27 aprilie 2015

Mie astăzi îmi este dor. Un dor copilăresc.




"Numai dorul poate măsura exact intensitatea, adâncimea, întinderea dragostei."

Cella Serghi



Acum...acum poți stinge și luna cu adevărat!



Te voi iubi toată viața! Te iubesc așa cum ești. Cu bune și rele. Defectele tale nu au fost defecte. Te-au evidențiat față de alte persoane. Au scos la iveală frumusețea sufletului tău. Ești perfectul meu. Mereu vei fi, doar că revenim la început...la faza cu Radu: "Ai fost mereu liber să pleci încă de pe vremea când erai liber să nu vii.", iar faptul că eu te iubesc...nu te privește pe tine! Acum...acum poți stinge și luna cu adevărat! - Ramona-Sandrina

Unele dorinţe...




Unele dorințe le îngropi în suflet și știi că nu le vei cere niciodată celui iubit...

Te iubesc dincolo de mine, Sorin Cerin



"Ne-am întâlnit la margine de Destin,
Unde ploua cu singuratate,
Eram atât de mult adevar unul de altul,
Încât nici oceanul privirilor noastre
Nu putea fi mai singur si trist decât noi.


Si atunci am înteles,
Ca ne-am nascut din dorul de a muri împreuna,
Mai vii cu fiecare zâmbet ce ne unea mâinile,
Încatusate în speranta,
De a fi una si aceeasi clipa,
A Nemuririi,
Fiindca pana si ingerii nostri
Se iubesc,
In paradisul de dincolo de noi... - Sorin Cerin"

atât cât poate fi ea, eternitatea



Nu am pretins niciodată că ştiu totul despre iubire. Din contră aş spune. Sunt omul care ştie cel mai puţin despre ea. Dar cred în ea. Şi cred în faptul că ea ne schimbă din clipa în care ne-a atins. Eu, sunt doar femeia care iubeşte. Aşa cum ştie. Aşa cum îi cântă inima. Şi nu mă tem de cuvinte. Nu mă tem să vin aici...goală de mine în faţa voastră şi să spun: "Iubesc!". De ce m-aş teme? De ce ar trebui să tac? Nu am furat nimic. Doar simt! Simt... Simt că sunt vie! Simt că trăiesc! Simt cum inima mi-e cuprinsă de milioane de emoţii şi bate frumos. Uneori o ia razna ca o nebună. Alteori stă mică, mică...doar într-o bătaie. Atunci îi e dor. Şi, o ia razna din nou. Zboară! Iubirea crede. Nu se îndoieşte. Poate totuşi, uneori se ţine într-o zvâcnire de teamă. Teama că poate totul e un vis. Dar tot ea inima ştie. Ştie că dacă e iubire, nu e vis! E zbor. E căldură. E un cuib în care locuiesc două suflete. Din clipa aceea, nimic nu mai va fi la fel. Două suflete, vor merge mână-n mână şi se vor uni într-o bătaie de inimă pentru totdeauna...atât cât poate fi ea, eternitatea!
(atât cât poate fi ea, eternitatea - Ramona-Sandrina)

Iubirea nu are lanţuri

Fotografia postată de Hanul Poveştilor.

Când ceva trebuie să se întâmple se va întâmpla exact când va fi momentul ca sufletul să îşi desfacă aripile şi să zboare pentru a se împlini! Iubirea nu are lanţuri, numai dacă noi le acceptăm!- Ramona-Sandrina

Mereu ţi-am scris...

Fotografia postată de Hanul Poveştilor.

Mereu ți-am scris. Nici nu știam de existența ta când ți-am scris prima scrisoare. Am rupt-o din sufletul meu și am pecetluit-o cu cele mai adânci gânduri și speranțe ale mele. Mereu ți-am scris. Până în clipa în care te-am găsit și încă sunt mirată că poți exista așa. Habar nu am cum a făcut Dumnezeirea, dar ești decupat exact după visele mele. După inima mea. Te potrivești perfect acolo. Acum, că știu că exiști, îți voi scrie în continuare. Toată viața mea. Ca să mă eliberez încet de tine. Sau de mine. Nu pot duce în mine atâta iubire. Și atunci, ca să nu mor, o scriu. De acum, cred că voi scrie de fapt pentru mine. Să nu te uit. Să mi te impregnez pe suflet. Să te iau cu mine peste tot ca să nu mă pierd. Să ne reîndrăgostim mereu unul de altul! Mereu îți voi scrie. Doar astfel vei putea fi al meu etern. Doar așa, iubirea mea nu va fi în zadar și se va scrie pe stele!

