31 iulie 2013

Oamenii mei frumoşi - "E numai despre incredere. In tine si in ceilalti. Si despre iubire"

(Sursa foto: Micuta Cersetoare)

"Undeva pe o sosea a lumii o femeie isi sprijina capul pe umerii sotului sau care conduce in noapte catre nicaieri. Inchide ochii si adoarme linistita. Un copil de cateva luni face primii pasi din viata. Isi agata degetele minuscule in mana sigura si atenta a mamei lui. In transeele unui razboi civil cativa soldati acopera iesirea celui mai curajos dintre ei. Un batran moare. Inainte de a pleca isi vede pentru ultima data fiul care il strange dureros de tare in brate. E mai putin singur asa. Intr-un restaurant deasupra marii doi gentlemeni isi strang mainile. Nu e nevoie de vreun contract. Doar mainile lor sigure. O gimnasta se arunca intr-un salt infinit si aproape mortal. Paraseste barna sub privirile incremenite ale tribunei. La aterizare antrenorul pandeste cu incordare de leu. Un copil intra pentru prima data in mare impreuna cu tatal lui. Pe Wembley se executa un penalty. Jucatorul inotarce capul speriat catre coechipierii lui. Sunt acolo, langa el. Cu pumnii stransi. O batrana descumpanita ezita sa-si abandoneze casa in flacari. In fata ferestrei sale o mana intinsa o asteapta sa se salveze. Un pilot de formula 1 se urca fara ezitare in bolidul care-l va purta cu peste 300 de kilometri la ora. Undeva pe o sarma intinsa deasupra unei multimi doi acrobati executa un numar mortal. Un caine conduce un orb. Un vultur isi vegheaza puii la primele lor rotocoale. Un chirurg opereaza pe creier intr-o liniste apasatoare. Un pusti de cinspe' ani se arunca pe spate si priveste cerul in cadere. Bungee jumping. Un rockstar pluteste pe multime. Doi alpinisti se sprijina unul pe altul impotriva gravitatiei. Un betiv salveaza un copil de la inec. Un jucator de snooker loveste simplu, sigur, fara sa ezite. O soprana se lanseaza in cea mai grea acuta a vietii sale. Mii de oameni se cununa in bisericile lumii. Un om lovit de soarta se roaga lui Dumnezeu. Un parasutist deschide in ultimul moment.


E numai despre incredere. In tine si in ceilalti. Si despre iubire. - Tudor Chirila"

aer


între noi doi, aer
aer care tace,
aer care explodează,
aer care aleargă,
aer care stă,
aer care ascultă,
aer care şopteşte,
aer care umblă,
aer care se strecoară între noi
valuri,
valuri de emoţii
aer care este viu şi nu ascultă
stă agăţat între două suflete,
între două priviri,
pe buzele noastre tremurânde,
între respiraţia noastră care uită
să mai respire

sărută-mă!
sărută-mă odată iubite
ia-mă!
ia-mă pe buzele tale
amestecă-mă!
amestecă-mă cu tine
iubeşte-mă
iubeşte-mă până în suflet
şi ia-mi aerul!
la ce-mi foloseşte?
eu îl vreau pe al tău
să pot respira corect
cu noi

asta mi-e credinţa

(Sursa foto: internet)

de unde am fost
nu mai vreau să îmi amintesc decât lumina
lumina ta
şi drumul până la noi
frigul din oase şi din suflet
nu mai vreau să îl ştiu
a fost atâta frig în mine iubite
atâta moarte
încât...
numai cu tine poate să mi se încălzească
inima,
numai cu tine mi-e viaţă din nou
şi bine
în iadul din mine, doar tu poţi să îl cobori
pe Dumnezeu
şi să mă împaci cu mine

iubeşte-mă,
asta mi-e credinţa!

