Citate în imagini

Te voi găsi, oriunde ai fi!

 

Te voi găsi, oriunde ai fi! Inimile noastre nu cunosc depărtări! ~ - Ramona-Sandrina 

Eu sunt aici și te aștept...

Cadoul de Crăciun

(Sursa foto: internet)

Azi, după multă, multă vreme m-am gândit să stau cu mine. M-am luat de mână şi m-am întors demult în timp. Ca şi cum aş întoarce cheia la un ceasornic. Dar, nu m-am întors singură. Am luat cu mine şi oamenii dragi pe care viaţa mi i-a dăruit în cele mai neaşteptate, dar binecuvântate momente şi feluri.

M-am aşezat pe patul din casa bunicilor şi am stat aşa... privindu-i din nou cu ochii amintirilor şi al copilului mare. Bunica frământa cozonacii încet şi colinda, iar bunicul stătea pe marginea patului fumând Mărăşeşti. Cu siguranţă, acolo m-am simţit cea mai iubită fiinţă de pe faţa pământului. Cea mai iubită, dar şi cea mai preţuită. Acolo îmi era linişte şi bine. Ştiam că nimeni şi nimic nu putea să se atingă de sufletul meu, iar lacrimile treceau ca prin minune când bunica îmi zâmbea. De aceea, mereu mă întorc la ei şi când mi-e bine în viaţă şi când mi-e trist.

Apoi, cu ei în privire şi cu liniştea aceea în suflet...am dat timpul în faţă. Am revăzut întâmplări şi oameni. Bune şi rele. Fiecare persoană a avut ceva de adăugat la ceea ce sunt eu acum. De la unii am învăţat să depăşesc momente de neimaginat, tocmai pentru că mi-au împins durerea şi dezamăgirea în punctul maxim. Am învăţat să merg înainte şi să nu mă împotmolesc. Am învăţat că merit acei paşi! Am învăţat să le spun şi altora că nimeni nu merită să rămână unde nu simte să se afle! Nimeni nu merită să fie tratat cu răceală, ignoranţă, nesimţire şi nimeni nu ar trebui să se lase tratat astfel. Fiecare om trebuie să înveţe că oamenii sunt asemei unor case. Le locuim atâta timp cât suntem bine primiţi în ele. Apoi, plecăm. În urma noastră rămân amintirile noastre care pot fi lecţii. Caiete deschise despre oameni scrise cu oameni. Unii, au puterea să le răsfoiască şi să vadă unde au greşit. Alţii, nu! Totuşi, indiferent de lecţiile şi greutăţile pe care le întâmpinăm în viaţă, nu ar trebui niciodată să uităm omenia din inimile noastre şi capacitatea de a dărui iubire, afecţiune, căldură! Dragostea este cheia universală cu care putem deschide şi închide toate uşile şi putem transforma vieţi! De aceea, nu ar trebui să o folosim decât dacă simţim cu adevăart asta, iar gestul să fie unul sincer, dezinvolt şi din tot sufletul!

Eu...mi-am învăţat lecţia cu mulţi ani în urmă. Poate nu am învăţat-o nici atunci foarte bine, deoarece am mai greşit între timp. Am făcut cele mai neobişnuite alegeri în viaţă. Nu le regret, dar chiar şi pe mine mă uimesc uneori. Am ratat şanse, am lăsat unii oameni să mă trateze ca şi cum eu nu aş fi fost de faţă, m-am lăsat folosită şi tratată cu superficialitate. M-am lăsat neiubită şi singură. Nu mi-am dăruit prea multe. 

Într-o zi însă, un prieten m-a întrebat..."Ai dăruit mereu tuturor bucăţi din tine, dar ţie, ţie ce ţi-ai dăruit? Tu ce îţi doreşti defapt pentru tine? Ca femeie, tu ce ţi-ai dăruit?". 

Ştiam răspunsul. Răspunsul la această întrebare îl am în inima mea de când sunt eu. Poate chiar dinainte de a mă naşte. Totuşi...m-am trezit uitându-mă în gol şi în mine cu o oarecare fericire şi cu o oarecare tristeţe.

Cadoul meu nu a apărut. M-a lăsat să zbor fără el. Căutându-l mereu peste tot. În toate și toți. Şi totuşi, au fost zboruri alături de alţi bărbaţi şi așa zise iubiri. Frânte. Şi zborurile şi iubirile. Era normal să fie aşa. Asta se întâmplă când foloseşti cheia iubirii fără să crezi cu adevărat în miracolul ei. Dar au fost. Până în ziua în care am hotărât să îmi închid aripile în mine pentru totdeauna. Nu avea nici un rost să caut ceea ce nu putea fi în alţi oameni. Din acea zi, am hotărât doar să umblu. Să cred că va veni. Că îl voi găsi. Că va fi să fie!!!

"A renunţa la ceva din lume sau din tine pentru persoana iubită nu înseamnă sacrificu ci…regăsirea de sine sau libertatea de a te dărui."...aşa am simţit eu...dăruindu-mă în continuare oamenilor în speranţa că undeva, cândva îl voi găsi pe el.

Am scris, am lansat o carte de poezii, am finalizat o carte de poveşti pentru copii şi lucrez la câteva romane. Am cunoscut oameni minunaţi în drumul meu, fără de care viaţa mea ar fi fost cu siguranţă banală, tristă şi extrem de rece şi goală. Prietenii, nu sunt altceva decât îngeri fără aripi, de aceea, uneori îi recunoaştem doar după şoapta pasului lor în sufletul nostru! Prietenele mele...sunt cu siguranţă cele mai minunate cadouri din viaţa mea ca prieteni! Sunt fiinţe minunate, fără seamăn. Sunt, aşa cum a spus dragul meu...familia mea!

Şi, totuşi, întrebarea prietenului meu m-a urmărit mereu. Mi-am dat seama că m-am oferit în toate felurile oamenilor...prin fapte, cuvinte, zâmbete, dar niciodată mie nu mi-am păstrat foarte multe speranţe. Erau tot mai puţine. Tot mai departe. Mă gândeam doar la faptul că într-o zi, cadoul meu îmi va pune strălucirea luminiţelor în priviri, îmi va dărui căldura acestei sărbători în suflet, îmi va aşeza betele de fericire în păr, îmi va aprinde artificii pe buze şi îmi va colinda încet în suflet...cu toată dragostea lui frumoasă, aşa cum nimeni nu o va face vreodată.

Şi poate totuși, într-o zi neaşteptată, viaţa îmi va dărui cadoul minunat! Poate într-o zi însă, viaţa îmi va aşeza sub ramură de suflet iubirea, seninul, liniştea şi rotundul. Atunci, voi lua acest gest firesc ca pe un miracol. Tu, omul de la capătul tuturor gândurilor mele, ai fost praful meu magic mereu...fără de care nu aş fi putut nici să respir...

 "Ajunul Crăciunului pentru mine este  o perioadă ce trebuie preţuită, care nu poate fi mereu alături de mine, dar sentimentele pe care mi le dă pot dura o veşnicie. Spiritul Crăciunului îl regăsim în felul în care alegem să trăim. El nu stă doar în cadouri, în mese îmbelşugate ci în ceea ce dăruim! Crăciunul este dragostea şi timpul pe care îl oferim celor dragi nouă arătându-le astfel că ne pasă!"...

Cadoul meu are miresme de mere coapte şi vraja veşnică a unei iubiri adevărate...singurul care a putut naşte din sufletul său o femeie fericită şi iubită până în măduva sufletului!

Sub bradul meu se vor aduna toate şi lângă el destule persoane. Am să-i număr pe toţi în gând cu bucurie şi am să mă fericesc de fiecare în parte, mai ales de Gărgăriţa mea. Am să-i culeg în priviri ca să nu pierd clipele niciodată. Niciuna. Cadoul meu va fi şi el acolo. Mereu. Până la capătul capătului şi mai departe. Cadoul meu este un cadou în fiecare clipă a vieţii mele. Nu poate fi împachetat. Nu poate fi despachetat. El...este doar şi atât! Şi îl iubesc nespus...

TE IUBESC!

scenariu cu tine, cu zăpadă şi vise...