Iubesc viaţa! La nebunie!


Iubesc viaţa! La nebunie! Am acceptat ani de zile să trăiesc după diverse reguli. Rău. Omul trebuie să îţi traseze propriile reguli pentru că el este singurul care îşi cunoaşte viaţa, inima, pasiunile, visele, limitele. Şi uneori nici el. De aceea, de multe ori viaţa este un notes unde scriem, ştergem, rescriem, trasăm. Viaţa nu e un drum drept. Nici pavat. Este o multitudine de căi, de alei, de poteci pe care ni le facem noi singuri pentru a ajunge la...lumină! Cel mai frumos este când reuşim să lăsăm nişte marcaje în viaţă. Nişte felinare. De la un timp, încalc regulile. Multe. Am învăţat că viaţa ne aparţine, greşelile la fel. Fiecare o trăieşte pe a lui, deci nu ar trebui să o judece sau să vrea să o trăiască şi pe a altuia. Toţi ne asumăm viaţa de când venim pe lume! Nu toţi avem curajul să o şi trăim cum vrem. Eu însă am ales să trăiesc în sfârşit. Poate nu cel mai frumos. Nici cel mai corect. Dar am ales să îmi las inima să traseze limitele unde mintea va face restul aşa cum va şti mai bine. Voi păşi pe vârfuri însă. Să nu alung păpădiile de pe alte suflete!

Citate - Jules Verne

Fotografia postată de Hanul Poveştilor.

Unele drumuri ne duc mai degrabă spre un destin decât spre o destinație. - Jules Verne

ce faci cu mine?

Fotografia postată de Ramona Sandrina.

iar acum, să dăm poveștile deoparte,
să ne scuturăm de trecut, de praf, de noi goi
și să vorbim despre viață,
despre iubire,
despre cum e să zbori

ce faci cu mine iubire de îmi umpli viața de atâta viață?

Timiditate..



Uneori, sufletul stă ascuns în noi cu petalele deschise! - Text&Photo by Ramona-Sandrina

Vise nevisate...


Uneori, toți suntem păpădii. Murim și înviem pe sufletul și în sufletul altora. Cred însă că despre asta este vorba în viață. Despre a fi, uneori, un puf de păpădie nemuritor. - Text&Photo by Ramona-Sandrina

Uneori...


Uneori, soarele răsare direct din sufletul nostru și ne poate zâmbi din sufletul celui iubit! - Ramona-Sandrina

9 aprilie 2015

Exorcizări cu tine...




Tu ești micul dejun, prânzul, cina și gustările dintre ! Postind, mi s-ar face și mai foame!





după chipul şi asemănarea ta,



Dumnezeu m-a făcut după chipul şi asemănarea Sa,
dar m-a dăruit lumii după chipul şi asemănarea ta
de aceea ne potrivim noi atât de bine la suflet
încât nu mai ştiu în care suflet mă scald,
dar bănuiesc că în al tău, deoarece în al meu
nu am fost atât de liniştită şi fericită
nu îmi venea la fel de bine
câteodată mă strângea, alteori nici nu îl simţeam
ce bine e în sufletul tău! înveleşte-mă în tine...
promit să fiu copilul, femeia şi iubita ta
fără de sfârşit!


m-am tăiat la suflet



azi, m-am tăiat la suflet ca să nu vezi că mă dori,
dar tot tu ai curs din rana nouă
fără să știi
îmi ești toate rănile vechi și noi,
dar și vindecarea!

