Gânduri frânturi...

Nu şiu cum să articulez cuvintele corect. Mereu mă opresc cu ele în faţa ta. Sunt timide. Speriate. Încurcate. Neputincioase. Copilăreşti.Nu ştiu cum să te privesc corect. Privirea mea te ocoleşte. Te îmbrăţişează. Te alungă. Te cheamă. Se poticneşte. Se împiedică în privirea ta. Se scufundă. Te-am luat în privirea mea însă pentru totdeauna. Îmi vei ajunge pentru eternitate, dar mi-e teamă să nu dureze eternitatea o eternitate fără tine!!!! Nu ştiu cum să respir corect! Nu ştiu cum să mai respir corect. Tot aerul meu eşti tu. Nu mai am aer. Nu mai am aer!!! Nu mai am... Aş vrea...să mă evapor, dar inima mea nu mă lasă. În ea locuieşti tu, iar ea vrea să bată până la infinit cu tine. Cine sunt eu să o opresc? Bate, inima mea...bate! Doamne???! Doamneee!!!