ninge. inima mea stă pe marginea unei ferestre şi uită să bată. totul pare asemeni unui vis. un vis pe care l-am mai avut. se repetă. se repetă şi se face că eu dansez singură. nu ştiu unde. afară ninge. peste mine ninge. parcă ar ninge şi peste sufletul meu, pentru că îl simt tremurând. nu de frig. tremură de tine. cad fulgi. întind palma şi ei îmi intră sub piele. undeva, din mijlocul zăpezii se aud paşi. zăpada plânge sub ei sau râde. nu ştiu, cred că defapt plânge şi râde. paşii se opresc în faţa mea. nu văd decât urme în zăpadă. urme de paşi. paşi cu inimă, pentru că aud un ritm cunoscut. alături de paşi nişte puncte mici. cercuri de apă se formează în zăpadă. parcă ar ploua în jurul paşilor. sau parcă ar plânge. se aude doar cum tace zăpada. începe să se audă vântul. sau poate nici acesta nu e vânt. e o şoaptă. o chemare. sau doar o părere. clipesc şi mă răsucesc. fac o piruetă. mâna dreaptă o las încet pe lângă mine şi fac un semicerc spre dreapta. aşa se face la balet. aşa se face când înveţi să dansezi cu tine. mă opresc. parcă zăpada ar avea ochi. sau nu, nu zăpada. aerul. respir încet. nu pot altfel. închid ochii şi las obrazul să-mi atingă umărul. fac un cerc cu mâinile şi dansez. deschid ochii puţin. zăpada se mişcă. de jos în sus se ridică lacrimi. şoaptele se mişcă şi ele între braţele mele. uneori aş vrea să le înţeleg. nu e nevoie. simt doar cum braţele mele nu mai sunt singure. un tremur îmi coboară pe şira spinării. peste mâini. peste gât. ochii mi-au învăţat a nu ştiu câta oară să plângă singuri. ei nu ţipă. doar privesc cald către golul acela în care uneori locuieşte o tresărire. încă un pas. mai aproape. zăpada prinde contur. cred că mă ştie pe de rost pentru că are ochii tăi. ştie chiar să zâmbească la fel ca şi tine. i-am atins obrazul. s-a încălzit. ochii au strălucit preţ de o clipă apoi, paşi. undeva din mijlocul braţelor mele se aud paşi. conturul s-a topit. obrazul meu coboară cuminte din nou pe umăr. afară ninge. peste mine ninge. parcă ar ninge şi peste sufletul meu, pentru că îl simt tremurând. nu de frig. tremură de tine. cad fulgi. trupul meu îmi ridică umerii în sus, apoi îi lasă în jos. ştiai? sufletele oftează uneori fără noi. e o şoaptă. o chemare. sau doar o părere. clipesc şi mă răsucesc în mine ca un cuţit de dor. unde îmi eşti dragostea mea? sub ce ceruri îţi porţi zâmbetul şi privirea? oare viaţa pedepseşte atât de mult lipsa de decizie? am fost confuza. mi-a fost teama de atata iubire. sunt un copil care te iubește nebuneşte. sunt doar un copil...plin de teamă şi de tine.

De ce nu întinzi mâna iubite? Știu că ești în preajmă...Te simt! Te aud! Aud cum respiri înfundat de dor. Cum vrei să mă atingi, să mă iei în brațe, să alergăm ca doi copii, să ne sărutăm... Sunt aici...știi asta! Întinde-mi mâna iubite! Îți promit că va fi bine! Te iubesc...

(scenariu cu tine, cu zăpadă şi vise - Ramona-Sandrina)

Ne plăcea un text de a lui Radu Constantinescu. Ăla cu peștișorul.

Toate zilele treceau mai frumos. Și serile. Erai prin preajmă. Vorbeam de toate. Râdeam. Glumeam. Desenam forme diverse și le dădeam drumul pe cer. Povesteam. Ne plăcea luna și poezia. Muzica. Textele frumoase. Făceam schimb de ele. În fiecare dimineață găseam câte unul și găseai câte unul. Ne plăcea un text de a lui Radu Constantinescu. Ăla cu peștișorul. Mie îmi plăcea ideea că învață română și îl hrănesc. Apoi, ai plecat. Mă întreb, dacă va mai învăța română. Dacă plantele nu se vor usca și dacă tu o să îți amintești să zâmbești, să mănânci, să nu tragi de tine peste program mereu...Cine te mai acoperă cu gândul și îți murmură de noapte bună? Da...știu, nu acestea sunt cele mai importante. Pe astea le știi și singur. Trebuie. Ești bărbat, iar bărbații sunt puternici. Era important doar faptul că eram acolo. Încă sunt. Voi fi. Eu nu am să plec niciodată. Îți amintești ce spuneam? În iubire...nu se abandonează! În iubire te înfingi cu sufletul în cer și aștepți. Rabzi! Înduri! Într-un final...peste toate aceste mări de tristețe, de așteptări, de lacrimi, de dor...vei răsări din nou. Trebuie! Știu! Simt asta! Sunt sufletul tău...îți amintești? Și...nu te las de mână!!! Mi-e dor însă...Sfâșietor de dor!!! - Ramona-Sandrina

Iubirea mea ascunsă...