în sufletul gol


un dor nebănuit începe să mă pândească cu toți demonii săi,
o iubire căzută din cer ca un trăsnet m-a lovit în moalele sufletului
unde să mă caut?

sunt plină de păcate de la o vreme, dar nu mă simt păcătoasă
Doamne iartă-mă pe mine păcătoasa aș spune, dar mă tem că și arsă pe rug
nu aș simți că iubirea e păcat - cine nu mă crede, să arunce primul piatra
oricum sunt o casă fără pereți prin care mă plimb goală și plină de el,
iar eu aș sări în față să nu-l atingeți. ori de câte ori or cânta cocoșii
nu mă voi lepăda de el și dragostea noastră. exorcizați-mă și am să îmi
transform demonii în îngeri care vor merge în lume propovăduindu-l în cuvinte

de când m-am dezbrăcat în fața ta și m-ai iubit până în măduva gândurilor,
eu nu mai sunt liberă de tine. m-ai luat ostatică și mă iubești peste tot,
iar eu te las să faci dragoste cu mine la toate orele zilei, nopții, vieții
ni s-au împerecheat deja și celulele încât am devenit unul. și umblăm așa,
mâncăm așa, dormim așa, scriem așa, gândim așa, iar eu mă întreb:
cum ai ajuns în mine? - iar gândul răspunde invadându-mă cu tine într-un țipăt:
dintotdeauna!!!

un dor nebănuit începe să mă pândească cu toți demonii săi,
o iubire căzută din cer ca un trăsnet m-a lovit în moalele sufletului
unde să mă găsesc?

AICI! (aud)
Iar în fața mea, stai tu, în sufletul gol și cu iubirea pe față
ca un copil care își pune inima în mâinile altui copil în semn de eternitate
și totuși, viața, ne ține încă ostatici în cămăși de forță separate fără să știe
că niciodată, nimeni nu ne va putea încătușa sufletele, iar ele, ele fac dragoste
între cuvinte. și dialog când tac!!!

Iubite!!! Bântuie-mă! Oamenii nu citesc în suflete!

până la supradoză



nimeni nu mi-a îmblânzit inima cum ai făcut-o tu
și nimeni nu mi-a sălbăticit simțurile cum o faci tu
am devenit o felină îmblânzită de glasul tău chiar și când taci
și aduni sub pielea mea, în sângele meu herghelii de roibi
pe care îi faci să necheze atingându-i doar cu gândurile
ar fi în stare să se arunce în ocean de pe stânci singuratece
dacă te-ar auzi strigându-i din ape; dorințele mele au devenit sinucigașe,
nebune, animale de pradă domesticite de dragostea ta,
ce te urmează peste tot doar ca să le stăvilești foamea,
iar tu, ca să le potolești freamătul mă arunci în mijlocul lor împreună cu tine
și îmi ceri să te țip tuturor simțurilor mele ca să audă tot universul
ce îngerii și demoni întemnițați s-au dezlănțuit în mine până la eliberare,
iar eu te strig pe toate octavele și sunetele lumești și nelumești
până ajung să te scriu și să te consemnez în mine că te-ai întâmplat
pâna la ultima mea celulă ca eu să te simt mereu, oricând umblu
și mi se ating picioarele și inima de piele
ești drogul meu, iar eu am să-mi injectez viața direct în vene cu tine
până la supradoză chiar dacă am să mor de atâta dragoste
mai bine mor de ea decât să mor stupid în somn, de netrăire!

Eliberează-ne zborul...


Strigă-ți toți demonii și lasă teama să treacă prin tine! Când veți fi una, nu te va mai atinge. Cunoaște-ți drumul și lasă-l să te conducă! Nici un drum nu te va duce undeva, până când ,nu ai să îl trasezi pe cel care este numai al tău! Umple-ți sufletul cu îngeri și lasă-i să te apere cu iubirea lor! Inima te va duce astfel acasă, chiar dacă în tine este acum întuneric de gânduri!

Eliberează-ne zborul...Eu am deja aripile desfăcute larg cu tine! - Ramona-Sandrina

vreme mută

când afară-i vreme mută,
două inimi se sărută

O zi frumoasă vă doresc tuturor! Oamenii au nevoie de lumină și dragoste! Dăruiți-le...

cruce amară



mai scrie pe pielea mea niște păcate apoi,
trece peste ele cu degetele gândurilor ca într-un alfabet Braille
și mai fă vreo două rugăciuni la mijlocul sufletului, să ne fie!
să ne fie în vreme de cruce amară iubite!


moarte fără înviere




- cum este când iubind nebunește îi spui iubirii să mai aștepte?
- ca și când ți-ai bate cuie singur în mâna dreaptă, iar în stânga, le-ai înfige
cu dinții până la sângerarea inimii, apoi ai sta de bunăvoie pe crucea aceea mare
și rece până la moarte fără înviere


With you, I losing my religion...