Dialoguri cu un înger

(Sursa foto: internet)

Asta este lumea din care eu m-am desprins şi am căzut aici fără să ştiu sau să înţeleg cum. M-am obişnuit însă cu gândul că a trebuit să se întâmple ceva extraordinar ca eu să am un rost şi într-o astfel de viaţă şi societate care nu mă reprezintă defel. Dacă nu ar fi fost dragostea mea atât de mare, cred cu siguranţă că m-aş fi pierdut şi nu m-aş mai fi găsit niciodată între aceşti oameni pe care nu îi recunosc deloc în gesturile lor grăbite care uită orice intenţie de sensibilitate şi duioşie umană. Sunt convinsă că iubitul meu a fost cel care m-a salvat de la notorietatea de a fi şi eu un astfel de om şi mi-a dat sens într-o lume fără nici unul exact! Mi-a fost cale într-o viaţă plină de desişuri! Mi-a fost far pe o mare în furtună! Mi-a fost stea polară ca să găsesc întotdeauna un sens şi o direcţie pentru a ajunge la mine şi acasă la iubirea noastră! Cu o astfel de dragoste, acum ştiu. Ştiu că voi putea duce orice viaţă şi orice societate în care mă voi naşte. Fără ea însă, nu am să pot duce nimic. Nici măcar viaţa deoarece sunt convinsă că eu respir doar prin aerul dintre noi. Şi atât. Şi nu am nici cea mai mică teamă. - Ramona-Sandrina, Dialoguri cu un înger

30 iulie 2013

O noapte liniştită...


(Sursa foto: internet)

Visele frumoase, îngerii şi iubirea să vă sărute adânc pe pleoape până în suflet! Pe mâine oamenii mei frumoşi! Şi nu uitaţi...nu aduce ziua ce poate schimba noaptea în inimile noastre! Zâmbiţi...mereu cineva se agaţă de zâmbetul vostru!

O noapte liniştită...

Dialoguri cu un înger

(Sursa foto: internet)

- Poate o inimă să iubească două suflete odată? Fără să aleagă, fără să rupă, fără să doară?
- Poate!
- Credeam că vei spune ca toată lumea iubite! Că...nu!
- Inima mea bate între mine şi tine! Cu noi! Deci poate!
- Dar iubite, eu vroiam să spun...
- Nu spune! Nu spuneai că nu trebuie să aleagă? - Ramona-Sandrina, Dialoguri cu un înger

Time for relax


Fetelorrrrrrrr...ne relaxăm şi nou puţin? O altfel de zumba? ^_^

22 iulie 2013

Fără tine sunt un trup în care nu mai locuieşte nimeni şi nimic!

(Sursa foto: internet)


Când inima ta va tremura, am să o sărut şi am să-i şoptesc: "nu tremura, sunt aici cu tine să te iubesc până la capăt!". Tot ce a fost mai trist şi mai greu în viaţa asta le-am trecut cu tine, dragostea mea! Când peste viaţa mea cădea întunericul precum o eclipsă de suflet, doar privirea ta arunca o rază de lumină pe care o putea întrezări. Urmând-o, ajungeam mereu pe drumul către mine şi puteam să o iau din nou de la capăt. Viaţa mea a început mereu cu tine. Când peste viaţa mea se aşeternea tăcerea groasă ca o pâclă, doar inima ta bătea într-un fel în care dezmorţea totul şi o auzeam. În toată tăcerea, doar ea era sunetul pe care îl puteam auzi. O voi iubi mereu şi te voi iubi nespus pentru că viaţa mea bate cu tine. Fără tine sunt un trup în care nu mai locuieşte nimeni şi nimic!

Cutiuţa cu citate - Oana Pellea





(Sursa foto: internet)

 "Mi-e foarte greu sa traiesc in timpul asta pe care nu eu l-am ales, cu oamenii astia pe care nu eu i-am ales si in lumea asta pe care nu eu am ales-o. Mi-e foarte dor, foarte dor de frumos si de bun. E un dor care doare, doare chiar fizic. Doare pana la lacrimi. Am melancolia unor locuri pe care le-am vazut si care nu sunt pe lumea asta. - Oana Pellea"

frânturi de gând

(Sursa foto: internet)

în fiecare om se naşte o fereastră închisă...
din când în când, evadăm din noi
precum păsările
gândurile o iau la fugă ca nişte animale
speriate de propria umbră
care doar tace
cuţit sub piele

simt
simt acum că mi-ar face plăcere uneori
să mă uit când plec undeva
să nu mă iau cu mine peste tot
nu ştiu de ce, uneori doare
să oftez şi să plâng, iar din mine să nu curgă
nici măcar un cuvânt

aş vrea uneori să îmi fie dor de mine
cum îmi este de tine
să faci cu mâinile mele ceva
să scrii ţinându-mi mâna
cum făcea mama
m-aş încrede mai mult atunci în ele
când m-ai mângâia,
iar când am face dragoste aş şti
că mâinile acelea m-au învăţat cu răbdare îngerească
să mă iubesc

20 iulie 2013

Adrian Păunescu, un spirit viu al frumuseţii umane, iubirii şi al poeziei... Mai cântă-ne Maestre...

