscute
odată cu tine Nichita
da...ai dat toate sensurile posibile cuvintelor,
iar nouă poeţilor
ne-ai lăsat sărăcia cuvintelor
celor născuţi după tine
ce cuvânt să îmbrac eu în iubire, iar tu să nu-l fi îmbrăcat şi dezbrăcat deja de toate sensurile?
ce cuvânt să îngenunchez eu în deznădejde, iar tu să nu-l fi îngenuncheat deja până în măduva oricărei trăiri???

cum spuneam, cuvintele s-au rescris odată cu tine
au murit, au reânviat şi s-au reinventat
te-ai născut sub o stea norocoasă sau mai bine spus stelele s-au născut sub universul tău
ghemuite în cuvântul, cuvântului tău
stăteau în genunchi pe hârtie şi plângeau Nichita,
plângeau cu tine într-o zi de martie frumoasă

(Ramona-Sandrina Ilie - ai inventat cuvintele )

La Mulţi Ani Nichita...ce bine că eşti şi plouă în luna lui marte...!!!



La mulți ani...Dumnezeul tuturor cuvintelor mele!!! MULȚUMESC!

Debutul Augustei la Spectacolul de balet de la Scoala de balet Elisabeth Pandichi-Lux, 2013

Alături de prietena și surioara mea pentru totdeauna, Diana Ionescu - modelul meu

Cu frățiorul meu, Cosmin

Alături de Doamna Profesoară de Balet pe care o iubesc: Elisabeth Pandichi Lux - Betty

 Fotografie realizată de Adrian Mergiani

 

Fotografie realizată de Adrian Mergiani

 

Fotografie realizată de Adrian Mergiani

 Următoarele fotografii au fost realizate de către Interferente Fotografice. Ele au fost realizate în timpul repetițiilor, în culise și din Gală!

Grupa mica 1 - Scoala de balet Elisabeth Pandichi-Lux - la Casa de Cultură Constanţa.

Acest spectacol, a IX-a ediție a Școlii de Balet Elisabeth Pandichi Lux, a fost debutul Augustei-Maria Ilie :). Ea a început baletul în urmă cu doar...2 luni, mai exact în octombrie. Tot ce ați văzut aici este rodul răbdării, dăruirii și dragostei lui Betty pentru această minunată artă și pentru copii, iar mai apoi, rodul talentului și al iubirii Augustei pentru balet și pentru Betty! Mulțumim, Betty! ♥

O prietenie dincolo de cuvinte...

Fotografii de arhivă sufletească...alături de Augusta și Diana Georgia — la Casa de Cultură Constanţa.

La mulţi ani, îngerul mamei!

În ziua în care tu mi-ai apărut în viaţă, Dumnezeu m-a binecuvântat a doua oară cu sentimentul de maternitate, de mamă. Mi-a dăruit un înger. Unul neaşteptat. Şi am să fiu mereu recunoscătoare vieţii şi Lui pentru tine. Atunci am învăţat că un copil poate veni pe lume în două modalităţi...prin naştere şi prin credinţă! Tu ai venit prin credinţă. Prin rugăciuni. Pe rozarul sufletului meu, până acum, am două boabe rupte direct din sufletul, iubirea şi credinţa mea: tu şi Augusta! Dacă ar fi să mi se ceară vreodată să scriu despre voi, să descriu această iubire...nu aş putea. Iubirea unei mame locuieşte în străfunduri de suflet, acolo în locul unde nimeni şi nimic nu o poate ydruncina sau atinge. E o iubire sfântă! Nu are nimic de-a face cu lumea rea de afară. Iubirea unei mame se desfăşoară doar între sufletul ei şi sufletului copiilor ei. Îţi mulţumesc, dragul mamei şi ţie şi surioarei tale că îmi existaţi, că Dumnezeu şi-a aplecat dragostea Sa asupra mea şi mi-a dăruit asemenea minuni! Îţi mulţumesc pentru bărbatul care înveţi să fii, pentru drumul frumos pe care l-ai ales, pentru că prin tot ce faci doreşti mereu să rămâi un om bun, cald, primitor, deschis şi frumos! Că te străduieşti să nu faci rău atât cât uman este posibil. Îţi mulţumesc că ai avut grijă de sămânţă minunată pe care Dumnezeu a sădit-o în tine şi deşi e greu...o creşti frumos! Îţi mulţumesc că deşi ai primit şi primeşti multe de la oameni, nu uiţi niciodată de familia ta. Nu uiţi să ne iubeşti, să ne fi şi să ne zâmbeşti! TE IUBESC, dragul mamei! Nespus de mult!!!

