Marius Tucă

Azi, mi-ar putea fi dor de tine,
dar dacă s-ar întâmpla
mi-ar fi teamă să-ți spun.

Marius Tuca

Te iubesc dincolo de mine, Sorin Cerin

"Ne-am întâlnit la margine de Destin,
Unde ploua cu singuratate,
Eram atât de mult adevar unul de altul,
Încât nici oceanul privirilor noastre
Nu putea fi mai singur si trist decât noi.


Si atunci am înteles,
Ca ne-am nascut din dorul de a muri împreuna,
Mai vii cu fiecare zâmbet ce ne unea mâinile,
Încatusate în speranta,
De a fi una si aceeasi clipa,
A Nemuririi,
Fiindca pana si ingerii nostri
Se iubesc,
In paradisul de dincolo de noi... - Sorin Cerin"

Îți spun mâine...

Îți spun mâine, adică niciodată
Cum aș fi vrut în ochii tăi să scald,
Miracolul ce nu am fost vreodată:
Când tu fierbinte, când eu foarte cald.


Dar cum să fac? În mâine nu sunt ape
Și nu există poduri să sfârșesc,
Dorințele din noi să nu mai sape
Profunde maluri într-un te iubesc!

Și de aceea-ți strig acum: mă lasă!
Nu cenzura amorul meu mortal,
Nu-l împărții prin timpul ce apasă
Pe tâmpla zilei într-un mod fatal.

Când te vreau toată chiar în clipa asta
Nu pot să te amân nici un minut,
Și dacă tu mă vrei din toate astea
O să ne facem casă în sărut.

(Îți spun mâine..., Luciu Bujor)


***

A fost mereu preferata mea...Iubesc fiecare cuvânt din ea... Mulțumesc!

Dar ţine-mă în braţe - Marius Tucă

(Sursa foto: Pinterest)

Dar ţine-mă în braţe

Şi până la urmă, fără teamă, fără urmă
Lasă-mă plecată, nu mă mai chema
Această dragoste a noastră e de ducă
Lasă-mă strigată de nimeni şi de nimic
Ca să nu mă mai întorc, să nu abdic
De la frumuseţea de a nu te avea,
Dar ţine-mă în braţe.

Atât şi nimic altceva,
Lasă cocorii toţi să zboare prin privirile noastre calde
Nu învolbura ape, nu mă căuta prin ceruri
Sunt mai uşoară ca un gând din mintea ta
Şi mai grea ca un vis ce te-ar putea visa
Ia-mă ca pe o plăsmuire, ca pe un vals
Lasă-mă, dar ţine-mă în braţe.

Atât şi nimic altceva,
Scrie-mă, îmbracă-mă într-un vers alb
Ca pe o mireasă a poeziei dintr-o fereastră a hârtiei
Ia-ţi ziua bună de la zaţ, de la culori
Şterge-mă din calendare şi de prin hărţi
Să nu-mi mai dea de urmă nici marea,
Dar ţine-mă în braţe.

Atât şi nimic altceva,
Aş vrea şi n-aş vrea în panoplia ta,
Mai degrabă să fiu o iubire frugală
Într-un ceas, într-o gară,
Când se dă timpul cu o oră înainte
Să rămân ca amprenta unei secunde pe gustul tău fierbinte
Hai, strânge-mă în braţe.

Atât şi nimic altceva!

Marius Tucă

La mulți ani, zeu al tuturor cuvintelor mele!!!

Anul trecut mă întrebase cineva de ce îl iubesc eu pe Nichita...

I-am răspuns:

"Nichita?...pe "egoistul" de Nichita?! nu il iubesc. il am sub piele, in coltul ochilor, in suflet...

Nichita este Magicianul de cuvinte
a luat cuvantul in suflet
i-a soptit,
iar cuvantul s-a supus

astfel, cuvantul a nascut
o alta lume,
o altfel de iubire - leoaica,
un alt timp,
un alt cuvant
cuvantul s-a reinventat

si

l-a nascut pe Nichita!
dar el nascuse deja cuvantul...
cuvantul este Nichita!!!

cand a murit,
egoist a lasat doar
intuneric in cuvinte,
iar pe noi atat de goi lor!"

Anul acesta vreau să-l iubesc din nou, pentru că e Marte crud şi frumos, verde, ploios şi înflorit. E luna în care cerul e doar al lui, iar el al nostru...

ai inventat cuvintele
sau nu...greşit!
ele s-au născut odată cu tine
ghemuite în cuvântul, cuvântului tău
stăteau în genunchi pe hârtie şi plângeau Nichita,
plângeau cu tine
câteodată se ridicau sus, sus şi făceau rotocoale pe ceruri
demult dispărute şi renăscute
odată cu tine Nichita
da...ai dat toate sensurile posibile cuvintelor,
iar nouă poeţilor
ne-ai lăsat sărăcia cuvintelor
celor născuţi după tine
ce cuvânt să îmbrac eu în iubire, iar tu să nu-l fi îmbrăcat şi dezbrăcat deja de toate sensurile?
ce cuvânt să îngenunchez eu în deznădejde, iar tu să nu-l fi îngenuncheat deja până în măduva oricărei trăiri???

cum spuneam, cuvintele s-au rescris odată cu tine
au murit, au reânviat şi s-au reinventat
te-ai născut sub o stea norocoasă sau mai bine spus stelele s-au născut sub universul tău
ghemuite în cuvântul, cuvântului tău
stăteau în genunchi pe hârtie şi plângeau Nichita,
plângeau cu tine într-o zi de martie frumoasă

(Ramona-Sandrina Ilie - ai inventat cuvintele )

La Mulţi Ani Nichita...ce bine că eşti şi plouă în luna lui marte...!!!



La mulți ani...Dumnezeul tuturor cuvintelor mele!!! MULȚUMESC!

Reflex 89 - George Țărnea

(Sursa foto/text: Parfum de poveste)

Pe toţi la fel, nu poţi să-i mulţumeşti,
Rămâne doar să rabzi şi să-l iubeşti
Numai pe unul singur întru toţi,
Aşa cum încă nici nu şti că poţi,
Aşa cum încă nici nu poţi să şti,
Împodobindu-ţi nopţile pustii
Cu numai dorul tău de carnea sa,
Fără prea mult, pe-atunci, a-ţi mai păsa
Dacă de-atâtea gânduri, pâna-n zori,
Se va-ntâmpla, iubindu-l, să şi mori.

Traian T. Cosovei - Un inger care viseaza

 (Sursa: internet)

Într-o dimineata de iarna
dormeai atât de adânc,
încât respiratia ta era mai nelinistita
decât albul zapezii.

În timp ce eu te priveam,
tragând perdelele rosii ale frigului.

(Traian T. Cosovei - Un inger care viseaza)

Mircea Micu - Vis

(Sursa: internet)

Azi noapte am visat ca te iubesc
In somnul meu profund si nelumesc
Erai chiar langa pat, foarte aproape
Ca prada unui fulger printre pleoape,
In nepasarea linistii ceresti,
Nici nu stiam prea bine cine esti
Iti mai vazusem chipul undeva
Si ochiul tau prelung ca lacrima,
Si mirosul de floare l-am simtit
Infipt in carnea mea ca un cutit.
Azi noapte am visat ca te iubesc,
Si-am plans in somnul meu nepamantesc.

(Mircea Micu - Vis)

Povestea voastră - Luminita Amarie

Nu i-au spus nimic, dar ea
Știa că o să doară,
căci el doare numai.
Nu au pregătit niciunul
liniștea care urma să cadă,
Dar ea știa că numai în liniște se poate plânge,
Numai în tăcere se poate pleca.
Era momentul lor alb-
Cuvinte degeaba avea.
Împrăștiate îi erau toate gândurile,
Doar respirul devenise frânghia care îi unea.
Nu a învățat-o nimeni pașii orbilor,
Nu i-a spus nimeni că fericirea este de fapt un sfârșit,
De aceea, nu știa cum să fie,
Dar era. Era ea. Era ea și el știa că e ea.
Și au început să se iubească-
El locuia dincolo de trup,
Ea îl locuia pe el.

Într-o cafenea,
Într-un oraș, numit al luminilor,
O femeie așteaptă întunericul.

Altundeva în lume,
Un bărbat se întreabă cine îi mângâie gesturile.

Știu despre ei
că sunt singurii singuri,
de unde și puternici,

Și că iarăși vine iarna.

Nu am nevoie...

(Sursa: internet)

Nu am nevoie de bani.
Am nevoie de sentimente,
de cuvinte, de cuvinte alese
cu întelepciune,
de flori numite gânduri,
de roze numite prezente,
de visuri care îmbraca copacii,
de cântece care fac statuile sa danseze,
de stele care murmura la urechia îndragostitilor.
Am nevoie de poezie,
aceasta magie care arde greutatea cuvintelor,
care trezeste emotiile si învioreaza culorile.

Alda Merini

Cantul acesta al Iubirii, Mircea Stefanescu

(Sursa: internet)

Cantul acesta al Iubirii,
Cine sa-l mai auda ?

Auzul a pierit,
Pieri si vazul.

Inimile nu se mai impletesc
Cu sufletele,
Si sufletele fara auz
Si fara vaz,
Nu sunt decat ratacitoare oarbe
Pe sub ierburile stelare.

Cantul acesta la Iubirii,
Cine sa-l mai auda?

Este cantecul de-atunci,
Din totdeauna-al vietii noastre
Faurit din duiosii si voluptate.
Din indragiri cu fericiri
Si cu cea mai ferice truda.
E cantecul de-atunci,
Din multumirea de intotdeauna.

E vinul, dulcea mea Iubita,
E vinul fericirii noastre,
Din tineretea implinirii vietii
Neintamplatoare.

Cantecul acesta al iubirii
Cine sa-l mai auda?
...iata, sunt sfaramate sufletele
Si sunt sfaramate si vinurile.

De ce sa mai fi ramas
In aceasta scoica de timp,
Care este pamantul?
Cine mai are
Aripa si libertatea incantarii
Sa-si straluceasca
Splendoarea constelata,
Cat este infinitul
Si cugetul
Si toata intelegerea ?