(Sursa foto: internet)

Într-o zi ca asta, plină de căldură, de vară, de oameni şi păsări, într-o zi de Sf. Ilie, când toţi ne uităm parcă mai mult înspre cer, într-o zi ca asta s-a născut el, poetul Adrian Păunescu un Măiastru ale peniţei încondeiate în suflet pentru suflete, pe suflete. Nu contează cât de mult a scris. Contează că a atins, iar atingerea sa a schimbat. A fost un strop de culoare care pe alocuri a ridicat curcubee. A fost un strop de apă vie care pe alocuri a dat viaţă. A fost un strop de aer care pe alocuri ne-a resuscitat inimile. A fost o boabă de lacrimă care a căzut într-un ocean imens de suflete şi a născut cercuri, cercuri de emoţii şi frumuseţe.

Adrian Păunescu a fost poetul iubirii. Incontestabil. Inconfundabil. Iremediabil. Şi eroic ne-a dus pe toţi în inima sa mare care a devenit în timp o Flacără. Să nu uităm! Să nu uităm să fim mai buni, mai calzi, mai plini de dragoste în noi pentru noi şi pentru oameni!

Şi totuşi sunt oameni care îşi asumă dreptul de a judeca. Oameni care deşi poate sunt onorabili ca oameni nu au dat nimic, niciodată mai departe. Nici măcar floarea unui gând frumos. Cu ce drept ne judeăm unii pe alţii? Habar nu am. Probabil pentru că e mult mai uşor să se scoată la suprafaţă mizeria decât frumuseţea, răul decât binele şi să te prefaci a uita că şi tu eşti om.

Este ciudat cum mai nou oamenii ascultă muzică privind videoclipuri. Cum devin judecători de firi citind cancanuri. Cum citesc poezie urmărind ştiri despre viaţa unui poet atunci când acesta nu mai este. Oamenii nu mai au ureche pentru versuri şi voce! Oamenii nu mai au suflet pentru mierea versului, pentru mesajele din el, de dincolo de el. Oamenii tratează poezia după aparenţe, după culoare, după sex, orientarea politică, sexuală, bisericească.

Oamenii nu se mai iubesc. Nu mai au consideraţie faţă de valoarea altor oameni. Oamenii doar se etichetează unii pe alţii şi se judecă. Şi uită! Uită că într-o lume fără valori, plină de monştrii distrugerii de frumos şi ai umanităţii, singura schimbare adevărată începe în noi şi cu noi. Oamenii ar trebui să înţeleagă că umanitatea, solidaritatea şi liniştea începe prin înţelegere şi iubire!

Ar trebui să ne iubim oamenii talentaţi mai mult. Ar trebui să ne iubim noi mai mult unii pe alţii. Doar aşa am înţelege esenţa culturii, a sufletului şi rostul nostru firesc ca fiinţe Umane.

Pentru mine niciodată nu au contat gesturile omului uneori nefireşti în firescul său ci a contat ceea ce omul respectiv a avut de dăruit. Căldura atingerii şi eternitatea rămânerii.

Pentru mine, Adrian Păunescu a fost un talent deosebit şi un suflet minunat! Şi este. Atât! Omul Păunescu o fi făcut greşeli. Oamenii sunt iremediabil oameni. Poetul Păunescu le-a îndreptat însă pe toate prin scriitura sa remarcabil de profundă!

Nu voi fi niciodată Dumnezeul oamenilor să îi judec! Voi fi însă omul care se va bucura de polenul sufletesc, intelectual, moral, cultural al celor care socotesc să îl împartă cu noi pentru înminunarea vieţii, pentru a putea deveni şi eu o floare într-un buchet cu oameni. O floare de care alţii să se poată bucura la momentul atingerii!