La mulţi ani, dragul meu copil!!! Să ţi le împlinească Dumnezeu pe toate! Să îmi fi mereu sănătos, zâmbitor, plin de viaţă, fericit şi iubit! Să fii apreciat şi preţuit, iar cei dragi să îţi rămână aproape până la infinit şi mai departe! Să nu cunoşti niciodată gustul trădării şi al despărţirilor! Să ai mereu alături oameni de calitate umană, morală, sufletească! Să ai numai împliniri frumoase, copilul meu... Tu şi Augusta sunteţi tot sufletul meu! Ce am mai bun şi nepreţuit în lume! Să ai o viaţă de poveste, iar eu să mă bucur de fericirea ta! Te iubim! La mulţi ani!!! :-* ♥ Augusta si mami...

La Mulţi Ani, Majestate! - re-edit

(Sursa: internet)

Azi, am simţit mai mult decât niciodată că românilor şi României li s-a dat ceea ce, de destul de multă vreme nu le-a mai dăruit nimeni: iubire, respect, încredere, demnitate, frumuseţe, recunoaştere, solidaritate!!!

Azi, m-am simţit de zeci de ori Român şi m-am bucurat de acest fapt, mai mult decât oricând. 

M-am bucurat de ţara mea,de istoria ei, de entuziasmul oamenilor!

Îmi amintesc emoţiile care m-au cuprins în urmă cu doi ani, în momentul în care l-am văzut pe Majestatea Sa Regele Mihai păşind pe treptele Parlamentului pentru a se adresa în mod direct, României şi poporului român după mai bine de 60 de ani!

Majestatea Sa, a dat atunci o mare şi frumoasă lecţie nu doar clasei politice româneşti, ci tuturor claselor politice din Europa. Celor care cred că România înseamnă doar insolenţă şi indolenţă, doar cerşetori şi umilinţă. Nu pentru că aşa am fi. Ci pentru că aşa am fost învăţaţi să acceptăm că suntem. De către cine? De către reprezentanţii noştri care nu ştiu să demonstreze şi să evidenţieze valoarea acestui popor. Care nu ştiu să ne spună că suntem frumoşi. Că suntem deosebiţi. Că au încredere în noi şi în viziunea noastră. Că suntem un popor cu o istorie plină de valoare şi de moralitate. Că noi suntem un popor plin de valoare şi moralitate.

Dar azi, nu vreau să vorbesc despre umilinţă. Deşi, oarecum azi, am simţit cel mai tare umilinţa ce ne-a fost dat să o trăim şi să o învăţăm. Ca pe o felie de pâine cu tărâţe. O raţie zilnică, pentru a ne uita spiritul şi puterea din sufletul nostru! Credinţele, speranţele şi visele de români, de oameni!

Atunci, am învăţat că respiraţia poate avea şi alt ritm. Mult mai încet, iar apoi, mult mai alert. Poate zbura.

Am învăţat asta în timpul discursului Majestăţii Sale. Un discurs de mare, mare înţelepciune, profunzime şi decenţă. Un discurs constructiv şi plin de emoţie. Un discurs, pe care iată, istoria ne-o dovedeşte din nou, doar un Rege poate să îl redea în acest fel poporului său. Nici un politician, nici un Preşedinte, nu a reuşit de-a lungul mandatului său să ofere românilor şi politicienilor ceea ce Regele a oferit în acest discurs. Nu a destrămat. A închegat. Nu a aruncat piatra. A ridicat-o şi a transformat-o în temelie. În bun simţ şi bună cuviinţă.