Frumusetea e pe-aici
In tot locul.
Dar frumusetea
Nu mai este in lumini
Cu nimenea.

Si pentru ceea ce e demn
Si nestirbire in noblete
Si-atat de fara aparare
In inertia mortilor
Universale,
Nimanui nu-i mai straluceste
Lacrima.

Iubito, multumiri sa-aducem
Indragirii noastre
Din vremea cand
Nu se stia
De faramarea sufletelor
Si de uitarea cantecelor.

...si vinurile erau
Limpezi,
Cu firmamente fascinanate
In culoarea lor,
Asemeni asfintiturilor
Inalte
In toiul verii
Sau multicolore-in violet
Si-aveam oaspeti mereu bine-veniti
Si dansul si Iubirea
Si noptile tarzii
Si pentru noi eram
Intreaga lume.

Aleg atunci să rămân o veșnică fericită...

"Oamenii te iartă dacă faci crime. Dar nu te iartă dacă eşti fericit. - Constantin Noica, Jurnal de idei"

***

Aleg atunci să rămân o veșnică fericită, deoarece și dacă o să mă despuiați de mine însumi, de trup, de gânduri, de minte și dacă o să turnați în inima mea venin și o să-mi amărâți zilele cu otrava gândurilor voastre, sufletul nu o să mi-l atingeți, deoarece acela nu e al meu, nu e al vostru...este al lui Dumnezeu și al omului pe care îl iubesc! Iar în sufletul meu nu e loc decât de el, de seninătate, de bucurie, de viață și de iubire! nemărginită! Deci urâți-mă, alungați-mă cu pietre și judecați-mă...eu tot fericită voi trăi, pentru că nu știu ce înseamnă să nu îl mai iubesc!

~ Te iubesc, pui! Dincolo de cuvinte și de oameni... ~

Cand se termina visul

(Sursa: internet)

"Când se termină visul, cu restul de noapte ce faci?
Dar cu realitatea, cu trecutul, pe ele cum le împaci?
Chiar, când ţi se termină visul, de ce înghiţi şi taci?"

Octav Bibere

Dedublare, M. Sorescu

(Sursa foto: internet)

Noaptea cineva umblă cu hainele mele
Şi mi le poartă.
Dimineaţă observ pe pantofi noroi proaspăt,
Cine-o fi semănând la umblet cu mine?

De la o vreme a început
Să-mi îmbrace şi gândurile,
Când mă trezesc nu le mai găsesc niciodată
Unde le-am pus.

Sunt uzate,obosite,cu cearcăne
În jurul ochilor.
Se cunoaşte că cineva a gândit cu ele
Toată noaptea.

Cine s-o fi potrivind la suflet
Cu mine?!

(Dedublare, M. Sorescu)

N-am sa va spun pe cine aștept, dar aștept....

(Sursa foto: internet)

”N-am sa va spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc.
Când bate vântul peste deltă, trestiile
Lin se leagănă, vii se leagănă, vii foșnesc.

N-am sa va spun pe cine aștept, dar aștept.
Inima n-are aripi, dar deseori zboară.
Toate cântecele lumii, toate, s-o știți,
Încap într-un flaut, într-o vioara.”

Zaharia Stancu

Cum poţi să curgi în loc de sânge oameni???

(Sursa foto:internet)

Eu nu am văzut lume mai frumoasă ca a lui... Oare cum pot să îţi curgă oamenii prin sânge? Sau cum poţi să curgi în loc de sânge oameni???

Sonet CXVI - W. Shakespeare

(Sursa: internet)

Nu-i între inimi vreun zăgaz înalt
Spre-a le opri. Iubirea nu-i iubire
De-şi schimbă focul după celălalt,
Fugară ca fugarul în neştire;
O,nu ! iubirea-i far nezguduit
Ce străjuieşte-n pîclă şi-n furtună,
O stea ce-ndrumă năvi necontenit
Şi care nu se-ntîmplă să apună.
Iubirea nu-i paiaţa Vremii . Ci
O floare dată coasei ei ce-o curmă.
Dar nu păleşte-abia ce-mboboci,
Ea neschimbată şade pîn’ la urmă.
Şi dacă versu-mi minte şi-i greşit
Nimic n-am scris , şi nimeni n-a iubit

Cântec de dragoste -Rainer Maria Rilke

Cum sǎ-mi împiedic sufletul
sǎ nu-l ajungǎ cutremurat pe-al tǎu ?
Cum sǎ-l înalţ deasupra ta
spre alte lucruri, altundeva ?
O, cum, cum l-aş aduna
lângǎ ceva pierdut în întuneric,
într-un ungher tǎcut, strǎin, nefremǎtând,
ce nu se-ndepǎrteazǎ
când adâncurile-ţi lunecǎ departe, unduind.
Ci tot ce ne-nfioarǎ, pe tine şi pe mine,
ne împreunǎ totuşi aşa cum un arcuş
din douǎ strune doar un sunet scoate.
Pe ce vioarǎ suntem înstrunaţi ?
Şi ce artist ne ţine-n mâna lui,
cântec cum altul nu-i ?