„Între cer și pământ” - Naivul

Te-am visat, dar nu arătai așa cum te știam eu. Aveai tot trupul alcătuit din licurici! Mii de licurici! Nu puteam să-mi dau seama dacă îți stau lipiți de piele sau adunați în jurul inimii tale. Căutau căldură.
Ai văzut că te privesc mirat și ai zis:
-Da, sunt licurici! Mi i-am prins să nu mă rătăcești prin noapte!
Nu știam dacă să mă bucur sau nu. Mă întrebam de ce ai fi crezut tu că aș fi putut să te pierd. Nu te cunosc doar după chip, îți știu sufletul și l-aș putea recunoaște în orice alt trup. Și acum, așa cum ești, cum aș fi putut să te mai sărut?
Ai râs și râsul tău ți-a zguduit pieptul desprinzând miile de licurici de pe pielea ta. Doar doi au mai rămas prinși de irișii tăi cu două lacrimi de fericire.

„Între cer și pământ” - Naivul

 (Sursa: „Între cer și pământ” - Naivul)