With you, I losing my religion...


dor



așteptarea de tine este ca și cum aș locui într-o rană
mereu deschisă care de atâta dragoste nici nu poate sângera
decât iubire

și mi-e un dor de noi de plânge lumina


există un Dumnezeu al îndrăgostiților


acum, nu mai am nici o îndoială
există un Dumnezeu al îndrăgostiților, doar că nu dă credite anticipat
decât pentru acte de iubire adevărată și necondiționată
mulțumesc, Doamne! începeam să mă simt cel mai păcătos copil
al Tău, doar pentru că mi-am permis să iubesc un bărbat interzis.
a durat ceva până să-mi răspunzi că oamenii nu sunt ipoteci pe viață
sau posesii, ci suflete în stare pură, cu drept de vot și decizie în viața lor.
începeam să cred că ții cu gardienii, Doamne. nu că ar fi fost rău, dar nu
în cazul în care iubirii i se pune cătușe și i se aplică corecții
când ea, nici nu mai poate să se manifeste în acele condiții.
bine Doamne...o cafea? știu că e post. de aia am lăsat-o neagră.
știu, mereu spui că nu bei, dar în urma Ta, cana e întotdeauna goală
semn că te mai scot din suflet lângă mine uneori. la o cană de vorbe ca de
la Tată la fiică. cu mine nici un Tată nu își bea cafeaua.
acum, nu mai am nici o îndoială
ești în primul rând un Dumnezeu al iubirii. al iubirii mele.
mulțumesc, Doamne! un cubuleț de zahăr totuși? nu? ziceam și eu
un altfel de Te Iubesc în timp ce semnam condica zilnică către Tine!


puțini oameni știu



puțini oameni știu că atunci când te zâmbeam
te plângeam cel mai tare,
iar uneori, nu știai nici tu

și atunci spun: Doamne ce scenă e viața și ce actor desăvârșit
e sufletul care iubește!

7 aprilie 2015

Mulțumesc, Andrei...!




Ieri, am primit vizita unui prieten drag. O vizită pe care am așteptat-o cu mare emoție. Ca un copil. Un om pe cât de talentat, pe atât de frumos sufletește. În urmă cu ceva ani, am găsit întâmplător, ceva scris de el. E uimitor ce se întâmplă cu oamneii când sunt atinși de un text de al său. S-a lipit de mine precum un timbru. Un timbru pentru totdeauna. Mă regăsesc până în carne în tot ce scrie. Până în suflet. Și e bine. E bine deoarece răscolește, trăiește și smulge din noi emoții pe care nu știm că le avem. Se joacă cu ele și le învie. Când l-am citit prima oară și apoi de nenumărate ori, nici nu aș fi visat să ajung ziua în care să stau cu el la o cană de zâmbet, vorbe, povești și cafea columbiană :)))! Să legăm o prietenie frumoasă. Dar e așa cum am simțit că e...un om remarcabil, a cărei nestemată valoare e umanul, frumusețea interioară și el însuși. A fost ceva atât de firesc, încât acum mă întreb de ce am avut emoții emoticon smile, deoarece am stat la masă cu prietenul meu cel mai bun și a fost atât de natural până la mirare și minune.

Mulțumesc pentru cadoul minunat pe care mi l-ai făcut îmbogățindu-mi biblioteca, sufletul și viața cu prietenia și cadoul minunat pe care mi l-ai făcut...cărțile tale! Mă voi bucura mereu că viața aceasta mi-a dat ocazia să te cunosc și personal! Mi-ai umplut ziua și viața de senin și prietenie frumoasă!

Mulțumesc, Andrei...!

4 aprilie 2015

Te iubesc, pui!