Astfel că, aşa cum am mai spus-o de foarte, foarte multe ori, România are nevoie de exact o astfel de reprezentare în fruntea sa. România are tot dreptul din lume să îşi recapete ceea ce a pierdut: valoarea sa ca ţară, valoarea sa ca popor, integritatea, încrederea, decenţa, respectul!

România are nevoie în fruntea ei de decenţă, de bun simţ, de înţelepciune, de exemple frumoase, de diplomaţie înnăscută, întreţinută, exersată, pentru a putea răzbi frumos într-o lume tot mai confuză şi mai lipsită de repere. 

Are nevoie de civilizaţie, de cultură, educaţie. Doar aşa ne putem recăpăta demnitatea. Şi nu doar aceea a noastră pentru noi înşine. Ci a noastră în lume. Doar Regalitatea este cea care poate să ne schimbe sensul acesta în zig-zag sau altfel spus, non-sensul pe care îl trăim de zeci de ani.

Regalitatea în sine insuflă respect doar prin simplul fapt că există! Şi noi ne-am aminti respectul mult mai des şi mai frumos, dar şi cei din afara ţării.

Cât despre Majestatea Sa şi rolul Domniei Sale în ceea ce priveşte România, istoria spune tot ce are de spus. Eu nu aş aduce nimic nou şi nici nu aş evidenţia ceva ce nu s-a scos la iveală. A avut un rol important. Îl are încă. 

Casa Regală din România nu este istorie! Este PREZENT! Şi va fi! Atâta vreme cât vor exista moştenitori care o vor duce mai departe spre ceea ce va fi să fie.

Ce vreau să spun însă despre Majestatea Sa este că Domnia Sa este un om deosebit de simplu, dar totodată deosebit de distins. Este o prestanţă deosebită. O marcă a acestei ţări în toate timpurile ei. 

O persoană plină de omenie şi bunătate, de înţelepciune şi dăruire, de dragoste pentru oameni individual, dar şi ca popor!

Îi doresc să aibă toată aprecierea şi dragostea noastră ca popor pentru Regele care ne-a fost şi Încă ne este!

Îi doresc multă putere, sănătate, fericire şi ani mulţi şi de aici înainte!

Îi doresc să găsească puterea de a ne arăta ori de câte ori va fi nevoie ceea ce ne-a arătat astăzi...că România este o ţară care merită apreciată şi iubită! O ţară în care merită să rămâi şi pentru care merită să lupţi!

Că România este o ţară a românilor şi a celor care o iubesc şi îi iubesc pe români! Că românii sunt un popor cu un loc de cinste în Europa care a fost, dar şi cea care este şi, deşi mulţi vor să uite, istoria trebuie mereu să iasă în faţă, deoarece: "Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul. Nu văd România de astăzi ca pe o moşternire de la părinţi, ci ca pe o ţară luată cu împrumut de la copiii noştri."

LA MULŢI ANI, MAJESTATE!  

TRĂIASCĂ REGELE MIHAI AL ROMÂNIEI!

.............

Discursul integral al Majestăţii Sale:

"Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Sunt mai bine de şaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului.

Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toţi cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.

Ultimii douăzeci de ani au adus democraţie, libertăţi şi un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, îşi împlinesc visele şi încearcă să-şi consolideze familia şi viaţa, spre binele generaţiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.

Mersul României europene de astăzi are ca fundament existenţa Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană şi NATO nu ar fi fost posibil fără acţiunea, întru libertate şi democraţie, a Legislativului românesc de după anul 1989.