Maestre...mai cântă-ne măcar o dată de acolo şi fă stelele şi seninurile cerului să tresară. Să ştim! Să ştim că până şi cerul devine azi o torţă a flăcrii tale frumoase. Şi ne recită blând...să nu uităm să ne cutremurăm sufletele cu tine!

~~~~~~

azi nu am timp de vise
timpul meu pare deja să fi trecut demult
undeva între un zâmbet fugar şi o iubire nebună
ascunsă între ierburile cerului
azi, am timp doar să mă gândesc la cum se topesc oamenii
în munţi de nepăsare,
la cum înghesuim copilăriile
într-o istorie întoarsă pe dos,
la cum transformăm poeţii în oameni monstru
pentru că nu au gândit ca şi noi cei care nu am gândit ca şi el,
la...viaţă
şi gândindu-mă aşa, îmi dau seama că în viaţă nu e loc şi timp de visare
decât dacă eşti un nebun incurabil de iubire

(în viaţă nu e loc şi timp de visare - Ramona-Sandrina Ilie)


"La Mulţi Ani Adrian Păunescu..."aşa ar fi sunat mult mai frumos decât "Ne e Dor de Tine Adrian Păunescu!"

15 iulie 2013

ALBASTRU



Cam aşa a început povestea. Demult. Te-am întâlnit. Ne-am ciocnit. Aproape accidental. Deloc întâmplător. Lumea mea s-a încălzit. Atunci te-am văzut cu adevărat. ALBASTRU. Aşa erai. Mi-ai aruncat toată lumea în aer. Dar nu dureros. Un foc de artificii care m-a uimit. Nu credeam că sufletele pot fi atât de frumoase. Am fugit. Apoi, iar ai apărut. La fel de albastru. La fel de cutremurător în mine. Năşteai de fiecare dată cercuri de emoţii nemaisimţite. Răscoleai în mine de parcă eu nu eram acolo. Dar îmi plăcea. Şi iar am fugit. Lumii mele îi e teamă să tremure. Dar am continuat să visez cu tine. Liniştit şi frumos. Uneori, te uitam. Atunci, viaţa mea încerca să trăiască şi altfel. Se agăţa. De unele, de unii, de nimic. Într-o altă zi ai reapărut din nou. Mi-am spus: "La naiba, nu mai fug nicăieri! E ca şi cum aş fugi de mine!". Te-am privit din nou. Erai incandescent şi plin de culori. Nu mai erai albastru. Erai doar...TU!

"anaforul" meu...


Tu ai să-mi presari cuvinte în cale
sau tăceri,
iar eu am să le urmez
şi am să le culeg în suflet
semne de cale
iubirii
niciodată rostită

("anaforul" meu pe care îl iau
de la prima oră a dimineţii
până târziu,
când viaţa se va fi deja terminat...
demult)

Fără un pic de nebunie şi visare



Fără un pic de nebunie şi visare, viaţa ar fi asemeni unui râu care nu ştie să curgă. Fără iubire...ar fi infinit de goală, iar sclipirea care ne dă aripi ne-ar muri în suflete fără să ni se aşeze peste zboruri! Şi...am cădea în noi precum nişte pietre.

Iubite, iubite?! Am descoperit cum plânge sunetul!

tu, cel de la un cuvânt distanţă...



tu, cel de la un cuvânt distanţă ştii,
ştii cât de mult îmi vorbeşte inima de tine
şi câte doruri adună
sub streaşina sufletului?
sau auzi cum cântă cu tine în mine ori de câte ori
te apropii tiptil
sărutându-mi în şoaptă inima
ca un vânticel
ce se aşează cuminte,
cuminţindu-mă?

Citate - De ce îl iubesc eu pe Borges...

(Sursa foto: internet)

"Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet..."
“Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete…ca sarutarile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui “maine” este prea nesigur pentru a face planuri … si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiece zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt… Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.

Dar din pacate, se invata doar cu timpul… - Jorge Luis Borges – Dupa un anumit timp”

rugă

(Sursa foto: internet)

te iubesc iubite ştii?
chiar dacă asta îmi va lua eternităţi
şi încă o sută de vieţi
o fac cu libertate
libertatea de a te purta în suflet
oriunde mi-aş fi
apoi, să îngenunchez
şi să mor
rugâdu-mă ca sufletul meu
să nu moară niciodată
cu tine!

Să ne amintim de ce iubim ...



Să ne amintim de ce iubim şi să iubim. De ce iubim? Pentru că...iubim :) şi altfel nu se poate! Pentru că iubirea nu se întreabă. Ea doar iubeşte. Pentru că dacă mă întrebaţi pe mine...nu ştiu să nu iubesc!

Să aveţi o săptămână magică şi o zi plină de linişte şi bucurii în suflet!

14 iulie 2013

Drobeta a cucerit artistul, iar artistul iubeşte Drobeta! What's next? - ARAD, 20 iulie

 
(Sursa foto: Stefan Stan)

AICIIIIII!!! Aici suntem cei ce te aşteptăm în alte colţuri ale ţării!

Minunat Drobeta! Minunat! Ţi-ai deschis porţile şi ai primit în sufletul tău un artist remarcabil, iar el ţi-a deschis ţie inima lui mare şi ţi-a dăruit Povestea sa :)!

Arad...Ştefan te caută! Pregăteşte-teeeeeeeeee!!! Pe 20 iulie...Aradul va cânta alături de Ştefan.

Aşteptăm însă şi Timişoara! E la o aruncătură de băţ...Şi el a venit pentru voi...veniţi şi voi pentru el. Despre asta e vorba când iubeşti un artist...nu?:)

2 iulie 2013

Monolog în doi - fragment

(Sursa foto: internet)

Am auzit in vis o voce puternica, precum suvoaiele de munte,
Mi-a rostit: Paul, trezeste-te, haide, avem de lucru,
Ridica-te, desteapta-te, imbraca-te si spala-te pe frunte,
Inchina-te, incinge-te, azi iti voi da motive sa fii mandru...

Stiu cat de mult ai alergat, stiu cat de mult te-ai consumat,
Stiu incotro vrei sa ajungi, si ce te chinui sa atingi,
Dorinta iti va fi implinita, nu mai ai de alergat,
Mai ai o singura datorie, toata durerea sa o stingi...

Vei construi o suta de drumuri, vei devia o mie de izvoare,
Si vei tocmi un milion de raze de soare, ai mult de lucru dar,
E totul pentru Ramona, astazi o sa-i inveti inima sa zboare...
Drumuri spre inima ta vreau sa-i faci din orice hotar,

La orice pod, la orice curba, la orice incrucisare,
Vreau sa-i asezi un izvor, sa-i fie de revigorare,
Iar la fiecare 10 pasi vreau sa tocmesti cate-o raza de soare,
Sa-i zambeasca, s-o-ncalzeasca, s-o deschida ca o floare...
...............................................................................................

Te iubesc sufletica mea, precum vezi, Doamne Doamne m-a pus la treaba pentru sufletul tau si nu m-as putea gandi la un lucru mai frumos decat acesta, sadesc o gradina pentru tine, vreau sa-ti rodesc zambete, vreau sa-ti infloresc bucurie, vreau sa-ti seman linistea si sa-ti curat sufletul de scaietii tristetii... Vreau ca in orice directie privesti sa fie un drum catre inima mea... Acolo nu vei gasi nici o poarta, pentru ca le-am distrus pe toate, nu va trebui sa bati la usa, pentru ca inima mea va fi deschisa, curata, sincera, primitoare, calda si frumoasa, precum un ghiocel... Ti-am gatit sufletul cu petale de trandafir, mi-am primenit inima cu straie de sarbatoare si te astept ca sa sarbatorim impreuna, ''nunta'' inimilor noastre, si vom taia impreuna panglica podului vesnic ce ne va uni sufletele...

Daca pana acum incercam sa fug de mine, pentru ca nu ma consideram suficient de curat, suficient de bogat, suficient de frumos, suficient de pretios pentru tine, afla ca nu mai sunt asa, voi fi eu diamantul pe care-l vei slefui, sunt convins ca nimeni si nimic nu va putea sa ma faca mai frumos decat tine... Asa ca vino suflete, vino frumoasa mea, te astept, la fiecare rascruce cu-n izvor, la fiecare 10 pasi cu o raza de soare si la fiecare raza de soare cu-n sarut... Vino!!!