Ești cea mai minunată culoare a vieții și a sufletului meu! Fără de tine, viața mea nu a reușit niciodată să strălucească! Iubirea ta este praful magic de pe aripile inimii mele! Ai reușit să mă faci să zbor atât de frumos...fără pic de teamă, fără pic de îndoială! Îmi dăruiești o iubire atât de caldă, de cuminte și de frumoasă, încât am ajuns să cred cu siguranță, că tot ce am trăit până acum, niciodată nu s-a numit iubire! Au fost probabil trepte și lecții care m-au pregătit pentru această minune care ești tu! Acum, învăț cu mirare, tremur și fericire, că iubirea nu rănește, nu doare, nu schimbă și te iubește exact așa cum ești! Iubirea doar dăruiește, se dăruiește pe sine și te vrea pe de--a întregul! Mulțumesc...
Te iubesc, pui!

1 aprilie 2015

Îți spun mâine...





Îți spun mâine, adică niciodată
Cum aș fi vrut în ochii tăi să scald,
Miracolul ce nu am fost vreodată:
Când tu fierbinte, când eu foarte cald.


Dar cum să fac? În mâine nu sunt ape
Și nu există poduri să sfârșesc,
Dorințele din noi să nu mai sape
Profunde maluri într-un te iubesc!

Și de aceea-ți strig acum: mă lasă!
Nu cenzura amorul meu mortal,
Nu-l împărții prin timpul ce apasă
Pe tâmpla zilei într-un mod fatal.

Când te vreau toată chiar în clipa asta
Nu pot să te amân nici un minut,
Și dacă tu mă vrei din toate astea
O să ne facem casă în sărut.

(Îți spun mâine..., Luciu Bujor)


***

A fost mereu preferata mea...Iubesc fiecare cuvânt din ea... Mulțumesc!

noapte în doi


când ne suntem prea departe şi nu ne putem atinge,
ne folosim de muzică. o lăsăm să curgă prin sânge
şi ne lăsăm gândurile libere ca şi cum,
am desena în noi o hartă după care ne regăsim
oriunde ne-am fi pierdut, apoi, facem din viața noastră
o noapte în doi. etern.


o inimă cu licurici


mi-e dor de tine în toate clipele mele:
când visez, când umblu, când mă gândesc, când ascult muzică,
când dorm, când mă trezesc,
mai ales când adorm și mai ales când mă trezesc
e atâta minune cu tine în mine, în inima mea, în zâmbetul meu,
dar când întind mâinile să te caut, nu găsesc decât parfumul
gândurilor tale pline de drag, de dorință, de mine cu tine, de noi,
atunci, mă ia dorul și mai tare și mă strâng în brațe ca un copil mic,
dar știi, scumpule? nu mă doare inima de acest dor, nu e un chin,
nu e o anghină...e atât de multă fericire încât, în inima mea,
s-a născut o inimă cu licurici!

soarele meu


(Sursa: Ramona-Sandrina)


m-aş acoperi cu tine de ploaie
şi mi-aş dori să plouă mereu

soarele meu

dialoguri I


cum se poate aşa ceva scumpo?
cum poţi respira cu alt om în locul tău şi asta
să îţi fie pur şi simplu de ajuns?

nu ştiu, scumpule, dar eu când respir cu tine
îmi intră în plămâni atâta aer,
încât simt că zbor


trăiesc respirând prin tine! atât de mult tu în mine,
încât privindu-mi mâinile,
îmi vine să le iubesc!

scumpo, în pieptul meu se aude inima ta
atât de frumos, de adevărat şi cald
încât îmi vine să o iau în mâini şi să o sărut

iubitule! vino-mi! am să îţi ţin eu inima în palme toată viaţa
şi te voi iubi în fiecare zi cu alt dor
mai mare, mai altul, mai frumos!

Noi facem dragoste între cuvinte. Și dialog când tăcem!




(Inima are memoria ei
E bine că nu ascultă de noi și ne trăiește
Pe rând, deodată, separat, împreună
Și ne aduce mereu de oriunde ne-am fi)


- Iubito!? Vrei să bați pentru mine?

- Atâta timp cât mă vei purta și mult după ce nu vom mai fi! Mă simți? Ce gust am?

- Ești însuși gustul! Sângele! Viața! E ca atunci când am sărutat sânul tău și am devenit însuși sărutul!

- Și mă vei săruta toată?

- Da! Vei fi precum rozarul și nu mă voi grăbi deloc să îmi fac rugăciunile sufletului!

