Sunt deja ani de când m-am pierdut în lanul
acela cu oameni şi...pare că nu mă mai găsesc. Oricât de bine ar fi.
Oricât de linişte.Tot caut. Tot încerc să adun piesele la locul lor.
Mereu ceva nu se potriveşte. Mereu apare ceva neaşteptat şi
îmi dă lumea peste cap. Mă obligă mereu să mă redefinesc. Să mă
rescriu. Parcă nu ar fi şi aşa totul complicat. Dar eu ascult. Şi mă
rescriu precum copiii aceia cuminţi care desenează mereu, mereu alt cer.
Câteodată verde. Câteodată albastru. De o vreme însă m-am revoltat. Nu
mai vreau să iau creioanele şi să rescriu cuminte. Vreau să rescriu aşa
cum simt eu. Bun, rău! Sunt un amalgam cu oameni şi uneori mă doare, dar
asta e! Vreau să doară! Vreau să mă dori tu... E o combinaţie perfectă
pentru a trăi frumos! Simţi...Totuşi, într-o zi am să cresc mare. Chiar
am să cresc. Atunci, voi face un puzzle perfect. Mă voi plictisi de asta
şi voi rescrie. Viaţa nu e perfectă! E frumoasă cum e...numai să ştii
să trăieşti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu