30 iunie 2013

Monolog în doi - fragment

(Sursa foto: internet)

- Iubitule, oare cum aș putea sa descriu eu iubirea?
- Ca pe o nemărginire!
- Dar eu vreau să o mărginesc! Să o adun într-un loc! Ca pe un glob de cristal!
- Știi ce văd eu în el acum iubita mea?
- Nu, ce vezi iubitule?
- Pe tine!
- Unde mă vezi? Aș vrea și eu un astfel de glob!

Ochii lui sclipiră a ea. Mâna îi căzu încet peste creștetul ei. O trase lângă pieptul lui și își lăsă chipul să se piardă în părul ei lung și mătăsos. O înveli încet în brațele lui și șopti:

- Globul meu este inima mea! Iar în ea, oricum și oricum m-aș uita, te văd doar pe tine! Ești peste tot! În fiecare bătaie a ei îmi dansezi în sânge! Cu fiecare bătaie a ei mă faci mai viu! te iubesc, draga mea!
- Iubitule?
- Da, iubita mea!
- Inima mea nu va mai muri niciodată, iar sângele meu se va transforma în stele peste cerul iubirii noastre! Și am să mă rog mereu!
- Pentru ce iubita mea?
- Să mă nasc mereu în inima ta și tu în inima mea! Te iubesc!

Undeva, cerul a respirat câteva stele. Lumea stătea în loc. Între ei doi nu era loc de nimic decât de ei. O îmbrățișare a sufletelor, iar între ele...nemărginirea! - Paul&Ramona-Sandrina, Monolog în doi

29 iunie 2013

La mulţi ani, Paul!



Astazi este ziua de Sf. Petru si Pavel, de aceea, m-am gandit sa ii uram impreuna lui Paul tot ce este mai frumos si mai fericit! Eu...am inceput prima, iar acum, va astept pe voi cei dragi :). Paul ne-a daruit...Paul ne daruieste... E randul nostru, nu e asa?

La multi ani tuturor celor care azi isi serbeaza ziua de nume!
Cuvintele m-au ajutat de cand ma stiu. Am alergat printre ele ca printr-un lan de flori mereu proaspete. Am zburat alaturi de ele si am adormit alaturi de ele ca intr-un cuib de linisti. Mi-au fost de toate in clipe de restriste. Nord si sud. Acum insa...tac. Desi intre noi cuvintele mereu se tes, se tin de mana si se rostesc frumos...acum, nu stiu ce sa iti doresc dragul meu Paul... Este ca si cum m-as fi aruncat intr-un ocean de cuvinte si in valtoarea acelor emotii nu gasesc calea de a le lega. Un roi de fluturi peste tot cerul. Si...cred ca am gasit calea. Cerul. Este o zi sfanta, iar eu am sa amintesc doar o "scrisoare cu lacrimi"...o epistola paulina. Una care este asemeni tie. Plina de daruire, de caldura, bunatate si frumusete umana.

"Întâia Epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. "

Asta esti tu, Paul! Dragoste. Dragostea in cele mai minunate, blande si neasteptate feluri in care ea te poate atinge. Si pentru ea ai suferit, te-ai ridicat si ai mers mai departe. Ai crezut. Ai crezut si mai mult de atat...nu ai incetat niciodata sa o daruiesti. Sa o daruiesti celor bolnavi de ea. Celor saraci de ea. Celor care o asteptau ca pe o paine calda la colt de viata. Vindeci si incalzesti. Iar dragostea te iubeste. Oamenii se lasa atinsi de tine. Nu se tem sa ii privesti pana adanc in suflet. Pentru ca oamenii raniti pot recunoaste asemeni pruncilor caldura unei priviri sincere.

Iti doresc sa nu uiti niciodata cat de frumoasa si darnica este inima ta dragul meu! Sa nu pleci sufletul in fata furtunilor din viata si sa nu uiti ca intotdeauna Dumnezeu ne deschide ferestre nebanuite catre noi, catre fericire si impliniri! Sa nu uiti ca oamenii se straduiesc mereu sa ne arate ca sunt rai, egoisti si lasi, dar defapt ei sunt plini de teama si de iubire neimpartasita. Sa nu uiti sa zambesti, deoarece zambetul este cheia catre sufletele oamenilor si calea ingerilor catre Dumnezeu. Sa stii ca esti un om deosebit chiar daca altii se vor chinui sa iti arate ca nu este asa! Sa nu uiti! Sa nu uiti ca oamenii ca tine au la baza lor o mare dragoste. Dragostea unei mame deosebite. Si...sa nu te schimbi. Imi doresc ca mereu sa pot gasi calea catre sufletul tau bun de unde sa imi iau gura de aer curat si lectia de cuviinta sufleteasca.

Sa zbori! Sa fii fericit! Sa fii iubit si sa iubesti... Sa ai o viata plina de bucurii. O poveste frumoasa scrisa intre copertile sufletului tau pe care mereu, mereu, sa o recitesti cu emotie alaturi de cei dragi...dragul meu!

La multi ani, de SF. Petru si Pavel! La multi ani, Paul!

28 iunie 2013

Dialoguri cu un înger


O să ne continuăm drumul în ziua aceasta...aşa. Obosiţi, miraţi, întrebători, plini de visare. Rutina nu mai e aceeiaşi, deşi ne cufundăm în alergătură, oameni, scene, hârtii, litere, până în dinţi pentru a vedea dacă totuşi s-a schimbat ceva cu adevărat. Poate doar un gând. Sau un gest. Un zâmbet. Un colţ de mare sau un muşchi de copac. Sau poate e doar visare cu sufletul larg deschis în care pescăruşii fac picaje ţipând a singurătate. Cine ştie? Dar azi, merge înainte. Canicula e aceeiaşi. Sau poate frigul. Nu şi inima. Ea învaţă din nou alfabetul. Sau poate doar reia unul demult, demult ştiut. Doar de noi. Doar de şoaptele noastre. De intimitatea noastră. Aştept însă seara. Atunci nu mai sunt singură. Două inimi care se iubesc şi se caută nu vor fi niciodată prea departe una de alta dacă se află sub acelaşi cer, sub aceeiaşi lună, sub aceeiaşi iubire. Eu azi, mai mult ca oricând, aştept o şoaptă în care să aud un om în sufletul gol... Omul meu. Sufletul meu! Aerul pe care am învăţat să îl respir cuminte, cu şi fără teamă.

Luna este astăzi o scoică :)...nu e aşa? Şi nu e aşa că după ce ne vorbim sub ea, după ce o redefinim şi o colorăm în verde o să dansezi cu mine?

TU...nu el, nu gândul...

Şi ai să îmi aşezi o margaretă de zâmbet în păr? Şi ai să dansezi aşa o viaţă, fără ca inima noastră să uite paşii chiar dacă noi poate uneori îi vom uita rătăcindu-ne printre alte suflete? - Ramona-Sandrina, Dialoguri cu un înger

27 iunie 2013

Monolog în doi - fragment

(Sursa foto: internet)


