Mă simt ca o frunză roasă prin găurile căreia intră fâşii de lumină cu tine. Din când în când. Pe la răsăritul gândului. Înainte să mi se facă sufletul prea greu. Aş vrea uneori să adorm. Să nu mai simt. Să mă trezesc ori cu tine, ori fără. Ce frunză! - Ramona-Sandrina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu