(Sursa foto: internet)
Gândurile mi se răvăşesc între tâmple asemeni unor frunze – toamna le ştie colora. Între ele sunt distanţe de o lacrimă sau un zâmbet – uneori se reîntorc în iubire lumină. Din cerul visului mi-a căzut o stea. Cădea în sus către nori – ele nu cad decât zburând. Palmele mele uneori ning vise, uneori sunt raze de lună – aburul sufletului prelins pe un gemuleţ mic unde mai stau lipită cu amintirea...şi desenez cu degetul arătător viitorul ascuns în spatele privirii.
Alteori plouă încet şi stingher din podul palmelor – uneori e ceaţă cu miros de vară. Câteodată le întorc şi îmi scald sufletul în ele şi apoi picur şi eu încet, încet. Sub palmele mele...jos...mă oglindesc într-o băltuţă – cercuri, cercuri între pleoape. Nu ştiu dacă este visul sau sufletul meu, dar...poţi să o culegi pe degete – are gust de albastru.