 Voi inventa un mod de a trăi fără tine! Voi trăi iubindu-te mereu! Iubirea se naște, trăiește, există și moare doar dacă noi o ucidem în noi! Eu o voi trăi! Te voi trăi până la ultima picătură! Și jur! Jur că te voi plânge noapte de noapte! Voi adormi cu lacrimile pe obraji! Jur că te voi zâmbi! Voi adormi cu zâmbetul pe buze! Jur că voi alerga cu tine de mână prin viață! Voi râde! Îți voi citi povești, voi sta cu capul în brațele tale și te voi privi! Ne vom bate cu perne și vom face dragoste! ne vom ține de mâini iubite...chiar și dacă nu vom mai ști unul de altul. Ele se vor găsi mereu! Inima mea simte mereu inima ta! În mine bat două inimi, iar una e dragostea ta! - Ramona-Sandrina, În căutarea îngerului pierdut (Dialoguri cu un înger)

Tu ești magia mea! Atâta timp cât te am în inima mea...o eternitate!

(Sursa: internet)

"Cand te temi ca magia ar putea sa dispara, nu uita... Caram in spatele nostru munti de iubire... (N.A)"

În spate nu...în inimă ! Când gerul și viscolul din afara ei m-au cuprins, mi-am amintit că nimic nu mă va putea îngheța vreodată. Nimic nu mă va putea doborî. Nimic nu mă va putea face să renunț la ceea ce pot deveni. Am în inima mea toată vraja necesară pentru a fi invincibilă: copiii mei, pe Didi, Deea, Luci și sufletul meu pereche! Îi am pe toți culcușiți în sufletul și inima mea. Mi-o încălzesc și mi-o țin mereu vie, pregătită de o nouă bătaie, chiar dacă nu întotdeauna sunetul ei este cel așteptat! Voi învăța să trăiesc și cu acest ritm sacadat de dor de tine. Într-o zi...va deveni cel bun! Până atunci, inima mea va fi resuscitată cu dragoste de cei ce mă iubesc și va resuscita cu dragoste pe cei pe care îi iubesc! Nu am să uit! Tu ești magia mea! Atâta timp cât te am în inima mea...o eternitate! - Ramona-Sandrina

Suflețelllllllllllllllllllllllllllllll.....!!!!!

 

Suflețellllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllll...............!!!!!!!!

Eu sunt aici, închisă in cercul timpului

"Eu sunt aici, închis in cercul timpului,
Sunt mut şi surd,
Te caut disperat, închis în spaţiul umbrei,
De destin. - M. Trifu"

(Sursa: internet)

învelită în numele tău.....

în lipsa ta, caut, adun și strig cuvintele
le alin și le alint pe litere
din dor de tine
te caut printre ele ca o nebună
în loc de lumânare
mi-am dat foc sufletului
și te chem
te chem

noaptea, mă așez în pat și trag
durerea peste mine
șoptindu-te
ea mă ia în brațe și în locul tău
se potrivește perfect
peste inima mea
anghină
când nu mai îmi simt sufletul
mă acopăr în cuvinte
le transform în
brațele tale

numai așa, dimineața
mai poate aduce o altă zi
când se vor sfârși literele
eu nu am să mă mai trezesc
mă vor găsi cocoșii dimineților
învelită în numele tău
zâmbind

(învelită în numele tău - Ramona-Sandrina)

ai întomnat cu mine atât de curând...

bate vântul prin mine iubite,
despuindu-mi sufletul de orice nădejde de bine
ai întomnat cu mine atât de curând încât
nu am avut vreme nici măcar să îmi acopăr inima
cu o speranţă sau un vis de care să mă agaţ
în lipsa ta de-o viaţă
m-ai înfierat în tăceri adânci ca nişte ghilotine
desufleţindu-mă de tot şi toate în care nu îmi vei fi
ai întomnat cu mine atât de curând încât
nu am avut vreme nici măcar să mă îngrop aşteptând
iernile grele ce îmi vor spulbera inima
ca şi cum, eu nu aş fi acolo,
ca şi cum ea nu ar fi în mine,
şi nu ştiu cum să o fac să nu mai bată cu tine deşi,
o tot aud cum se frânge os sub paşii tăcerii,
dar nu mai moare
nu mai moare
mă bântuie ca un lup ce sfâşie luna urlându-te!

bate vântul prin mine iubite,
despuindu-mi sufletul de orice nădejde de bine
ai întomnat cu mine atât de curând