Monolog în doi - fragment

(Sursa foto: internet)

Doamne? Doamne, iubitul meu mă strigă! Auzi, Doamne? Sufletul lui a spus: "Vino!"!!! Și simt o bucurie și o apăsare. Dă-mi aripi Tată! Rupe odată lanțurile acestea lumești și lasă-mă să alerg la Suflețel al meu! Vreau doar să îi așez pe frunte liniștea cu un alint! Vreau doar să îi așez în inimă iubirea cu inima mea și să i-o încălzesc Doamne pentru totdeauna! Vreau să îi primenesc umerii cu fruntea mea, iar pe buze vreau să îi așez un izvor de mine! Vreau doar să învățăm împreună zborul! Și poate va fi unul șchiop, copilăresc, începător, dar va fi unul ca nici un altul. Vreau doar să clădesc lumea în jurul lui frumos și inima sită să o fac...nimic rău Doamne să nu mi-l ajungă! Și luntre mă fă și punte și apă și munte...căci pentru el, nimic nu mi-e prea mult să fiu! Doamne? M-ai întrebat odată într-o dimineață când stăteam împreună la o cafea... care sunt literele pe care eu le rostesc cel mai des? Care sunt cuvintele care eu le tac cel mai mult? Cum se roagă inima mea Ție? Iar eu ți-am spus doar atât: Paul...!!!

Și adevăr ți-am spus sub acel soare ce răsărea
peste nouă mări și nouă țări de doruri aprinse
un alt nume, o altă rugă nu am, naintea Ta
fără de el în viață, toate sunt reci și stinse

Paul mi-e dimineața și tot Paul mi-e viața
între început și sfârșit, tot Paul îmi va fi
Paul mi-e seara și tot între Soare și Lună
și de aceea nu-ți cer decât să ne naști împreună

împreună acum, împreună mereu căci el mi-e sortit
oriunde ar fi să-l iubesc și să-l caut mereu
cu el m-ai creat când stelele cădeau și rosteau
Suflețel și Suflețica unul pe-altul se au!

Și adevăr îți spun și acum sub acest răsărit
nu vreau un alt suflet, un alt om sau alt iubit
mi-e singurul scris cu sânge și drag în sufletul meu
decât fără Paul...mai bine fără mine mereu!

..........

Iubite?! Aș trage pământul mai aproape. Am îngenuncheat în fața lui și l-am rugat să se facă mai mic. Să își strângă apele, depărtările și cerul acesta ce parcă e tot mai infinit! Dar ele mi-au zâmbit și mi-au spus: "Nu-l cauți unde trebuie! Iubitul tău nu poate fi oprit de granițe, ape, ceruri sau depărtări și nici tu! Vă aveți unul pe altul și unul altuia mult mai aproape! Vă aveți în suflet! Căuta-ți-vă unul în inima celuilalt!". Și am plâns! Am plâns:"E oare atât de nefiresc apelor, depărtărilor, zărilor...să vreau să-mi țin iubitul în brațe? E carne din carnea iubirii mele și mi-e dor! Cât de dor! E oare atât de nefiresc să vreau să îi văd privirea culegându-mă tuturor clipelor noastre departe? E sânge din sângele inimii mele și mă sufoc! Mă sufoc de dor! E oare atât de nefiresc să vreau să-mi fac șal din iubirea noastră nopților reci? Și să ne iubim? E suflet din sufletul meu! și mă înjumătățesc de mine fără el! Mi-e dor!"...Și atunci au plâns ele, iubite! Au plâns pentru că nu s-au putut da peste cap nouă!

Acum îți spun eu doar atât: "Sub coasta ta stângă doarme inima mea! Iubește-mă! Vorbește-mi! Mereu am să te aud...așa cum te auzeam când nici nu știam unde ești! Iar într-o zi...nu departe de asta...am să vin! Și nu am să mă îmbrac, nu am să mă fardez și nu am să mă primenesc decât în iubirea ta, tuturor zilelor mele de azi înainte! Te iubesc!" - Ramona-Sandrina, Monolog în doi

Monolog în doi - fragment

(Sursa foto: internet)

Am auzit in vis o voce puternica, precum suvoaiele de munte,