Iubitul meu, am sa iti povestesc acum despre mine. Am sa te iau de mana si am sa te plimb prin viata mea. Sa ii cunosti toate strazile, toate cotloanele ei de frica si disperare, toate tradarile si bucuriile si mai ales, altarul acela la care ma opream mereu cand eram prea singura in mine. Un altar unde ma asezam la o cafea cu Dumnezeu si ii plangeam in brate intrebandu-l mereu de ce lasa oamenii schiopi de suflete in lume? EL mereu zambea si mereu ma apasa pe suflet amintindu-mi ca uneori in el se aude alt suflet...plangand, razand, cazand, ridicandu-se. In mine mai traia cineva a carui prezenta imi era atat de familiara, dar pe care nu il cunosteam. Ii stiam umbra umerilor, conturul chipului, a mainilor, a bratelor in jurul meu, dar nimic mai mult. Ca visul acela care se repeta la infinit, iar tu stii ca intr-o zi vei invata sa traiesti numai in el si pentru el, deoarece indiferent cata viata este afara...viata ta, toata este acolo! Te voi duce azi pe o strada unde cam pe la sfertul vietii am invatat sa ma prabusesc. Am invatat caderea ca nimeni altcineva. Si singuratatea. Atunci, iubitul meu, in abisul acela adanc si rece, Dumnezeu a suflat de trei ori cate trei cu tine peste mine. M-a resuscitat cu speranta si lumina. Lumina iubirii tale! Deodata nu mi-a mai fost atat de intuneric. Inima mea invata sa bata din nou. Corpul meu a invatat din nou pasii pana la zbor. Emotiile s-au intors precum pasarile calatoare in roiuri de fluturii stravezii. Se aruncau in mine, mureau si se trezeau nimfe de vise si dragoste pentru totdeauna. Si, in ziua aceea, am invatat sa ridic privirea. Era atat de frumos! Atat de multa lumina si culoare. Departe, pe cerul vietii mele se nastea un soare si crestea un cer senin, iar eu ma dezgoleam de toate lui. Nu am putut privi de prima data. Si teama doare. Si nelinistile. Si tacerile dor, iubitul meu! DOR! Dar m-am ridicat sprijinindu-ma de iubirea ta ca de un toiag, un talisman de vreme grea si buna, m-am invesmantat in privirea ta, mi-am pansat toate ranile vietii cu zambetul tau si mi-am asezat credinta si iubirea in suflet cu tine! Nu am alte puncte cardinale in viata si nici alta credinta. Nu vreau alt cer si nici alt soare. Nu vreau sa ma invete nimeni cum danseaza emotiile in suflet si pe sira spinarii cand seara adorame, iar iubitii raman treji. Nu vreau sa invat alte buze a ma rosti si nici ale mele nu vor rosti alt nume decat al tau! Si te-as canta! Si te-as rosti tuturor! Si te-as invata iubirea si pasii. M-as apleca sa ti-i asez la loc daca i-ai schiopata iubite, dar cum sa o fac? Cascada mea de adevar esti tu! IUBIREA mea esti TU! Acum, inchide ochii iubite si lasa-ma sa te invat un prim pas catre mine. Ma vezi cat de a ta sunt? Uneori imi vorbesti de iubire si te ascunzi in tine. Cum sa te gasesc iubite? In spatele carei usi stai? Am sa invat a le deschide pe toate doar da-mi un semn. Un semn ca ti-ai deschis pieptul sa pot intra in inima ta. In a mea...esti de cand s-au creat lumea, ingerii si oamenii. Si, si de nu ai fi, eu am sa ma opresc acum, aici, pe la mijlocul vietii si am sa te astept sa ma urci la cer. La cerul tau! Al nostru...

in inima mea
nu exista alta masura
in inima mea
nu exista alt acord,
iar de Dumnezeu m-ar aruca in lume fara tine
sa mor as vrea
sau sa nu ma amintesc
piatra sa ma fac
turla ce tipa la cer
zi si seara
numele tau
pana cand nu am sa mai fiu nimic
decat primul si ultimul gand
despre tine

26 iunie 2013

Nu vreau sa fiu nimic, daca iubire nu sunt.




Nu vreau să fiu nimic, dacă iubire nu sunt. Și nu vreau langă mine oameni dacă nu sunt în stare a-i iubi. Și nici bogății, dacă nu voi fi iubită și nu voi iubi. Cea mai importantă este iubirea. Restul? Inconsistență fără culoare, fără gust, fără trăire. Până acolo însă, voi trece punți și prăpăstii. Voi cunoaște trădări. Căderi. Disperări. Dar voi spera mereu. Voi spera că undeva la capătul tuturor vei fi tu, această iubire... pentru care a meritat să trăiesc, să mor, să înviu și să merg mereu mai departe! - Ramona-Sandrina, 26 iunie 2013, Răvașe unui negăsit