(ai întomnat cu mine atât de curând... - Ramona-Sandrina)

Iubite, între tine şi mine Rămânem de-a pururea noi

Sunt munţi între mine şi tine
Şi ceaţă, şi tulbure câmp
Plantaţii de cumpeni absurde
Şi dansuri greoaie de plumb

Şi chiar de n-ar fi toate-acestea
Noi tot nu am fi fericiţi
Zadarnic uzezi telegraful
Şi semnele dulci îmi trimiţi

Că sunt între tine şi mine
Nu numai toţi munţii, cum nu
Ci eu mă opun ţie însuţi
Şi eşti împotrivă şi tu

Pierdută la marginea toamnei
Abia mai tresar în ecou
Veni-vor adânc să mă-ngroape
Ninsorile anului nou

Sunt munţi între mine şi tine
Şi cred că nu-i cale-napoi
Iubite, între tine şi mine
Rămânem de-a pururea noi

Ninsoarea ne-a învins...

Îți voi respecta alegerea, dar te voi iubi nesperat și te voi aștepta...

 (Sursa: internet)

Când ai apărut în viața mea, nu aș fi crezut că toată acea minunăție era posibilă. În fiecare zi mă miram și mă bucuram. Trăiam clipa. E drept că nu așteptam nimic. Nu aștept. De aceea îți voi respecta alegerea, dar te voi iubi nesperat și te voi aștepta. Dacă nu mai vrei să știi nimic de mine, așa să fie. Mă voi transforma într-un vid plin de întrebări, de tristețe și o imensă iubire. Faptul că tu ai plecat, nu înseamnă că eu te voi uita. Nu ar fi rău, doar că e imposbil. Nu poți uita ceva ce te alcătuiește și iubești cu toată ființa și sufletul tău. Nu îți poți nega inima și sufletul. Tu ești și vei fi mereu sufletul meu! Acel Suflețel. Și te voi căuta mereu. În aer, in apă, în cer, pe pământ, în frunze, în ploi, în soare, în veri, în ierni, în fiecare om, în fiecare clipă, în amintiri și viitor, în mine. Poate într-o zi, te voi regăsi! Cu tine am zburat, am râs, am plâns, m-am bucurat cum niciodată nu am făcut-o și am tresărit de emoție la fiecare literă, la fiecare cuvânt, mângâiere și așteptare. Ai fost rațiunea mea de a aștepta a doua zi cu fericire și emoție! Acum, o aștept din inerție! Dacă  am zburat, am râs, am dansat în viață și mi-am permis să sper, să visez...tu ai fost cel care mi-ai dăruit aceste clipe unice, neprețuite și eterne în sufletul meu. Dacă am trăit frumos, tu ai transformat vița mea banală într-o auroră boreală. Poate doar de câteva clipe, dar pe care nu o uiți niciodată! Mi-e dor să nu mai îmi fie dor de tine...ar înseamna că ai fi din nou aici. În sufletul meu ai intrat demult. Eu nu am nici ușă, nici ferestre ca să te las să zbori de acolo. Fără de tine în mine...fie și ca o simplă amintire...aș muri! Și nu vreau... Vreau să te iau de mână cu mine peste tot în viața și în moartea mea. Vei fi martorul vieții, iubirii și morții mele! Mă vei resuscita de fiecare dată și vei afla într-o zi că ai fost singurul preț al trăirii mele! Te iubesc, oriunde mi-ai fi...să nu uiți, îngerul meu drag! Dagă, dagă...

Dacă-am să te chem Dă-mi măcar un semn Fie şi-un blestem

Spune-mi ceva

Dacă-am să te chem
Dă-mi măcar un semn
Fie şi-un blestem
Din partea ta.
Totuşi nu ştiu cum
Pentru-atâta drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva.

În noaptea despărţirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi în doi,
În ochi mă bate viscolul câinesc
Şi am venit să-ţi spun că te iubesc.

Probabil drumul meu va duce-n iad
Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad
Şi iar adorm şi iar mi-e dat un vis
Că biata cifră doi s-a sinucis.

Şi de atâta viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor,
Că tineri am intrat şi cu ce rost
Şi ce bătrâni ieşim din tot ce-a fost.

Nici aripile zboruri nu mai pot,
E numai despărţire peste tot
Şi se aude că va fi mai greu
Decât vom fi departe tu şi eu.