Dar politica este o sabie cu două tăişuri. Ea garantează democraţia şi libertăţile, dacă este practicată în respectul legii şi al instituţiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetăţeanului, dacă este aplicată în dispreţul eticii, personalizând puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor Statului.

Multe domenii din viaţa românească, gospodărite competent şi liber, au reuşit să meargă mai departe, în ciuda crize.

Încearcă să-şi facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomaţii şi funcţionarii publici, deşi sunt puternic încercaţi de lipsa banilor şi descurajaţi instituţional. Îşi fac datoria faţă de ţară instituţii precum Academia Română şi Banca Naţională, deşi vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit faţă de ierarhia valorilor din societatea românescă.

Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democraţie, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare.

România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile şi aeroporturile moderne sunt parte din forţa noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Şcoala este şi va fi o piatră de temelie a societăţii.

Regina şi cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susţine interesele fundamentale ale României, continuitatea şi tradiţiile ţării noastre.

Nu m-aş putea adresa naţiunii fără a vorbi despre Familia Regală şi despre importanţa ei în viaţa ţării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor!

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos.

În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra fiinţei naţiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.

Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii şi fraţii noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni şi respectaţi.

Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române:

Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.

Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi.

Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi.

Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna.

Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume.

Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Mihai R"  

............

Publicat la data de 25.10.2011, 23:40

în limba mea ...

în limba mea tac,
în limba mea strig când alerg,
în limba mea iubesc
şi nasc cuvinte înaripate
până la Dumnezeu
lumânări de dor
nicicând stinse

în limba mea i-am şoptit
pruncului meu despre viaţă,
în limba mea i-am crescut aripi,
în limba mea am să o plâng,
am să o râd,
am să-i vorbesc despre fericire,
în limba mea am să o primenesc frumos
despre lume şi oameni
şi tot în limba mea am să o dau iubirii
furesc să o crească femeie
şi mamă

în limba mea am să mă plimb
pe străzile vieţii
învăluindu-mă în cuvinte
pe la amiaza toamnei,
pe la crivăţul iernilor,
pe la apusul ei
în limba mea am să ridic porumbei
şi am să îi las liberi
între coperţi de suflete
să dăruiască gânduri bune
la ceasuri de restrişte

în limba mea scriu,
în limba mea tai pâinea şi mă rog
în limba mea toate sunt dumnezeieşti
şi toate pământene
în sângele meu,
în carnea mea,
în inima mea,
se nasc litere care cresc cuvinte
şi cărţi de viaţă
în limba mea mereu sub sânul meu stâng
unde mi-am legănat pruncul
şi iubirea

nici o alta
ascultaţi-mă
nici o alta nu va avea tandreţea
acestui gest intim
simţit atât de
româneşte!!!

Diana Ionescu, balerina de porţelan a României - 1-st and 3-rd place SOLO JUNIOR, Croaţia

În Croaţia, la Porec, a avut loc un mare concurs internaţional, denumit Dance Star Night Porec. România a fost reprezentată de câteva talente remarcabile printre care şi Diana Ionescu, una dintre balerinele de mare excepţie ale ţării noastre de care cu siguranţă vom mai auzi mulţi ani şi de care nu mă îndoiesc nici o clipă că va deveni una dintre Prim Balerinele nu naţionale ci internţaionale. Cine o vede pe Diana o dată dansând, nu va mai rămâne cu siguranţă acelaşi om!

Nici nu credeam că va fi altfel, draga mea dragă! Am ştiut de la prima atingere că în sufletul tău s-a născut o stea adevărată de strălucirea căreia cu toţii ne vom bucura! Felicitări, copil de mare excepţie şi talent!

Mândră şi fericită să te cunosc, Diana!

Cezar Ouatu reprezintă defapt o schimbare...

Cezar Ouatu, nu este printre cei mai iubiţi sau apreciaţi cântăreţi. Este non conformist şi abordează o zonă a muzicii mai puţin obişnuită la noi şi anume cea de contra-tenor. Recunosc că nu mă aflu printre fanii săi. Mie personal nu îmi transmitefoarte multe ca om deşi pare unul cu mult bun simţ, educat şi plin de căldură. Nu mă exprim însă deloc în defavoarea lui deoarece nu mă interesează şi nu mă va interesa etichetarea oamenilor niciodată şi nici nu găsesc vreun motiv anume să o fac!
Observ însă că unii oameni se pricep la etichetat şi nu au remarcat faptul că ştie să accepte un marketing care îl pune în valoare, iar apariţia sa scenică de aseară asta a fost: un marketing şi mangement bun! Felicitări lui şi managerului său! Cunosc mulţi artişti valoroşi, care stau cu vocea şi apariţiile scenice pe tuşă, din cauza unui manageriat prost şi foarte prost şi asta nu este deloc bine! De aceea, eu am să suţin România şi acest artist!
Nu îi sunt fan, dar ştiu să recunosc un management artistic bun şi o voce deosebită, pentru că vrem sau nu să recunoaştem, Cezar este un artist de excepţie!

"Cezar a dedicat atunci prestaţia sa familiei şi publicului. "Voi cânta pentru voi, pentru tatăl meu care nu mai este printre noi, dar care cu siguranţă zâmbeşte în colţul gurii de undeva de acolo sus, pentru mama mea, pentru toţi cei care mă iubesc şi pe care îi iubesc!"



Felicitări, Cezar! Felicitări România!

 ~~~

Am găsit pe blogul lui Liviu Perişan o abordare apropiată de ceea ce simt eu, dar mult mai frumos exprimată, spusă şi simţită! Vă invit şi pe voi să citiţi acest articol foarte frumos despre care eu nu pot decât să spun că mă bucur să citesc în sfârşit un articol de mare, mare carater uman şi suflet! Mândră că eşti în lista mea de prieteni, fie ei şi virtuali. Nu de acum, dar acum mai mult decât oricând! Mulţumesc, Liviu Perişan!

" Ca şi Ouatu şi România pare într-un fel şi sună în altul.
Ouatu chiar poate câştiga Eurovision 2013. Da! sunt convins că o să o şi facă. De ce cred asta? Deoarece Cezar Ouatu, reprezintă România într-un mod mult mai profund decât ne putem imagina. E ceva providenţial în poveste lui şi în alegoria între felul lui de a fi şi felul nostru de a fi ca ţară. Va câştiga Eurovision şi o va face cântând ceva total diferit faţă de presupusa noastră fibră naţională aruncată obsesiv pe tv sub titlu de manele, ţigăneală şi borfăială ieftină. Cântecul lui Ouatu are la fel de mult substrat etnic cât are şi o compoziţie de Porumbescu numai că încă nu ne dăm seama de asta. Ouatu este românesc nu prin ce cântă ci prin felul nesperat de diferit în care cântă şi pentru contradicţia pe care o zugrăveşte.
CTP - ul spunea că Ouatu cântă ca un bibiloi sugrumat o melodie coită. Eu spun că în cazul de faţă domnul CTP (pe care îl admir sincer) a coit-o sever împreună cu toţi cei care nu au înţeles povestea asta.
Oamenii ăştia nu au înţeles că Cezar Ouatu nu este o ciudăţenie scoasă de Dan Diaconescu din cine ştie ce ospiciu, nu este o ţâţoasă cu 400 Euro/oră de pe hepilica lui Măruţă, nu este o stradală nocturnă de la Capatos, nu e o clejancă doldora de şunci, tupeu şi fiţe, un salam de vară expirat, un guţă sau orice alt jeg media. Omul ăsta este un profesionist cu serioae concerte la activ. Ghinionul lui că stilul practicat de el ocoleşte YOUTUBE-le şi nu se dă pe ZU sau PRO sau Shit FM.
Ca să fi auzit de Ouatu înainte de Eurovision trebuia să asculţi posturi underground precum România Muzical sau să mergi la concerte de gen. Ori asta nu prea se face la noi."

Adrian Cosmin Bogdan - România Dansează sau altfel spus, România simte să aleagă...

Despre Cosmin am vorbit de foarte multe ori. Nu ştiu ce aş mai putea spune. Decât că merită cu adevărat să câştige acest concurs. De ce? Pentru că este un copil bun care de când a învăţat să danseze se împarte ca un mic erou între familie, şcoală şi sala de dans. Care se trezeşte la 5 dimineaţa cu exactitatea unui cesornic şi îşi ajută bunica, merge pe malul mării şi afec exerciţii, se întoarce acasă şi se pregăteşte de şcoală, apoi revine, ia masa cu buni, o sărută pe frunte şi merge la repetiţii până seara târziu. Ore întregi de muncă. Câte 4-5 ore pe zi. Ore în care el face balet chiar dacă îl dor picioarele, muşchii, genunchii. Chiar dacă uneori are ligamente întinse sau lichid lipsă la genunchi. Doar cei care îi sunt aproape ştiu. Ştiu de câte ori scrâşneşte din dinţi de durere, dar face piruetele şi exerciţiile care trebuiesc făcute. De câte ori răceşte...deoarece e încălzit, iar sălile sunt reci...

La ora la care el revine acasă, mulţi dintre noi ne uităm la filme culcuşiţi în paturi calde lângă cei dragi sau unii chiar dormim. El însă....nu! Se apucă de teme, de învăţat. Şi ştiţi? Cosmin le face pe toate bine. La şcoală este printre primii. La balet cucereşte scene după scene. Iar acasă este...copilul pe care şi l-ar dori orice părinte. Cosmin însă...munceşte de la aproape 11 ani să poată să îşi realizeze visele. Mă întreb câţi dintre noiu am făcut asta la vârsta aceea? Adică să muncim să ne putem cumpăra o pereche de blugi sau o carte pentru şcolaă? Să avem bani pentru un concurs la care să participăm? Sau pentru ora de balet...

Despre Cosmin nu am să mai spun decât atât... "Vreau să mă bucur de viaţa asta cât mai mult şi mai frumos şi vreau să fiu folositor oamenilor prin ceea ce sunt şi ştiu! Iar eu ştiu dansa! Dansul este viaţa şi felul meu de a mă manifesta şi a trăi!". 

Aşa este... Cosmin dansează ca şi cum ar respira!

Votaţi în FINAL ROMÂNIA DANSEAZĂ....FRAŢII ADRIAN!

Ştefan Stan va lansa albumul "Un simplu om" pe data de 23 Mai

 (Sursa foto: internet)

Aşa cum aţi aflat, pe data de 23 Mai, Ştefan îşi va lansa în sfârşit mult aşteptatul său album care se va numi..."Un simplu om"! Îi doresc din tot sufletul să fie într-un ceas bun, binecuvântat şi fericit! Să se bucure de fiecare notă muzicală pe care a pus-o acolo din tot sufletul său, iar cei care vor avea parte de acest album să primească în sufletele lor cu mult drag şi emoţie...muzica aceea în care au crezut şi pe care au iubit-o de la prima atingere!

Aşa cum am spus-o de multe ori...Ştefan este doar...un om. Un simplu om. Cu bune, cu rele, cu căderi, cu zboruri frumoase. Ceea ce îl face special însă este talentul său, iar noi, cei care îl iubim şi apreciem...ASTA va trebui să susţinem până la capăt. Astfel, vom susţine şi omul şi artistul care întotdeauna îşi va trage energia, puterea şi frumosul din dragostea cu care este înconjurat, care îi este oferită şi pe care o oferă la rândul său!

Alături, de Ştefan...toţi învăţăm că oamenii nu sunt decât...iremediabil oameni!
Felicitări, Ştefan! La cât mai multe albume, zboruri minunate şi liniştite, om frumos şi prieten drag ce îmi eşti!

Melodia "Un simplu om" - AICI!!!