- Te voi purta pe piele iubite! Pielea mea își va aminti mereu mângâierile și sărutările tale! Va deveni însuși rugăciunea! Iubite...în lipsa ta, pot să-mi sărut căușul palmei?

tu îmi vei fi mereu altarul


nimic. nu mai vreau să pierd nimic din ce ne aparține.
atât de multe clipe ne-am fost plecați, uzi, goi și departe!
nimic. nu mai vreau să pierd nimic din ce putem trăi.
atât de multă viață am uitat să trăim, să murim, să existăm!
nimic!!!
vreau să vii acasă!
aici, în mijlocul brațelor mele care s-au născut să îți fie cămin,
în inima mea unde totul te cântă, te amintește și te primește,
în viața mea care te va trăi, povesti și iubi tot restul ei!


nimic!
nu mai vreau să pierd nimic din basmul nostru iubite
chiar dacă l-au tot scris și șters alții pentru noi, uneori anulându-ne
cuvintele ne-au găsit ca două inimi rătăcite, sângerânde și amestecate
și ne-au redat nouă. vino! să ne scriem viețile în dragostea noastră împreună
nu plânge...zâmbește-mi cu inima ta și bucură-ne. ce-a fost, e bun fost!
de azi, suntem doar noi și cartea asta ce se așterne în fața pașilor noștri!

nimic. nu mai vreau să pierd nimic din ce ne aparține.
nici măcar acest "Te Iubesc!" pe care am să ți-l spun
de câte ori nu ți l-am spus în această viață.
ți-l voi cânta în Biserica noastră pe care am ridicat-o împreună,
iar tu îmi vei fi mereu altarul!

Am multe pasiuni în viaţă, dar doar câteva mari iubiri...



(Sursa: Ramona-Sandrina)


Am multe pasiuni în viaţă, dar doar câteva mari iubiri. Îmi place să ascult muzică, să fac escaladă montană, să fotografiez tot ce simt că mă bucură, să ascult oamenii, să mănânc seminţe în vâful patului, să plâng la filme care răscolesc în noi precum escavatorul, să mă plimb seara pe afară...

Iubesc Crăciunul, copiii, oamenii în vârstă, păsările, dansul şi cititul! Îmi ador, îmi divinizez fetiţa şi scrisul! Nu am fost niciodată pasionată de bărbaţi! Nu în sensul de a cocheta. Le admir calităţile, prietenia sinceră, copilăria, dar nu am fost genul de femeie care să alerge după ei. M-am simţit foarte bine şi singură. În lumea mea. Cu lumea mea. În pielea mea.

Unii, numesc asta aroganţă. Plinătate de sine. Eu numesc asta încredere în ceea ce sunt, în ceea ce pot şi ceea ce simt că merit! Mereu mi-am dăruit chiar şi când am luat sau am eşuat. Pentru că am luat din ce a fost rău, doar miezul bun. Nu mai suport să stau în preajma celor cu care nu pot comunica şi nu pot face conversaţie. Simt că mă mint pe mine şi timpul meu, iar eu am o viaţă. Şi vreau să o trăiesc, nu să o pierd făcând compromisuri din care eu să ies pe minus. Am ieşit şi pe minus, deoarece altfel nu ajungeam pe plus, dar, am o vârstă şi simt să îmi ofer mai mult: de la mine, de la cei din jur, de la timp, de la viaţă!

Dar, am iubit mereu un singur bărbat! Iar dacă asta se poate numi pasiune, atunci el a fost, este şi va rămâne mereu cea mai mare pasiune şi dragoste a mea! Am multe pasiuni în viaţă, dar doar câteva mari iubiri: fetiţa mea, bărbatul din sufletul meu, familia şi scrisul!

ia acum acest suflet





te iubesc!
ia acum acest suflet, întoarce-l pe toate părţile, literele, emoţiile
şi ai să vezi că nu îţi va da cu rest, cu minus, cu neiubire!
te iubesc...
nu e cuvânt, nu e literatură...sunt eu - strict în acest context
de tu şi eu, eu şi tu, noi şi indiferent ce ai face cu mine
eu ...te iubesc!


te iubesc, este suflet
ia acum acest suflet...şi fă-l una cu al tău, căci din coasta lui
s-a desprins...