Mi-a rostit: Paul, trezeste-te, haide, avem de lucru,
Ridica-te, desteapta-te, imbraca-te si spala-te pe frunte,
Inchina-te, incinge-te, azi iti voi da motive sa fii mandru...

Stiu cat de mult ai alergat, stiu cat de mult te-ai consumat,
Stiu incotro vrei sa ajungi, si ce te chinui sa atingi,
Dorinta iti va fi implinita, nu mai ai de alergat,
Mai ai o singura datorie, toata durerea sa o stingi...

Vei construi o suta de drumuri, vei devia o mie de izvoare,
Si vei tocmi un milion de raze de soare, ai mult de lucru dar,
E totul pentru Ramona, astazi o sa-i inveti inima sa zboare...
Drumuri spre inima ta vreau sa-i faci din orice hotar,

La orice pod, la orice curba, la orice incrucisare,
Vreau sa-i asezi un izvor, sa-i fie de revigorare,
Iar la fiecare 10 pasi vreau sa tocmesti cate-o raza de soare,
Sa-i zambeasca, s-o-ncalzeasca, s-o deschida ca o floare...
...............................................................................................

Te iubesc sufletica mea, precum vezi, Doamne Doamne m-a pus la treaba pentru sufletul tau si nu m-as putea gandi la un lucru mai frumos decat acesta, sadesc o gradina pentru tine, vreau sa-ti rodesc zambete, vreau sa-ti infloresc bucurie, vreau sa-ti seman linistea si sa-ti curat sufletul de scaietii tristetii... Vreau ca in orice directie privesti sa fie un drum catre inima mea... Acolo nu vei gasi nici o poarta, pentru ca le-am distrus pe toate, nu va trebui sa bati la usa, pentru ca inima mea va fi deschisa, curata, sincera, primitoare, calda si frumoasa, precum un ghiocel... Ti-am gatit sufletul cu petale de trandafir, mi-am primenit inima cu straie de sarbatoare si te astept ca sa sarbatorim impreuna, ''nunta'' inimilor noastre, si vom taia impreuna panglica podului vesnic ce ne va uni sufletele...

Daca pana acum incercam sa fug de mine, pentru ca nu ma consideram suficient de curat, suficient de bogat, suficient de frumos, suficient de pretios pentru tine, afla ca nu mai sunt asa, voi fi eu diamantul pe care-l vei slefui, sunt convins ca nimeni si nimic nu va putea sa ma faca mai frumos decat tine... Asa ca vino suflete, vino frumoasa mea, te astept, la fiecare rascruce cu-n izvor, la fiecare 10 pasi cu o raza de soare si la fiecare raza de soare cu-n sarut... Vino!!!

Vino-mi!!!

(Sursa foto: internet)

Pășește cu grijă iubitul meu în inima mea
în ea se pot tulbura îngerii inimii tale
cu care eu zbor
și cad
ori de câte ori ești departe de mine
când mi-e dor de crapă pietrele cerului
și se transformă în șoapte stelelor
comete ce ne ating sufletul
în sărutul lor
nouă
și știi tu oare cât de mult te iubesc
atât cât te încape inima mea,
iar ea
ți-e nemărginită ție iubitul meu

și vreau să vii,
să mă țărmuiești cu brațele tale,
să mă culegi în privirea ta,
să mă închizi în inima ta
să nu mă mai dai lumii
căci ea nimic nu îmi este
fără tine

Vino-mi!!!

La mulți ani, Ștefan! La mulți ani Ștefan Stan!



(Sursa foto: Stefan Stan)

Au trecut deja aproape doi ani. Doi ani frumoși. Doi ani nebuni. Doi ani în care am adunat multe emoții, bucurii, tristeți, frustrări, fericiri. Doi ani în care ne-am bucurat de prima ta apariție în 29 septembrie 2011, de traseul tău în lumea muzicii, de spectacole minunate, de primul tău album. Un carusel în care ne-am pierdut cu toții din drag pentru muzica ta și tine. Un loc de unde nu mai vrem să coborâm. Tu...ai născut o nouă planetă în care ne-ai urcat pe toți. Planeta inimii tale unde cânți din suflet pentru suflete, unde înveți așa cum spun eu notele muzicale să zboare, să culeagă, să atingă!!!