Dar nu pentru a-ţi spune că e rău
Am dat cu bulgări mari în geamul tău,
Ci ca să ştii, în viscolul câinesc,
Că plec şi mor şi plâng şi te iubesc.

Şi vreau să-ţi dau cu acte înapoi
Dezastrul împărţirilor la doi,
Ca să-nţelegi şi tu ce-i cuplul frânt
Şi cum e să fii singur pe pământ.

În căutarea sufletului pierdut

(Sursa: internet)

"Probabil că un suflet pereche adevărat e cea mai importantă persoană pe care ți-e dat să o întâlnești în viață, pentru că îți dărâmă toate prejudecățile și te obligă să te trezești. - Elizabeth Gilbert - Eat, Pray, Love)"

"Aceasta este ceea ce numim dragoste. Atunci cand esti iubit , poti sa faci orice in creatie. Cand esti iubit , nu ai nevoie sa intelegi ce se intampla , pentru ca totul are loc in tine. - Paulo Coehlo – “Alchimistul”"

"Pe parcursul vieţii întâlneşti o persoană care nu este ca cealaltă, cu care ai putea sa vorbeşti ore în şir, fară să te plictiseşti niciodată, căreia ai putea sa-i spui totul fără să te judece. Această persoană este sufletul tău pereche, cel mai bun prieten. Să nu-l laşi să plece NICIODATĂ.."

Ce te faci atunci când asta nu îți stă în putință, iar el alege să plece? Vă spun eu! Mori! Devii un om care pornește la drum prin viață rupt, frânt și înjumătățit și tot ce poate face este să caute peste tot în jur un cuvânbt, un gest, un zâmbet...ceva care să îi fie sau să îi pară cât de cât familiar...să îi amintească, să poată să se agațe de ceva să nu cadă în hăul disperării! Devii un om care se caută pe sine. Care își caută cealaltă parte de suflet fără de care va sângera continuu. Și toate astea, trebuie să le facă ... cu demnitate și speranță până la capăt! Un om pe jumătate viu, pe jumătate mort, care trebuie să trăiască pentru cea mai mare iubire! - Ramona-Sandrina

Am să mă învelesc din nou în câteva vise și am să țin de ele cu sufletul...

Am să mă învelesc din nou în câteva vise și am să țin de ele cu sufletul. Am să mă îngrop în ele până nu voi mai simți golul cu tine. Poate voi amorți iubitule... Poate voi amorți. Poate inima asta nu va mai plânge așa. Poate amintirea privirii tale se va fi băgat deja sub piele, în carne, în sânge să nu te mai caut așa de nebună peste tot. Mi-ai spus că vei fi mereu cu mine. Că vei fi mereu în inima mea. Știi tu ce e acum în ea? Întuneric, frig, teamă și plâns. Durere și întrebări. Nici îngerii nu îi mai găsesc. Nici nu îi mai vreau. Nu mai vreau nimic. Nimic. Vreau doar să dorm și să mă trezesc când voi fi uitat durerea asta. Atât. Dar nu am să o uit pentru că în ea e atât, atât de multă iubire!!!!! Și tu! Iar să nu te mai iubesc nu știu. Nu vreau! Am să mă învelesc din nou în câteva vise și am să țin de ele cu sufletul. - Ramona-Sandrina



Noapte bună, tuturor..

Și îți voi scrie. Toată viața mea. Zi de zi!

Îmi amintesc și acum iubitul meu cum mi-ai spus:

"Am fost mereu în preajma ta, doar că mi-am ținut respirația ca tu să poți fi fericită!"

Nu înțelegi? Nu înțelegi...De respirat voi respira mereu, doar că nu aerul meu. Aerul meu ești tu! Ca să pot respira, va trebui să mă gândesc că undeva, acolo, tu mă respiri pe mine în continuare. Și mă duci în suflet. Doar așa, ca sufletul tău să trăiască, voi supraviețui și eu. Voi găsi eu o cale. Una care să mă țină mereu lângă tine, oriunde îmi vei fi! Și îți voi scrie. Toată viața mea. Zi de zi! Când nu vei mai primi răvașe de la mine să știi că îți voi scrie din cer sărutându-te cu picături de ploaie! Apoi, te voi aștepta să ne trăim împreună eternitatea noastră, așa cum mi-ai promis! - Ramona-Sandrina

tristeți...

NU! Sunt! Nu cad! Dar tu nu mă vezi... Nu-ți mai pot ține mâna...Aș vrea să îți întind brațele, dar ești prea sus, iar eu prea jos...TE IUBESC! ♥ ~ ♥