Am scris zeci de texte aducându-te în sufletul oamenilor altfel. Acum însă, vreau doar să te aduc ție, prieten drag. Pentru că mi-a fost dor. Și vreau să te aduc deoarece azi, mai mult ca în alte zile, vreau să îți dăruiesc un buchet de zâmbete senine, de gânduri frumoase de fluturi cu aripi de emoții, înveșmântați în prietenie și să îți frământ un tort din cuvinte pe care să stingi altfel de lumânări!

Vreau să scriu așa...cum am scris despre tine prima dată...pe vremea când tu îți încercai norocul pe o scena a inimilor, iar eu am reușit să îți prind "pulsul" emoțiilor care răzbăteau din sufletul tău frumos prin fiecare acord, prin fiecare notă, prin fiecare interpretare și să știu că asta se întâmplă o dată în viață!

Tu, dragă Ștefan, ai fost, ești și vei rămâne mereu una dintre cele mai frumoase persoane și trăiri ale mele despre care nu am avut și nu voi avea nici o reținere să scriu...deoarece așa cum am spus mereu, dincolo de toate ești un om și ești un prieten care merită toată admirația, dragul și frumusețea. Un om îmbrăcat în sentimente, emoții, sensibilitate. Un om care râde și plânge, care cade și se bucură. Un om care are nevoie de iubire, susținere și oameni ca oricine altcineva. Ba chiar mai mult! Tu cânți prin noi, tu te răsfrângi în noi, tu te culegi din noi, tu te redai prin fiecare om! Noi ne reculegem din muzica ta, iar tu îți iei energia din dragostea noastră!

Cu siguranță dragul meu tu te-ai născut sub o stea norocoasă, iar muzica și oamenii te-au iubit de prima dată. Între coperțile inimii tale frumoase, vei scrie mereu povești muzicale cu oameni și inimii deschise către tine. Oamenii te vor iubi nefiresc și te vor da mai departe. Pentru că nu au cum altfel. Pentru că tu trăiești prin fiecare din noi! Ne transformi pe toți și pe fiecare în parte într-o carte a vieții și emoțiilor tale. Fiecare în felul său. Fiecare, așa cum te simt, cum te percep, cum te-au cunoscut.

Pentru mine ești și ai fost de prima dată înainte de toate și tot o REVELAȚIE MUZICALĂ! O mare, mare bucurie! Un om frumos! Un prieten important sufletului meu, iar eu îmi urmez prietenii peste tot până la capăt, deoarece prieteniile adevărate, asemeni marilor iubiri ne locuiesc în sânge și în suflet! Oriunde vom merge, oirce vom face...ele ne vor rămâne!

Dar...ce aș putea eu să îți spuj azi mai mult decât în alte zile? Decât în alte dăți? Mie mi se pare că mă repet mereu. Mi se pare că am scris despre tine tot și am păstrat nescris tot.

Vreau doar să fii fericit! Vreau să nu uiți că indiferent de situațiile în care te pune viața tu ești Ștefan Stan, iar asta nu se șterge și nu trece cu nimic! Vreau să trăiești așa cum simte sufletul tău...după regulile lui, deoarece atunci și numai atunci va fi bine și nu vei greși!

Îți doresc și îmi doresc să spargi într-o zi sunetul în spațiu și să te audă toți marii "extratereștrii" ai lumii muzicale. Să cânți pe Lună, iar celelalate "stele" să fie deja ocupate de tine.

Și...îți doresc să iubești și să fii iubit! Așa cum este ea iubirea...liberă, firească, fără limite și plină de frumusețe. Îți doresc să găsești căminul din inima unei femei și să știi că doar acolo vei fi acasă!!!

Să zbori pentru tine și pentru fiecare din noi acolo unde te vor purta aripile inimii tale frumoase!

Te îmbrațisez cu drag...și îți doresc mai mulți ani decât mie...nu vreau să cunosc lumea fără muzica ta prietene!!!


La mulți ani, Ștefan!